RADU DORULEȚ: ”Cei fără de greseală sunt pictați pe icoane, nu fac presă!”

Face presă de aproape 15 ani. Jurnalist experimentat, a încercat și a reușit cu succes să facă ziaristică, radio și televiziune. Sau mai multe la un loc. Astăzi este redactor-șef la Jurnalul de Botoșani și realizator al emisiunii Taverna lu`Radu, de la TeleM. Radu a răspuns cu promptitudine provocării de a ne vorbi despre profesia de jurnalist.


"Criza asta ne va revizui atitudinea față de ban, față de muncă!"

-E clar, subiectul zilei este criza economică. Față de oamenii simpli, un ziarist este informat, atent la detalii, dar, mai ales, are capacitatea de a privi altfel lucrurile. Este situația actuală serioasă, gravă sau nu imposibil de depășit? Ai un sfat pentru prieteni, la vreme de criză?
-Situația e destul de gravă. Unii poate încă nu realizează, dar eu o iau destul de în serios. Avalanșa încă nu a pornit. Deocamdată, singurele efecte sunt cele provocate de faptul că patronii au devenit mai prudenți, mai chibzuiți cu banii, chiar speriați unii, și nu mai au dare de mână. Oamenii care nu le sunt strict necesari sunt puși pe liber, sarcinile angajaților rămași cresc, iar salariile sunt înghețate, cheltuielile curente la fel. Însă prudența lor în afaceri e exagerată, banii nu mai circula, și asta va duce la cădere, efectul va fi cel al bulgărelui de zăpadă și va fi mult mai rău un timp. Vor fi victime.
Dar, ca după orice furtună, situația se va stabiliza, însă nimic nu cred că va mai fi ca înainte. Noi am mai fost în criză când aveam dobânzi la credite de o sută și ceva la sută, dar nu eram atât de îndatorați ca acum.
Ce sfaturi să le dau? Să cheltuiască cu cap. Atenție la datorii și, pe cât posibil, să nu facă altele, să nu cheltuiască bani pe care nu-i au. Să fie serioși la serviciu, și dacă pot să mai facă și altceva pentru a câștiga un ban, e bine! Eu muncesc de regulă de dimineață până la miezul nopții ca să fac față și, cât am să pot, am s-o țin așa. Desi mi-ar plăcea și mie program de opt ore, weekend liber, vacanțe de o lună și ceva. Dacă se poate, și prima de vacanță.
S-au dus vremurile când stăteam cu băieții în cârciumi până dimineața sau cumpărăm tot felul de prostii care nu ne trebuiau. Până la urmă criza asta ne va revizui atitudinea față de ban, față de muncă. Chestia: Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc nu mai merge! Oamenii serioși, muncitori și pricepuți au o șansă în plus.

"Vor fi și ziariști șomeri!"

-Ești unul dintre cei mai buni jurnaliști din presa locală. O profesie invidiată de unii, blamată de alții, dar în care se pătrunde tot mai greu. Din experiență, știi că un redactor-sef își găsește, în condițiile actuale, foarte greu reporteri, dar și mai greu oameni dispuși să învețe, să aibă răbdare și să muncească la modul serios într-o redacție. Ce îi recomanzi unui tânăr fără experiență, care ar dori să urmeze această profesie?
-Lucrez în branșă de vreo 14 ani. Sincer, la început nici nu credeam că asta e o profesie. Eram prost plătiți și făceam treaba asta mai mult din entuziasm. Nici nu se punea atunci problema de mașină și telefon de serviciu. Am rupt multe perechi de papuci făcând talpa, adică teren.
Apoi lucrurile au devenit serioase, presa a devenit o putere și jurnalismul o meserie. Cât am răspuns de redacții, la radio sau la ziare, am avut întotdeauna o grijă în plus, să caut oameni și să fac ehipa. Mulți au venit, puțini au rămas, dar cu cei care au rămas nu mi-e rușine. Din păcate, acum, foarte mulți tineri fac facultăți de jurnalism, dar nu vor profesa niciodată. Se duc la scoală fară să știe nimic despre meseria asta, fară să aibă talent.
Cei care se visează totuși jurnaliști trebuie să știe că începutul e greu, alergătură de teren, nu cunoști oamenii, nu ai surse, programul de lucru e nedeterminat, lucrezi și în zilele de weekend, câștigi puțin pentru că, fiind novice, nu prea produci.
Doar cei care se îndrăgostesc de meseria asta rămân. Farmecul ei constă în faptul că te simți mai liber, mai puțin supus decât ceilalți. Abia când capeți ceva experiență ajungi să poți trăi decent din munca asta. Chestia e că, acum, criza vă lovi necruțător și presa. Vor fi și ziariști șomeri.

