Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie 26, 2010

VASILE VOICULESCU - Te astept: intra

Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă, Prea am ţinut-o-n piept numai podoabă!... N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la şcoală; Am cruţat-o...şi mi-a rămas nepricepută, goală. Am crescut-o mai rău ca pe prinţese: Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu ţese. Voinică, se plânge că oboseşte-ndată: Inimă fără de rost, inimă răsfăţată. Credeam că aşa trebuie: poeţii Să-şi poarte inima mai presus de greul vieţii!
Dar iată, acum mi-e plină de toane si nazuri, Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri.
Sare, s-aprinde, o apucă atacuri
Ca nu-i dau raiul, scări la cer, punţi peste veacuri! ...Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept.
Numai singur Tu de-acum poţi...Te aştept.
Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.
(duminica, 4 noiembrie 1956)

De Craciun, despre Cruce

Intre Verticala si Orizontala, Crucea imparte Oamenii in talharii de-a dreapta si de-a stanga lui Hristos.

Minunea e pe jumatate infaptuita: esti pe Cruce, langa Hristos! Trebuie doar sa alegi calea plecarii: a talharului care ii spune lui Iisus "pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta", sau a celui neincrezator, neputincios? Amandoi se mantuiesc, fie si numai prin bratele lui Hristos. Amandoi se definesc prin suferinta suprema.
Spunem adeseori ca trebuie sa ne ducem Crucea, dar suntem pregatiti sa fim noi insine Cruce, sa fim brate ale lui Hristos?

Cum am putut sa decadem atat de mult, atat de primejdios si sa nu ne mai recunoastem?

Privind candela de dimineata, mi-a venit in minte cat de generos a fost crestinismul cu noi daruindu-ne impartasania cu lumina. O candela care poate avea darul de a arde chinuri sufletesti si de a lumina bucuriile credintei. O flacara care arde si lumineaza. Purifica si crestineaza. Zilnic, clipa de clipa, vesnicie cu vesnicie.
La fel, o C…