Cum am lasat sa circule prin lume un rau sau despre nevoia de a avea conflicte!

In urma cu patru ani, in primavara lui 2006, o veste cutremura Romania si strainatatile: Parintele Iustin Parvu a fost schimbat din functia de staret al Manastirii Petru Voda, locas ridicat de Sfintia Sa! Au inceput a curge mesajele, memoriile, alertele crestine si acuzatiile necrestine! Fara sa stiu prea multe din toate acestea, am pornit in muntii Neamtului, cu gand sa merg la Maica Benedicta, la Manastirea Varatec. Dumnezeu m-a trimis, insa, in alta parte, astfel ca am ajuns, in Duminica Floriilor, la Petru Voda. Doua saptamani mai tarziu, Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Busulenga) se sfarsea din viata…
Am nimerit, asadar, la Petru Voda, in mijlocul unui taifun al credintei greu de controlat. Povestea este cunoscuta, nu voi starui asupra ei. Important este ca am inteles, mergand acolo, ca lucrurile stau altfel decat se arata lumii, in mare parte datorat faptului ca am poposit nu alaturi de pelerini, ci in chilia unei maicute cu care am sporovait pana dupa miezul noptii. Asa ca reportajul meu a fost – singurul in vremea aceea – diferit de toate celelalte. Arata, in fapt, ca schimbarea staretului, a Parintelui Iustin, era chiar vointa Parintelui.
Scriu toate acestea pentru ca mi-am amintit, acum cateva saptamani, de reactia unui om care intre timp a plecat la Domnul. Artur Silvestri, casatorit cu botosaneanca Mariana Braescu – Doamna Casa Lux, cum o cunosc romanii, a citit reportajul meu trimis revistei Agero Stuttgart (publicatie aleasa de mine tocmai pentru ca se adresa unui mare numar de cititori din strainatate). Reactia lui Artur Silvestri a fost fireasca de la un punct, nefireasca apoi. Mi-a displacut si atunci, dar si acum, recitind corespondenta, modul sau de a actiona: mai intai deschis, invocand nevoia unei discutii lamuritoare, pentru ca apoi sa abordeze acuzator problema, aproape agresiv. Redau parti din aceasta corespondenta, pentru ca ea ilustreaza situatia din primavara anului 2006, dar mai ales incrancenarea unora dintre "aparatorii" crestinatatii, chiar si atunci cand ea, crestinatatea, nu are nevoie sa fie aparata, ci doar ascultata, cu smerenie, pace si ascultare.
Voi reda, asadar, mail-urile, in ordinea cronologica, terminand cu doua scrisori care nu mai au nevoie de lamuriri: cea a Parintelui Iustin catre Mitropolitul Moldovei, in care cere inlocuirea sa cu Parintele Lavrenchie Lucian Carp, si pe cea a tanarului staret, care a demisionat.

30 Aprilie 2006,Duminica Tomii
Draga Florentina Tonita,
Citind insemnarile Domniei Tale despre Manastirea Petru-Voda, am observat felul cum acestea se incheie. Rezulta ca, acolo, toate ar fi intrat in normal. Avand in vedere, insa, ceea ce este de notorietate, as vrea sa imi spui ce semnificatie are, in acest caz, notiunea de "normalitate". Par. Justin s-a reintors in scaunul de staret? Sau totul a ramas asa cum era la sfarsitul lunii trecute?
Cu bune doriri,
Silvestri
Dr.Artur Silvestri
professeur de Gestion Immobiliere &expertise patrimoniale
Universite' Francophone Internationale-Bruxelles
Bureau de Bucarest(Roumanie):
Association Roumaine pour le Patrimoine(ARP)
10,rue Ciprian Porumbescu ,Bucarest,code 010652


1 mai 2006
Domnule Artur Silvestri
Hristos a inviat!
Inteleg nedumerirea pe care reportajul meu a stirnit-o, in conditiile in care nenumarati oameni sint bulversati de ceea ce s-ar intimpla la Petru Voda. Dupa ce am citit mesajele de sustinere a Parintelui, trimise de pe toate meridianele, am inteles ca nu e bine sa persiste aceasta stare de confuzie. Precizez ca intentionat nu am dezvoltat decit in treacat aceasta problema in cele scrise de mine. Acum, la intrebarea plina de uimire a Domniei Voastre, vrind sa dau un raspuns cit mai bun si in adevar crestin, am cerut ajutorul unui preot apropiat Parintelui Iustin, care mi-a confirmat cele constatate de mine la fata locului. Parintele Iustin, dupa cum mi-a povestit sora Mihaela si mi-a confirmat astazi parintele caruia i-am cerut parerea, vrind sa lase manastirea pe miini sigure si tinere, a pregatit intru staretie un preot tinar, de 30 de ani, care insa nu s-a bucurat de sustinerea fratilor din interiorul lacasului de cult, ceea ce a dus la mihnirea profunda a Parintelui Iustin. De asemenea, si in Manastire, si in afara ei, se stie de apropierea intru duhovnicie dintre Parinte si IPS Mitropolit Daniel al Moldovei, si se pare ca acesta din urma nu poarta vina celor intimplate pina acum. De altfel, foarte curind va aparea o carte intitulata “Parintele Iustin, prigonit de ucenicii sai”. Acest fapt cred ca spune mult si se constituie intr-un foarte clar raspuns la toate cele petrecute. Atmosfera in Manastire este intocmai cum am descris-o in reportaj: totul se linisteste, singurul om trist de acolo fiind Parintele staret, din motivele enumerate mai sus, insa.
Cu respect si bucuria de a clarifica un fapt de notorietate, cum spuneti, va asigur de ceea ce imi cereti: La Petru Voda este o stare de frumoasa normalitate si credinta crestina.


1 Mai 2006
Draga Florentina Tonita,
Intrebarea pusa de mine avea rostul de a intelege de ce anume ai scris astfel si, fiindca mi-ai raspuns cu amabilitate (iti multumesc pentru aceasta) mi-am dat seama ca era asa cum am intuit. Intelegi, prin urmare, ca nu asteptam sa imi deslusesti situatia de la Manastirea Petru -Voda si nici macar daca Par.Justin mai este sau nu staret, fiindca stiu ca nu mai este; este doar, simbolic, "proin-staret", adica "fost". Pe mine m-a interesat, repet aceasta, felul cum un om tanar, ca Domnia Ta, scrie indefinit - dar intr-un anume fel - intr-o revista foarte citita cum este AGERO, si am voit sa-mi explic si de ce aceasta: nu cunoaste tema? nu o documenteaza? i s-a impus sa o faca (ar fi fost pacat sa fie asa si vad ca nu este,intr-adevar)? I s-a sugerat, cu abilitate, un punct de vedere anumit? Acum imi este clar; aceasta este realitatea, este un "punct de vedere sugerat cu inteligenta".
Privitor la aceasta tema, am sa-ti spun numai cateva cuvinte, caci nu cred ca este cazul sa staruiesc. Nu exista nici un motiv pentru a scoate un Om Mare din staretia Manastirii pe care a fondat-o decat acela pe care Mitropolitul actual l-a avut in vedere; el nu trebuie – si nu poate sa fie discuplat, caci oricum il vede Dumnezeu. Mi-a creat un sentiment ciudat faptul ca Domnia Ta iti imaginezi ca Mitropolitul Moldovei a facut bine si ca Par.Justin i-ar fi recunoscator. Par.Justin mi-a scris o scrisoare, multumindu-mi fiindca am initiat protestul public pentru re-aducerea lui in scaunul ce merita (scrisoare de existenta careia ma indoiesc – nota mea), o scrisoare pe care am primit-o in ziua de Izvorul Tamaduirii, de unde nu rezulta nicidecum ceea ce sustii Domnia Ta. Dar, evident, acestea nu sunt teme care cred ca te-ar putea interesa acum caci exista o concluzie pe care o ai, pe care am citit-o si am dorit sa stiu daca este adevarat ceea ce citesc. Si aceasta concluzie circula: RAUL ESTE FACUT (sublinierea mea).
As dori sa inchei acum, dar nu inainte de a-ti spune astfel: esti un om tanar si cred ca esti un om cinstit. Ti-am citit cateva poezii sensibile si delicate. Nu fii (sic!) complice cu Raul iar daca vrei sa cunosti adevarul, macar atat cat il putem cunoaste noi, nu crede aprioric in nimic si mergi, daca ai bunavointa, pana la radacina lucrurilor.
Cu bune doriri,
Silvestri


Scrisoarea Protosinghelului Iustin Parvu adresata IPS Mitropolit Daniel
Inalt Prea Sfintite Parinte,
Subsemnatul, protosinghelul Iustin Parvu, staret al Manastirii "Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil" - Petru Voda, fiind la o varsta inaintata de 88 de ani, dupa 15 ani de staretie in aceasta manastire pe care am inceput-o din temelii si am adus-o la o stare de stabilitate materiala si duhovniceasca, va rog sa binevoiti a asculta cererea mea de a ma retrage din functia de staret. Motivele care m-au indemnat sa iau aceasta hotarare sunt atat varsta inaintata, cat si dorinta de a lasa inca in viata un succesor care sa continue ampla activitate a manastirii noastre. [...] Toata aceasta bogata activitate are nevoie de o supraveghere atenta, de multa putere de lucru. Deoarece eu insumi, la varsta mea, fiind ocupat si cu problemele credinciosilor care vin la manastire, nu pot sa ma ingrijesc de toate acestea cum s-ar cuveni, am socotit nimerit sa las pe ieromonahul Lavrentie Carp, vietuitor in obstea noastra, in functia de staret al manastirii , pentru a putea prelua din timp sarcina de a purta de grija de bunul mers al manastirii si, fiind numit de mine personal pentru a evita eventualele neintelegeri ce s-ar isca. [...] Cel ales de mine pentru a prelua functia de staret, si pe care ma angajez ca-l voi sustine si-l voi indruma in dificila sarcina a pastoririi sufletelor si a slujirii lui Dumnezeu din aceasta postura, este ieromonahul LAvrentie Carp Lucian. Motivul acestei alegeri este ca il cunosc de multa vreme, inca dinainte de a intra in manastire, si am vazut ca este cel mai potrivit [...].
Al Inalt Prea Sfintiei Voastre supus ascultator,
Staret Protosinghel Iustin Parvu,
23 martie 2006


Inalt Prea Sfintite Stapane,
Subsemnatul, Ieromonah Lavrentie Carp Lucian, fiind numit in funcita de staret al Manastirii Petru Voda, dar neputandu-mi lua in primire atributiile datorita evenimentelor binecunoscute de la instalarea ca staret, vin prin prezenta catre Inalt Prea Sfintia Voastra cu cererea de a-mi aproba demisia din postul si functia de staret, avand urmatoarele temeiuri:
In primul rand, desi nu ma mustra constiinta ca as fi rapit rangul acesta prin vreo nedreptate, dupa cum sunt acuzat, doresc sa ma retrag de bunavoie pentru ca nu doresc sa iau locul parintelui Iustin si cred ca nici altcineva nu-i poate lua locul.
In al doilea rand, se pare ca parintele Iustin nu poate fi inlocuit din staretie nici in practica, el fiind cel care stie rostul lucrurilor din aceasta manastire, pe care a intemeiat-o, cu o activitate complexa [...], dar nici in inima oamenilor, atasament ce s-a dovedit ca atarna greu.
Orice lucru inceput rau cu greu se poate sfarsi bine. Mai bine este sa se curme.
Cu nadejdea ca-mi veti primi cererea si-mi veti intelege atitudinea si cu speranta ca inima de crestin a fiecaruia se va trezi spre faptele adevarat evanghelice de smerenie si dragoste nefatarnica, am incredintarea ca se va ajunge la pace si buna intelegere in Hristos.
Al Inalt Prea Sfintiei Voastre supus ascultator,
Ieromonah Lavrentie Carp.


PS: In luna decembrie 2009, o alta veste a facut inconjurul lumii: Parintele este bolnav, facem apel la rugaciune! Din nou panica, apeluri, memorii, agitatie. Aflu repede ca Parintele sufera de o raceala care, la varsta de peste 90 de ani, poate deveni delicata. Insa reactia sa, atunci cand a aflat de agitatia lumii, mi-a amintit de valurile din 2006. Parinte, i-a spus cineva, auziti, crestinii de peste tot fac apeluri la rugaciune pentru Sfintia Ta. De s-ar ruga macar pentru ei, in fiecare zi, ar fi spus parintele.
Cred ca sintem mai atenti la ceilalti si ca traim o religie tot mai zgomotoasa, mai mandra si mai orgolioasa. Sfintii nostri de pe pamant nu au nevoie de marile noastre dovezi, ci de marile noastre taceri, smerenii, intru rugaciune si pace. De acolo vine lumina.

Cand titanii iubesc pe pamant...

