Securistul care i-a urmarit, aproape 20 de ani, pe Paul Goma, Dorin Tudoran, Nicolae Steinhardt, Doina Cornea

Eugen Velea, fiul lui Vasile şi Elisabeta, s-a născut pe 23 februarie 1940, în localitatea Cordăreni, judeţul Botoşani. 

A fost ofiţer de Securitate, unul dintre cei mai vigilenţi pe care i-a avut comunismul în România, fiind implicat în urmărirea unor personalităţi precum Doina Cornea, Nicolae Steinhardt, Dorin Tudoran, Paul Goma şi numeroşi alţi oameni de cultură. Şi-a început cariera de ofiţer de Securitate când nici nu împlinise 30 de ani, iar munca lui s-a derulat pe parcursul a aproape două decenii, din 1967 până în 1988, perioadă în care a condus Securitatea din judeţul Cluj, serviciul 1/A, cel care se ocupa cu urmărirea disidenţilor.


În anul 1967, la 27 de ani, botoşăneanul Eugen Velea era locotenent la Direcţia Regională Cluj, pentru ca trei ani mai târziu să îl regăsim la Inspectoratul Judeţean de Securitate Cluj, Serviciul 1, cu grad de locotenent-major.

În 1975 activează în cadrul aceluiaşi inspectorat, la Serviciul 1/A, cu grad de căpitan, iar în 1976 devine şef serviciu, post pe care se află şi în anii următori (1979, grad de maior, iar în 1982 de locotenent-colonel).

 

Un geniu al urmăririlor!

Pentru a înţelege cât de amplă şi de bine organizată era munca de urmărire desfăşurată de Eugen Velea, trebuie să parcurgem datele furnizate de Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin decizia nr. 186 din 25 ianuarie 2007, care se referă la cazul botoşăneanului.

Astfel, aflăm că Eugen Velea a aprobat numeroase măsuri informative asupra unor persoane, semnalate ca fiind cu "intensă activitate pe linia asociaţiei şi legături neoficiale cu emisari ai diferitelor centre cultice şi organizaţii reacţionare din străinătate".

A instruit şi dirijat reţele informative pentru a stabili preocupările, "activităţile clandestine. S-a ocupat de exploatarea datelor obţinute prun mijloace speciale de ascultare, de contactarea periodică a persoanei urmărite în scopul temperării, descurajării acesteia, precum şi în vederea exploatării sale informative. A menţinut măsuri de intercepatre a corespondenţei interne şi externe a persoanei urmărite pentru a cunoaşte legăturile şi preocupările pe care le are. Obţinea date compromiţătoare despre persoana urmărită, dar avea în vedere şi "comiterea unor fapte care contravin legii, pentru a acţiona pe linie de miliţie".

De asemenea, a solicitat folosirea mijloacelor de interceptare a convorbirilor telefonice la domiciliul persoanei urmărite pentru "manifestări ostile la adresa orânduirii noastre socialiste". A aprobat planul de acţiune pentru instalarea mijloacelor de ascultare la Clubul universitarilor, deoarece urma să aibă loc o festivitate la care participa şi persoana urmărită pentru că susţine lipsa drepturilor şi libertăţilor în ţara noastră. A aprobat sarcini şi măsuri informative asupra unei persoane semnalată că "în cercul de relaţii s-a manifestat ostil la adresa politicii partidului şi statului nostru, în domeniul artei şi culturii".

A identificat cercul de relaţii în mediul scriitorilor, oamenilor de artă şi cultură, atât în Cluj cât şi în ţară, dar mai ales în Bucureşti. A dirijat reţele informative pentru a stabili: "în ce constau atribuţiile persoanei urmărite, care sunt relaţiile sale în mediul cultură-artă şi în ce constau acestea, ce relaţii are în străinătate şi natura lor, care îi sunt relaţiile, prietenii cu care se vizitează la domiciliu şi în prezenţa cărora are manifestări ostile".

 

Dorin Tudoran şi Eugen Velea, via "Udrea"!

Pe Eugen Velea îl găsim în dosarul de urmărire al lui Dorin Tudoran, care era alintat de Securitate "Tudorache". Volumul "Eu, fiul lor", apărut la Editura Polirom, este o selecţie de documente din dosarul de urmărire informativă al lui Dorin Tudoran, dosar deschis de Securitate în 1976 şi închis parţial în 1985, odată cu emigrarea poetului.

Conform datelor prezentate în carte, printre turnătorii identificaţi se află şi unul foarte cunoscut, Eugen U. (sub numele conspirativ "Udrea"), cel care a ocupat, după 1989, şi funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (2000-2005), acelaşi care apare şi în dosarul de Securitate al Doinei Cornea.

