duminică, 26 decembrie 2010

De Craciun, despre Cruce

Intre Verticala si Orizontala, Crucea imparte Oamenii in talharii de-a dreapta si de-a stanga lui Hristos.

Minunea e pe jumatate infaptuita: esti pe Cruce, langa Hristos! Trebuie doar sa alegi calea plecarii: a talharului care ii spune lui Iisus "pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta", sau a celui neincrezator, neputincios? Amandoi se mantuiesc, fie si numai prin bratele lui Hristos. Amandoi se definesc prin suferinta suprema.
Spunem adeseori ca trebuie sa ne ducem Crucea, dar suntem pregatiti sa fim noi insine Cruce, sa fim brate ale lui Hristos?

Cum am putut sa decadem atat de mult, atat de primejdios si sa nu ne mai recunoastem?

Privind candela de dimineata, mi-a venit in minte cat de generos a fost crestinismul cu noi daruindu-ne impartasania cu lumina. O candela care poate avea darul de a arde chinuri sufletesti si de a lumina bucuriile credintei. O flacara care arde si lumineaza. Purifica si crestineaza. Zilnic, clipa de clipa, vesnicie cu vesnicie.
La fel, o Cruce care desparte si imparte este aceeasi Cruce care aduna, reuneste. Dumnezeu a daruit omului puterea de a aduna bratele in imbratisare sau de a le rasfira in minunea daruirii.
Crucea ne aduna, depinde de noi care dintre talhari vom fi in clipa ultima.

Avem in istoria poporului nostru cea mai luminoasa perioada, plina de sfinti, marturisitori si martiri. Unii dintre ei exista inca, ne dojenesc rareori, mai mult se roaga in tristete pentru netradarea sufletului nostru. Suntem atat de aproape de o istorie fantastica a neamului nostru si nu constientizam, nu indraznim, nu purcedem la drum, desi avem sub talpi carari cu urme inca proaspete.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu