Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie 10, 2019

Poetul uitat, versurile nemuritoare

Despre Ion Nicolescu s-a scris, s-a povestit. A murit ca un cerşetor, după ce a fost cules de pe stradă și internat în spital, recunoscut apoi de niște asistente.
Drama poetului a impresionat mai cu seamă în anul muririi lui, fiind mărturisită chiar de către confratele său, Liviu Ioan Stoiciu: "În timp ce Ion Nicolescu zăcea în reanimare, dl. Cojocaru (prozator, angajat al spitalului, n.m.) a xeroxat nişte poezii ale acestuia, dându-le tuturor angajaţilor din spital. S-a întâmplat un mic miracol. După ce i-au citit poeziile, aceşti extraordinari oameni ai spitalelor s-au dus să-l vadă pe poet". 
După trei săptămâni de spitalizare, Ion Nicolescu murea, pe 17 februarie 2012.


Cântul XXV 
ţara noastră-i ţara noastră
dulce pajişte albastră
aripă sculptată-n dor
de lumina ochilor
dacă-i dor nu-l stingi cu apă
dacă-i timp nu-l poţi întrece
dacă-i gând nu-l poţi străbate
noi suntem români
noi suntem români ca brazii
noi suntem români ca grâul
noi suntem români ca focul
noi suntem rom…