"Un câine învățat slobod e mai greu să îl pui în lanț!"

-Un jurnalist are satisfacții, împliniri și numeroase dezamăgiri. Cum ți-ai manifestat bucuriile, dar mai ales cum ai depășit neimplinirile? Ai avut momente în care ai simțit că renunți, că ești gata să părăsești breasla?

-Cea mai mare satisfacție a unui om de presă este să fie respectat, apreciat, să simță că nu scrie, că nu vorbește în van. Îmi aduc aminte de multe momente frumoase alături de colegi. Situațiile grele au fost și ele suficiente. Proiecte care nu au mers așa cum aș fi vrut, oameni cu care am lucrat și care m-au dezamăgit. Am demisionat de patru ori. Niciodată nu a fost ușor, au fost și despărțiri cu lacrimi.
Dar viața merge înainte și, indiferent ce a fost atunci, îi respect pe oamenii cu care am lucrat. Cât de plecat din breaslă, recunosc că m-am gândit de multe ori și încă mă mai gândesc că aș putea face și altceva, poate macar la fel de bine. Sunt de părere că e greu să te pensionezi din meseria asta. Dar un câine care s-a învățat slobod e greu să-l mai pui în lanț.

"Fac o emisiune pe care o încep azi și o termin mâine!"

-Taverna de la Tele M te arată într-o postura nouă, atât ca om, cât și ca jurnalist, emisiunea fiind o noutate în spațiul media local. Te caracterizează acest tip de format, iți oferă mai multe satisfacții decât ancheta jurnalistica, de exemplu?

-E adevărat că e ceva nou și nu stiu încă în ce măsură prinde asta. E clar că acele eterne talk-show-uri cu unul sau doi invitați la o masa sunt demodate. Șeful m-a chemat o dată la el și mi-a zis să-mi iau câteva zile de concediu, ca să mă gândesc la un format pentru o emisiune de noapte. Și atât m-a dus pe mine mintea.
E foarte greu într-un oraș, într-un județ ca Botoșani, să faci o astfel de emisiune. Să ai seară de seară invitați, s-o începi azi și s-o termini mâine. Și apoi publicul mai vrea să fii și amuzant, și spiritual. Nu știu în ce măsură reușesc. Eu aș vrea să scot în față oameni care până acum au stat în umbră. Oameni care fac sau au de spus ceva interesant. Uneori mă simt în elementul meu, dar sunt și momente în care mă întreb ce caut acolo.
Mi-am propus să fac asta, ca un experiment, macar un sezon. Dacă prinde continuăm, dacă nu, poate încercăm altceva. Fac și o emisiune de călătorii, pentru că îmi place să trăiesc în natură. De partea sobră a meseriei nu mă rup însă. Momentan sunt și redactor șef la Jurnalul de Botoșani.

"Conțac și Roman s-au prins de cumătri!"

-Botoșănenii se manifestă deseori violent la greșelile jurnaliștilor, dar și la subiectele cu care nu sunt de acord. Cum ai prefera să fii corectat? Te deranjează atitudinea grosolană, ești gata să te așezi la masa rotundă și să oferi explicații sau pur și simplu ignori situația respectivă? Vorbim în calitatea ta de redactor-șef, care își asumă răspunderea față de eventuala greșeală a unui reporter din subordine.
-Atitudinea grosolană evident că mă deranjează. Dacă am greșit pot să recunosc. Îmi asum răspunderi și, dacă ceva nu e clar, se poate discuta civilizat. Cei fară de greșeală sunt pictați pe icoane, nu fac presă.
Dar întreb ce s-ar întâmpla dacă în țara asta, timp de o lună, absolut toate ziarele, fie tipărite, online, buletinele de știri de la radio sau jurnalele de la televiziune ar dispărea. Un fel de grevă a ziariștilor. Atunci să vedeți criză. Efectiv nu am mai ști pe ce lume trăim.

-Este de notorietate pasiunea ta pentru pescuit. Ce subiect mare ți-ar plăcea să prinzi dacă arunci undița în politica botoșăneană? Nu mai vorbim despre momeala folosită...
-Ha! Ha! Constantin Conțac și Cristian Roman s-au prins de cumătri. Nu stiu, subiectele vin zilnic, nu le visăm, nu le inventăm. Important e să ai surse și baftă, chiar intuiție, să le afli la timp.

-Planuri pentru noul an și o vorbă bună pentru cititori!
-Pentru că vine criza… să rezist. Aa! Și să fac ceva, o nebunie, nu stiu, să merg cu barca pe Prut până la Dunăre, să prind somn pe Ebru sau știucă în Laponia.
Să fiți sănătoși și să gândiți pozitiv!
Să fiți iubiți și să vi se împlinească visele!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"

"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...