sâmbătă, 26 februarie 2011

LANSARE DE CARTE - "Martiri si marturisitori romani din secolul XX" si "Poeti dupa gratii"

Duminica, 27 februarie, ora 17.00, Protopopiatul Botosani: Asociatia "Bucovina Profunda" si Fundatia Culturala "Memoria" organizeaza lansarea volumelor "Martiri si marturisitori romani din secolul XX" si "Poeti dupa gratii". Invitati: Fabian Seiche, autor, si Ilie Tudor, supravietuitor al temnitelor comuniste.

marți, 22 februarie 2011

acesta nu este un poem!

precum o pasăre aripa pe uscat

mers răscolit, dintr-un umăr în altul îngerescul suspin

(am văzut astăzi cum gândurile te pot sugruma
cum devii într-o clipă un om cu zăbrele - dinlăuntru spre lume priveşti îndărăt
doar mâna
mâna precum pasărea şchioapată pe uscat)

am văzut un orb cu aripi pe pleoape
nu ştia numele păsării,
râdea şi exersa zborul pe tălpi fără umblet
"eşti orb şi umbli", gângureau mergătorii de ocazie
"trebuie să fii orb şi atât"

***
strada e goală fără orbi, mergătorii sugrumaţi de gânduri
au invadat ochii goi fără stăpâni
niciun orb nu mai colindă azi lumea
doar aripi cu umblet şi tălpi. de două zile ninge divin...

duminică, 6 februarie 2011

Singuratatea convertirii...

Am fi putut sa ne nastem ingeri. Sa nu cunoastem durere, chin, rabdare, tacere, sfartecare de inima sau trup, iubire si neiubire, lacrima si ras. Dar care ar fi masura vietii fara suferinta?

Ingerii nu se nasc, sfintii nu mor. Viata nu este un scop in sine, ci o motivatie, o cale, uneori inceput, alteori inaltime. Imi place sa cred ca un om se poate converti la Adevar si ca acest cuvant inseamna con-verti(calitate), adica trairea in vertical Impreuna.
Indreptarea devine mistuitoare si prabusinda cand este invaluita in singuratate. Dar cand singuratatile se ating, se unesc, se adulmeca in con-verti(calitate), Adevarul se inalta de la sine, se releva si se sfinteste.
Toti vor sa fie sfinti, nimeni nu vrea sa fie om, spunea parintele in predica de duminica. Greu sa fii om, atunci cand nu cunosti patimile sfintilor… Cred, da, ca si sfintii au patimi. Patima de iubire, patima de rugaciune, de bunatate, patima de a rabda… Cu sens de suferinta, chin, martiriu, patima are aura de sfintenie. Iubirea puternica pentru Dumnezeu, suferinta crestina, indelunga rugaciune… Patimi de sfinti, nu-i asa?
Patima omului simplu este departe de martirajul crestin sau de nimbul divin al sfintilor dreptrugatori. Forta insa este aceeasi, o putere launtrica uriasa care, pozitionata corect si indreptata la timp, duce la convertire. Adica – imi place sensul acesta - la trairea verticala si impreuna.
Grea cale. Convertirea este un cuvant care nu implica doua persoane. Un om se converteste cand patima capata consistenta unei suferinte daruitoare in Adevar. Con-verti(calitatea), insa, aseaza om langa om, mana in mana, sprijin pe inaltime, impreuna. Daca un convertit – singur – isi duce propria lupta cu lumea, un con-verti(cal) traieste si patima aproapelui, spaimele aceluia, caderile la fiece pas. Drumul duce, si intr-un caz si in celalalt, la Dumnezeu.
Si totusi, atat de departe de inaltime suntem! Un orizontal insingurat, ingenunchiat, pustiu. Pana la verticalitate, aduna-vom destula rugaciune cat sa ne creasca ramuri?

Si totusi… singuratatea va sa vina…

miercuri, 2 februarie 2011

EGIPT: Un moment istoric

Armata egipteana face zid in jurul Muzeului de Arta din Cairo! In aceasta nebunie lumeasca, este prima stire care ma copleseste cu adevarat. Un stat, o autoritate isi apara Cultura de invazia propriului popor.
Desigur, aspectul politic, social, conjunctura internationala si anarhia instalata intr-o capitala a carei populatie este aproape cat a intregii Romanii, un Cairo sub asediu intern (daca se poate spune si asa), la un pas de implozie, sunt imagini care starnesc panica sau, dimpotriva, satisfactia celor care mai cred ca solutia de iesire din criza este aceasta.

Haos si batai halude intre oameni. Nu mai avem, iata, nici macar exercitiul razboiului, nu mai vedem strategia atacatorului sau demnitatea invinsului. In Egipt nu este vorba despre un razboi, dar exista tabere adverse. Intre aceste tabere, insa, si asta m-a impresionat profund, exista o Armata. Care pana acum nu a atacat, nu a lovit, nu a reactionat impotriva poporului sau a autoritatii statului, pe care in fapt o slujeste.

In mod cert, singurul gest care va face cu adevarat istorie este acesta: Armata face zid uman in jurul Muzeului de Arta din Cairo, poate cea mai mare valoare culturala a Egiptului si, desigur, un tezaur al omenirii.