Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iunie, 2009

ingerul diminetii

de-ai şti somnul meu cum coboară munţii de peste veri
în nara pădurii adulmecat străin de Tine, Doamne

precum clipocitul lacrimii în pervaz dimineaţa te strecori ca
un înger trecutul de spaime
în dans alungit cu floare de colţ abătută de ploaie scriu
poeme ca şi cum
dinspre mine spre tine nasc silabe în verde
salcia coborâtoare de maici
rugăciune plantată în unghii de ceară
se făcea că zidul desparte de mine fiirea
părinte
de unde iubire în pământul dresat de fantome
părinte
în biserica de frunze genunchiul caută rădăcini

pustiire lumeasca

eram doi frate si sora aproape totuna.
lipiti de gardul diminetii, nascuti la fel, pe deal
niciodata nu am aflat numele locului ca si cum mama si-a incalcit de bunavoie parul pe spicul negru de grau
de atunci ne cautam fara sa privim in ochi nici o vietate de teama sa nu stalcim vremea
nici pe noi nu ne mai stim, am alungat de atatea ori fiorul ca sarutul s-a preschimbat in suspin
poate ca nici nu suntem frati
desi calcam aceeasi lume prelungita in cohorta de strabuni, radacini si tulpini
gropi si nopti albe ne despart fara ca diminetile sa ne mai adune pustiurile si ce!,
spune strabuna lui care nu e aceeasi cu a mea
i-a stins cainele odata cu ochii batranei
nu, nu cred ca suntem frati. altfel de ce as iubi framantarea ochilor lui, pasul adormit pe iarba ca intr-o incremenire de timp...
nici iubiti nu ne suntem. dureri adancite in talpi, aceleasi talpi sarutate de mama pe deal

Lumina verii

MACUL DE LANGA CASA!

Interviu cu Gellu Dorian: Poetii fac ceea ce trebuie sa faca - exista si-si scriu poezia!

La sfarsitul saptamanii trecute s-a implinit la Botosani a treia editie a Congresului National de Poezie. Orasul a fost scotocit de poetii veniti din toate colturile tarii, unii patrunsi de adierea eminesciana, altii fermi in a re-aduce Poezia in fata lumii pentru ca ea, lumea, sa devina constienta de sine. La final, am adresat cateva intrebari scriitorului Gellu Dorian, initiatorul Congresului National de Poezie.

Reporter: De ce un Congres National al Poeziei la Botosani? Pentru ca, dincolo de mandria locala si de discursurile politicianist-patriotarde, la Botosani, Cultura - in speta Poezia pare inca o Cenusareasa in cautarea boabelor sanatoase de grau, fara a da semne de lupta pentru starpirea neghinei.

Gellu Dorian: In parerea unora, poate, ce nu pot sau nu stiu cum sa iasa din prejudecatile care s-au osificat exista o astfel de parere imbratisata si de o constiinta colectiva lenesa. Un astfel de congres, initiat in 2004, cu destule ecouri si miscari de, cel putin, idei daca nu chia…

Zborul fără aripa sa

ai uitat zborul
pentru că umărul tău apus către intuneric îşi uită aripa în cer
pentru că ochiul ascuns se rupe în pietrele de caldarâm
pentru că inima ta roşie omoară peste zi dorul schilodit de cuvinte
pentru că nu mai ştii că ziua de astăzi e întotdeauna ultima
că noaptea îţi dă răgaz
să învii
sau să mori
de asta te apleci spre găleata lunii
de asta pui la streaşină şi îmi aduni lacrimile
ca să speli pentru cinci vieţi visul tău construit cu alte femei
nu mai eşti pentru că ai stins lumina

la lumânare îmi teme gândul să citesc
îmi teme inima de moarte
la lumânare se moare, la lumânare te naşti pentru viaţa de dincolo
de asta ziua de astăzi e întotodeauna ultima
îţi duci zilele dintr-o viaţă în alta
cu găleţile le culegi lacrimile ca să îţi scalzi asternutul cu poeme