În dosarul lui Tudoran, "Udrea" îi livrează informaţii ofiţerului Eugen Velea, şef serviciu în cadrul Securităţii Cluj şi unul dintre personajele implicate în urmărirea Doinei Cornea. Astfel, într-o notă din iunie 1983, sursa "Udrea" îi transmite lui Eugen Velea că "o schimbare de atitudine tactică faţă de Dorin Tudoran din partea organelor competente l-ar putea determina pe acesta să tempereze agresivităţile ostile ale cercurilor din străinătate care-i dau credit necunoscând situaţia reală". La sfârşitul raportului, ofiţerul Eugen Velea notează: "I s-a indicat sursei să-l contacteze pe Tudoran când se va deplasa în capitală sub pretextul că-i înmânează Almanahul literar. Va căuta să-l studieze în profunzime cu privire la substratul poziţiei sale contestatare. În cazul că Udrea se va deplasa la Bucureşti ne va comunica pentru ca să-l putem verifica".

 

Blajinul Steinhardt şi viforul Velea!

Tot "Udrea" oferea Securitatii, prin ofiţerul Velea, date despre Nicolae Steinhardt. Notele respective se găsesc in vol. 7 al Dosarului nr. 207 (Arhiva Fond Informativ), aflat in custodia CNSAS.

Sarcina turnătorului era să-l tempereze și să-l influenteze pozitiv pe Steinhardt. "Să mai abordeze problema cartilor confiscate, de la Rohia, pentru a stabili daca mai poseda carti primite de la emigratie", se arată în datele consemnate în dosar.

Pentru că Nicolae Steinhardt avea probleme de sănătate, ofiţerul Velea lua măsuri pentru pregatirea "consultării" la Spitalul de recuperare, "în vederea luarii mulajului de la chei". Informaţiile le primea de la aceeaşi sursă "Udrea".

Turnătorul îl vizitează la Steinhardt la Mănăstirea Rohia şi îl informează apoi pe ofiţerul de Securitate că, de la "Dej la Cluj, scriitorul monah a calatorit in compania poetului PINTEA din Bistrita".

Iată cum arăta un raport complet, instrumentat de Eugen Velea (conform lui George Ardeleanu, care prezintă documente din dosarul de urmarire a lui N. Steinhardt (aflat in custodia CNSAS), cu precizarea că "Udrea" era redactor, la acea vreme (nota este datata 25.09.1984), la revista Steaua:

"UDREA" ne-a informat la 25.09.1984 ca l-a intilnit in zilele de 21-23 si 24 pe NICOLAE STEINHARDT, evreu, crestinizat, scriitor din Bucuresti, in prezent calugar la Manastirea Rohia, jud. Maramures.

NICOLAE STEINHARDT a prezentat la redactia "Steaua" doua materiale de critica literara referitoare la Nicolae Breban si Augustin Buzura, cu referiri la ultimul roman, "Refugii".

(...)

Tot cu ocazia vizitei la redactia revistei "Steaua", STEINHARDT si-a manifestat nemultumirea pentru faptul ca un articol al sau, referitor la C-tin Noica, nu s-a publicat in intregime. Considera ca Noica nu este suficient de apreciat, desi, a conchis Steinhardt, "el m-a bagat pe mine la puscarie, insa trebuie sa-i multumesc ca m-a determinat sa gindesc si sa-mi cultiv intelectul".

N. STEINHARDT are relatii cu VIRGIL BULAT, fost condamnat, redactor la editura Dacia, la care se cazeaza de regula cind vine la Cluj. De asemenea, se cunoaste cu Teohar Mihadas, si el fost condamnat, insa cei doi nu sint in raporturi apropiate. Are pareri foarte bune despre Ciomos, profesor, bibliotecar, pe care-l viziteaza.

Sursa cunoaste ca postul de radio "Europa Libera" a vorbit despre N. Steinhardt si problemele sale cu organele de securitate.

N. STEINHARDT este in atentia Dir. I-a si a I.M.B. Securitate, unde se vor inainta copii de pe prezenta nota.

"UDREA" ne va informa asupra continutului materialelor ce le svat prezenta spre publicare la "Steaua" si cu referiri la cele ce prezinta interes pentru organele de securitate si ni le va pune la dispozitie pentru a fi xerocopiate.

Va cultiva relatiile cu STEINHARDT si va cauta sa-l determine sa renunte la activitati potrivnice orinduirii socialiste

ss. m. – G.A.t.

SEFUL SERVICIULUI

Lt. col.

VELEA EUGEN

dact. RI.

3 ex./nrd. 2399/1304

26.09.84

(ACNSAS, AFI, Dosar nr. 207, vol. 7, fila 27)

 

Cere să fie reactivat în zilele Revoluţiei din 1989!

Este trecut în rezervă la data de 26 martie 1988. Trecerea în rezervă nu îi schimbă cu nimic idealurile şi dorinţa de a "dreptate socială", împotriva "manifestărilor ostile la adresa orânduirii noastre socialiste". Astfel, odată cu evenimentele din 1989, Velea s-a prezentat la Securitatea din Cluj, cu rugămintea de a fi reactivat. Interesant este faptul cererea survine pe data de 17 decembrie 1989, când la Timişoara şi în alte oraşe din ţară Securitatea acţiona brutal împotriva poporului român. Securitate în slujba căreia Eugen Velea se dovedea a fi nerăbdător să intre din nou!

Botoşăneanul fixat la Cluj nu a fost un simplu lucrător al Securităţii. Munca lui Eugen Velea a răscolit vieţile unor mari personalităţi ale culturii noastre, a schimbat destine, de ar fi să vorbim doar despre cazul Goma. Însă, deşi extrem de exigent în activitatea de urmărire a "elementelor revoluţionare", ceea ce se evidenţiază la Eugen Velea este forţa cu care şi-a controlat sursele folosite în strângerea de informaţii (turnătorii), surse care proveneau, de cele mai multe ori, tot din rândul oamenilor de cultură care au acceptat, din păcate, să fie folosiţi în schimbul unor privilegii obţinute ocazional sau nu. Privilegii care aveau să dovedească, mai târziu, chiar calitatea de "colaboratori", indiferent cât s-au străduit unii să încadreze plecările în străinătate sau publicarea rapidă a unor cărţi la capitolul coincidenţe.

 

Personalitate a comunei Cordăreni!

Eugen Velea s-a bucurat încă mulţi ani de democraţia din România. După 1989, ofiţerul de Securitate a fost răsplătit de ţara sa pentru serviciile aduse, recompensat cu pensie generoasă. Dorin Tudoran s-a întors din exil, Paul Goma nu. Sursa "Udrea", identificată de către cei urmăriţi ca fiind Eugen U., a părăsit scena literară după greaua povară a deconspirării.

Eugen Velea a murit în anul 2002, la Cluj Napoca. Avea 62 de ani. Ironia sorţii face că astăzi, cine ajunge pe site-ul comunei Cordăreni, din judeţul Botoşani, are parte de o surpriză: singura personalitate a Cordărenilor, consemnată de administratorii paginii, este cea a lui "Eugen Velea, ofiţer de Securitate".

Tatăl meu din Lumină

M-am trezit gândindu-mă la el. Îl văd în fiecare an îmbrăcat în Lumina Paştilor. Tatăl Gheorghe a trăit 39 de ani, mai puţin decât eu însămi am străbătut din drumul prin Viaţă. E greu, e copleşitor să te simţi mai bătrân decât tatăl tău. Din cauza asta simt, de o vreme, un dor protector de el, un dor aşezat pe nopţile lungi în care îl ştiam acasă, în siguranţă.
Am fost împreună 8 ani. Apoi el a plecat brusc, fără să îşi ia rămas bun. Lucra la oraş şi zi de zi trebuia să plece cu trenul de dimineaţă din sat pentru a se întoarce cu trenul de seară. Prea puţine amintiri în cei 8 ani fără 5 zile (a murit pe 2 octombrie, eu pe 7 împlineam anii, abia trecusem în clasa a doua).
Cu fiecare an, din 1979, nu am făcut altceva decât să scotocesc după amintiri, imagini care să mi-l păstreze în suflet, în Lumină.
Nu am mai simţit niciodată bucuria cireşelor pentru că imaginea tatei, purtând un lighean imens cu cireşe uriaşe, pocnind de roşu şi de miros, a rămas pentru mine singurul gust al acestor fructe.
El cânta la frunză ca nimeni altcineva. Se spăla afară, în mişcări largi, ritualice, în timp ce noi, copiii, îi turnam apă din vasul niciodată prea plin. Nu ne dădea niciodată dulciuri în mână, dar geanta lui ascundea bucurii nebănuite: iepuraşii din plastic umpluţi cu bombonele mici, colorate, mentosane pe care niciodată, mai târziu, nu le-am regăsit la fel de bune ca atunci... Duminica era acasă. Ieşea dimineaţa în pijamalele lui mari, să se lumineze în soarele care se abătea pe casa noastră din deal. Noi, copiii, tăbăram pe el. Veneau şi copiii din vecini. Stăteam pe prispa înaltă şi tata ne băga, pe câte unul, în sac, şi ne purta în spate pe aleea până la poartă şi înapoi.
Era vesel, frumos, prietenos. Generos, duios, blând ca o flacără. Era electrician. A murit într-o noapte, călcat de o maşină uriaşă, plină cu butelii... Ironie sau nu... A trăit şi a murit ca o flacără!

HRISTOS A ÎNVIAT!

la hotarele timpului, ploaia (din volumul de poezii "Forma păsării")

în pragul casei, tata îşi ia rămas bun
"cheia rămâne sub streşini, când sună ceasul coborâţi
talpa sub prispă, niciodată nu daţi ore cu împrumut"
tata ştia totul despre ploaie şi fulger
ultimul zâmbet, haina mirosind a gutui
jocurile copilariei ascunse în zidul odăii
a plecat cu o geantă albastră pe umăr
nu avea timp să cânte, cumpăra mereu iepuri dulci,
în buzunare, cireşe împărăteşti inimii fac pace

Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"

"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...