Dr. Pavel Chirila la Botosani, duminica, 1 mai

Intalnire cu medicul care l-a ingrijit, in ultimul an de viata, pe filosoful Petre Tutea! Protopopiatul Botosani organizeaza duminica, 1 mai, ora 18:00, la Teatrul Mihai Eminescu, intalnirea duhovniceasca "Conceptul de medicina crestina".

Conferinta va fi sustinuta de Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila, medic crestin, cel care i-a fost alaturi filosofului Petre Tutea. Intrarea este libera.

Prof. Dr. Pavel Chirila este directorul Centrului Medical Naturalia si profesor de Bioetica crestina - doctor in stiinte medicale, medic primar medicina interna.
Este, de asemenea, presedinte la Asociatia Romana a Medicilor Fitoterapeuti (ARMF), o asociatie pentru medicii si farmacistii pasionati de fitoterapie.
Doctorul Pavel Chirila isi propune sa promoveze statutul medicului fitoterapeut in contextul actual al practicii medicale din Romania.
A fost medic la Policlinica "Gh. Marinescu" din Bucuresti, la Clinica Medicala a Spitalului de Urgenta din Bucuresti. Medic cercetator principal gradul I la Institutul de Medicina Interna "N. Gh. Lupu" al Academiei de Stiinte Medicale din Bucuresti, precum si medic cercetator principal gradul I la Centrul de Medicina Sociala "Christiana" Bucuresti (spital desfiintat intre timp!)
Este medic naturist (doctor de medicina naturala), un practician al medicinei crestine si autor al mai multor lucrari de specialitate. In cartea "Spitalul crestin", la care este coautor, dr. Pavel Chirila contureaza imaginea unei institutii care are in centru, ca o inima, biserica.
Pe langa Centrul Medical Naturalia a reusit sa ridice, cu sprijinul Comisiei Europene si al unor fundatii caritabile, singurul asezamant de tratare a bolnavilor de cancer si leucemie in faza terminala, Centrul de Ingrijiri Paliative "Sfanta Irina". In prezent este medic primar la Centrul Medical Naturalia.

PRIMAVARA INVIERII...

Interviu cu Parintele Justin: Mesaj de Sfintele Pasti catre credinciosi


Părinte, cum vedeţi pericolul societăţii electronice, mai ales că acum se introduce în sistemul economic semnătura electronică pentru firme, deocamdată, prin care se plătesc taxele către stat, urmând ca în timp să fie obligatorie pentru fiecare cetăţean?

Semnătura aceasta electronică consider că este ultimul jug pe care acest sistem i-l pune omului, ca să nu mai mişte deloc, nici în dreapta, nici în stânga. Să îl ţină pe om legat cât mai strâns de ieslea lui, ca un animal înlănţuit, care nu mâncă decât fânul pe care îl primeşte de la stăpân. Scopul administraţiei mondiale, la ora actuală, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni. Dacă alte sisteme politice au înjugat drepturile oamenilor, acest sistem electronic dictatorial, va înjuga sufletul, gândirea umană. Pentru că ei vor să devenim nişte numere, cum purtam, noi, deţinuţii, să desfiinţeze relaţiile interumane şi relaţia omului cu Dumnezeu. Este o robotizare a societăţii, din care va dispare uşor, uşor omul obişnuit, şi vor rămâne roboţii supravegheaţi de oamenii superiori, care conduc lumea. Cetăţeanul nostru de azi nu își dă seama, în orbirea lui, de situația în care se află, şi de faptul că acceptă ca o vită propria-i desfiinţare. Trebuie să stârpim acest sistem electronic din faşă şi să facem tot posibilul să nu acceptăm această nouă ordine electronică, această civilizaţie virtuală, pe internet. Asistăm la declinul omului de la persoană, de la nume, la număr.
Omul este după chipul lui Dumnezeu şi are în el toate resursele de a rămâne în Harul divin şi de a nu pica în această capcană extrem de înşelătoare prin care ne vindem libertatea şi dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt. Omul demn, liber, în integritatea persoanei lui, are şi o altă atitudine faţă de nedreptăţile sociale ale unui sistem sau altul. De aceea ei preferă oameni tâmpi, pe care să îi prostească uşor. Şi încep din copilărie, de altfel, să tâmpească copilul prin televizor, apoi prin învăţământ, unde i se administrează o materie aleasă de ei, cu noţiunile pe care vor să le inoculeze, cenzurând o mare parte din istoria popoarelor şi cunoaşterea este astfel influenţată. Cunoaştem zicala de pe vremea lui Gheorghiu Dej: "Voi nu aveţi voie să gândiţi. Partidul gândeşte pentru voi. El vă gospodăreşte şi vă dă ceea ce trebuieşte. Noi suntem cei care vă dirijăm şi vă dăm pâinea de toate zilele". Îmi amintesc un capitol din Frații Karamazov, din care rămâi foarte uimit de anumite asemănări de doctrine: Papa era reprezentat în roman, grandios, la înălțimea unui balcon, cu fastul de rigoare, iar, jos, pe o margine de stradă, mergea Mântuitorul Iisus Hristos, abia ducându-şi picioarele de slab şi rănit ce era. De la balcon Papa strigă: "Luaţi-l repede şi băgaţi-l la puşcărie! El nu-şi mai are rostul, că mult ne-a încurcat în administraţia noastră. Noi suntem stăpâni, noi dăm pâinea, noi dăm dreptatea, noi dăm fericirea poporului". Iată cum este văzut Hristos în concepţia papală, de altfel de aici au apărut şi dogmele lor eretice despre infailibilitatea papală, Filioque şi alte inovaţii de ale lor, pentru a crea un sistem autonom şi dictatorial în biserică, până într-acolo încât Îl scot pe Dumnezeu din lume. Nu mai există Dumnezeu, ci omul, iar omul superior este, bineînţeles, Papa. Nu vedeţi şi dumneavoastră asemănarea izbitoare între doctrina umanistă, nihilistă, papală şi comunistă? Şi aşa a rămas omul gol goluţ, în grijile şi păcatele lui, dezbrăcat de haina luminoasă a harului lui Dumnezeu. Dar el nu mai este nici măcar gol ca Adam în rai, ci s-a îmbrăcat cu haina întunecată a dumnezeilor mincinoşi de care am pomenit. Acum, că urmează să vină papa în România, mă întreb oare cu ce scopuri politice mai vine? Ca aşa s-a jucat istoria asta până acum, şi s-au împărţit neamurile, prin vizite şi conferinţe de pace, chipurile. Noi sperăm să rămânem cu Ardealul întreg totuşi. Că dacă nu au reuşit atâţia papi să îl subjuge, nu o reuşi acesta de azi.

