Pentru Florentina Toniță poezia, în "Forma păsării", este ca o radiografie, sau, mai bine, ca o descriere si totodată analiză în cuvinte si imagini din cuvinte a stărilor ei de suflet, a felului în care se vede pe sine (ca parte a universului înconjurător) si cum vede lumea.
Cînd, în 2003, am ales după jurizările de la concursul "Porni Luceafărul", de la Botosani si Ipotesti, poeziile ei (care, ulterior, au devenit volumul de debut, "Lacrimi de nisip"), am fost atras, între altele, si de felul în care scria despre asteptare, sperantă, dragoste, dar si despre dansul continuu al clipei între palpabil/ creator de senzatii si incertitudine.
Acum, peste ani, apare si creionarea din cuvinte a pierderilor/ renuntărilor si dezamăgirii în "ecuatia" scrierilor autoarei. Si sînt "primate" firesc de sufletul ei, ca si o altă fată a realitătii în care prietenii pot să se nască "pe hîrtii imaginare" si poti vedea duminica, în fata bisericii, cum „un om în genunchi/ adună iertări de prisos” si, undeva la "hotarele timpului", cînd din "pragul casei/ tata îsi ia rămas bun" si jocurile copilăriei rămîn undeva, "ascunse în zid", cînd…
Dar sînt si îngerii. Fîlfîitul miscării aripilor lor se simte parcă cel mai mult în poem, mai puternic decît dezamăgirea, mai puternic decît "lectia tristei iubiri".
O carte a unei autoare sensibile si talentate.
Dar să încheiem spunînd, în ton cu volumul Florentinei Tonitță, că dincolo de "forma păsării ca o/ întîmplare în lanturi", din atîtea si atîtea întîmplări pe care nu le poti uita si le "prinzi" în "lacrimi de nisip", "nu e putin lucru să existi", să iubesti si să simti lumea ori cum "buzunarul cu pere răscoapte alungă zorii obositi", ori cum…
(Marius Chelaru, in Convorbiri literare)
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...

-
Şi mereu mă prefac a şti unde-i marginea. Chiar şi cu ochiul desfăcut. Dar, aşa cum dispare un vârtej, uneori dispare speranța, şi s...
-
Am început a citi cartea Svetlanei Aleksievici într-un miez de noapte. "Dezastrul de la Cernobîl" este mult peste ceea ce a înse...
-
...în care te sufoci în tăcere. ...în care dragostea se face mormânt. singurătăți gâtuite de spaimă, cu un picior în groapa poeziei. hei, h...
-
tu mergi pe deasupra ierbii precum în pustiu umărul ar priponi îngeri să bem cât mai e timp în curând vor izbi ciutele vor năvăli grei...
-
Şedinţa Academiei Republicii Populare Române, Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte, Proces-Verbal nr. 10 al şedinţei din 7 mar...
-
În preajma lui Constantin Ştefuriuc m-am aflat o singură dată, în anul muririi lui (1994), la un festival unde eu recitasem din Magda Isan...
-
Silviu Poenaru, ilustrul neurolog român care a activat la Paris, și care până în clipa de pe urmă a fost preocupat de medicina integrativă...
-
O existență chinuitoare începută la Botoșani, pe 8 septembrie 1909. Despre Max Blecher și destinul său tulburător au scris, în decursul a op...
-
Fiecare vorbă răsuna de parcă ai hârâi un motor în spaţiu închis, cu ferestrele zăngănind a pustiu. Puse mâinile la urechi şi, într-un efor...
-
Caut de multa vreme o poezie care, odata, m-a cutremurat, din care retineam si deseori imi fugeau prin minte si prin inima ultimele versuri....