"Impresia de frumuseţe a fiinţei şi a muzicii lui G. Enescu mi-a dat un şoc tonic, vital, să lupt şi eu pe măsurile mele, pentru a nu degrada nimic din viaţa mea...
Când l-am cunoscut mai bine, l-am găsit mai pământean. Transfigurarea de înger, de titan era a concertelor. Acea dăruire totală a marilor artişti care-i aşează într-o înfrăţire aparte de transfigurare, poate fi exemplu pentru oameni să nu dispere de mediocritatea atâtor alţi oameni.
Pe prinţesa Maruca Cantacuzino Enescu a iubit-o toată viaţa, dar s-au căsătorit cam la sfârşitul vieţii lui. Grandoarea sufletului lui Enescu s-a putut arăta şi în dragostea pe care i-a purtat-o. Enescu era la Paris când a aflat că Maruca – într-un act de disperare – şi-a dat foc pentru Nae Ionescu. A lăsat toate contractele baltă şi s-a întors în ţară ca s-o îngrijească.
Atunci s-a căsătorit cu ea. El a iubit-o şi aşa desfigurată… O mare iubire este tot atât de rară ca un mare talent: nu-i e dată oricui…
Enescu ştia să cânte, ştia să iubească. Privindu-i, îmi devenea clar prin exemplul lor ce e efemer într-un om şi ce calităţi rămân. Tinereţea dispăruse la amândoi, dar nobleţea lui Enescu rămânea vie în fiinţa lui.
Nu cred că Maruca l-a înţeles vreodată pe Enescu, care era un om excesiv de modest. Dintr-o prea mare dragoste pentru ea, a îndurat cumplite umilinţe din partea ei: este nobilitatea lui şi ingratitudinea ei, care dincolo de o spoială de cultură primită în familie, nu pricepea nimic din genialitatea lui Enescu. Ea credea că dacă are obârşie nobilă şi el nu, i-a făcut o favoare că l-a luat de bărbat. Or, smerenia lui autentic ţărănească era cu adevărat nobilă: fiecare gest, fiecare privire a lui erau distinse. Multă lume a spus că s-a căsătorit cu ea pentru că era snob şi voia să parvină. Nu-i adevărat: el a iubit-o pur şi simplu pentru că avea ceva din chipul ţărăncilor lui Grigorescu, ceva autentic românesc… Foarte des iubim o iluzie, nu o realitate.
A fost – dacă vrei – crucea vieţii lui, în afara genialităţii ce atârna pe umerii lui...".



Henriette Yvonne Stahl (1900 – 1984)

EU-L şi SINELE său

Nu devenim mai frumosi odata cu limpezirea si cumintirea pana la abstract a sentimentelor. Orice forta creativa, deci si cea emanata de contradictiile, spaimele si excesele trairilor de zi ori de noapte, ne determina sa identificam probleme care, in timp, devin surse, resurse si chiar suporturi pentru existenta fiecaruia dintre noi.

Este absurd, deci, sa ne dorim pacea? Sa visam la domesticirea si liniaritatea sufleteasca, doar pentru ca tindem spre o comoda intelegere a lumii? Daca liniaritatea se constituie dintr-un cumul de sentimente care circula numai pe orizontala, atunci nu putem ajunge decat, cel mult, lujeri firavi, cruzi, necesari supravietuirii celorlalti, inutili propriilor existente. Verticalitatea cuminte, gri, nu este nici ea mai departe, daca inaltimea se atinge doar cerebral, fara traire.

Un om devine semenul sau doar atunci cand se dedubleaza, intr-un proces de autodefinire spatiala si autosuficienta temporala. Excluderea, fara negare, a timpului naste spatiul necesar desfasurarii sentimentelor. La inceput haotic, scandalos, conflictual, frivol, poate chiar periculos. Ce va ramane, oare, la final... O noua viata sau o veche existenta? Depinde ce vom recunoaste si cum vom face primii pasi spre Dumnezeu...

un vis dureaza trei secunde!

clipa - precum secunda prefacută în ea însăşi -
urma piciorului pe apă când
înveţi drumul neştiut al şarpelui

încolacita lumină pe umbra unui sân de femeie
visează din alte vieţi bărbaţi sculptaţi în ceară de dragul copilelor din flori

regăsirea în lume e un pustiu prelungit de o parte şi de alta a câmpului
(niciodată nu înnozi tulpini cu numele tău)
dansăm trist, în goliciunea trupului şerpuit a drum de rouă

vii dimineaţa, alungi liliecii din prag
noaptea te ştie, te sărută pe furiş
hai la mare, te spăl în valuri cu bucăţi de inimă, roşeaţa spartă în golf
a plâns de pasăre

(auto)recunoastere

frig lipit de suflet. viaţa pare mai frumoasă privită dinlăuntru, dinspre iubire spre lumină, ca un înger de dragoste printre copacii tuturor anilor pătimiţi. e o tristeţe mâncată pe nerăsuflate, o tare durere şi nemărginire.
timpul caută sprijin. se caută pe sine. eu pe mine mă simt ca şi cum aş fi purtată pe umeri de alte două persoane care îmi seamănă. le ştiu, dar îmi sînt străine şi parcă tocmai asemănarea aceasta mă irită. îmi aduc aminte de mine, aştept şi totuşi trăiesc mai departe, visez şi totuşi deschid ochii în fiecare dimineaţă.
se făcu dimineaţa devreme...
se luminează cerul, ca o floare după ploaie.