CLICK AICI PENTRU INTERVIU COMPLET

10 aprilie - 99 de ani de la nasterea Parintelui Cleopa!

Mesaj inregistrat al Parintelui Arsenie Papacioc catre Parintele Cleopa (pe 15 august 1998, an pe care Parintele Cleopa nu il mai sfarseste pe pamant, ci in Ceruri)

Prea Cuvioase Parinte Cleopa,

Nu mi-e usor sa vorbesc prin sculele astea moderne, de la distanta de sute de kilometri, dar trebuie sa cred ca sunt niste adevaruri, caci poarta cuvantul intre noi: "Hristos a inviat!" Si cand am spus "Hristos a inviat!", parca am simtit ca ati raspuns: "Adevarat a inviat!"
Nu suntem despartiti! Eu am avut soarta asta, ca sa zic asa, sa fiu mereu departe de Sihastria, du-pa cum randuieste Dumnezeu. Dar inima mea, care este adancul fiintei omenesti, este constiinta peste suflet, inima mea este alaturi de Sfintia Voastra si de Sihastria noastra. Dar, iata ca Dumnezeu ne randuieste mantuirea asa cum vrea El.
Am vrut, sincer, sa o iau la fuga spre Sihastria, dar toata viata mea mi-a fost frica de ne-blagoslovenie. Am preferat moartea, si asta mi s-a intamplat de multe ori, decat fara blagoslovenie.
Aici este o Dobroge intreaga. Vara, o tara intreaga vine pe aici. O credincioasa de aici a fost in vizita la Sihastria si parintii de acolo nu au avut ce face si i-au spus ca parintele Arsenie se muta la Sihastria. Acea femeie a lesinat pe loc! Inchipuiti-va!
Ei, acum nu o sa lesine toti, dar, daca numai unul lesina, ce ma fac eu in fata lui Dumnezeu? Deci, trebuie sa ai curajul sa nu fugi, sa nu o iei la goana, sa nu dezertezi, ci sa stai mai departe pe front si sa lupti.
Eu, aici, am primit pe oamenii care vin si care nu-s niciodata multumiti ca nu pot sa sfatuiesc mai mult. Asa a venit un grup si au cerut sa ma inregistreze cu aparatul, sa spun un cuvant pentru Parintele Cleopa, preacuviosul meu parinte! Dar, ce pot sa spun mai mult, decat ca fiecare clipa este un prilej sa ne pregatim de moarte, de inviere.
Eu zic, si zic cu adevarat, Parinte Cleopa, ca eu sunt sigurul care nu ma mantuiesc! Am mare nadejde la Dumnezeu, dar ce as putea sa zic eu cand am vazut ca sunt atat de slab, de nepatruns de marile taine ale lui Dumnezeu? Cu cat traiesc mai mult, cu atat ma caiesc mai mult! Cu cat te apropii de munte, cu atat il vezi mai inalt! Dar am avut la un moment dat curajul sa spun lucrul acesta, pe care l-am simtit, ca daca nu pot sa sui muntele, vine muntele la mine! Asta m-a incurajat! Cat despre faptele mele: "Iadul, Arsenie!"

Blagosloviti si ma iertati, Parinte Cleopa, si pomeniti-ma macar cat va pomenesc si eu!

Arhimandrit Arsenie Papacioc
Adormirea Maicii Domnului
15 august 1998, Techirghiol

(Din cartea Ne vorbeste Parintele Arsenie, Editura Manastirea Sihastria, Text ingrijit de Arhimandrit Ioanichie Balan)

Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"

"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...