Treceți la conținutul principal

PARINTELE Iustin catre Basescu: Raspanditi lumina Invierii lui Hristos si insuflete bietilor basarabeni si oferiti-le cetatenia romana! Eu o ofer!

Eu imi ofer cetatenia mea unui basarabean prigonit!

Domnule presedinte Traian Basescu,

Cu multa durere in suflet va adresez acest mesaj eu, nevrednicul si smeritul monah din muntii Neamtului, care am jurat in fata altarului lui Dumnezeu ca voi apara credinta si neamul romanesc. Indraznesc sa va adresez acest cuvant pentru ca inima si constiinta in fata Evangheliei lui Hristos nu ma lasa sa trec cu vederea necazurile si durerile care s-au napustit asupra fratilor nostri basarabeni, acum in perioada aceasta a Patimilor Domnului.

Sub epitrahilul meu, la spovedanie, am ascultat multe din pasurile si suspinurile fiilor basarabeni si le inteleg prea bine amarul si suferinta.

Astazi, vrajmasul diavol s-a napustit ca o fiara salbatica asupra crestinilor ortodocsi basarabeni, in aceasta saptamana frumoasa a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, cand fiecare crestin trebuia sa fie la casa lui linistit, sa se pregateasca duhovniceste, sa isi spele pacatele prin Sf. Impartasanie, prin care isi curata viata lui precum ograda si locul unde salasluieste de veacuri, cu parintii si stramosii lui. Iata ca vrajmasul a gasit mijloacele sa tulbure toata linistea si pacea romanilor nostri ortodocsi de peste Prut. Oare cum vom putea canta noi Hristos a inviat, stiind ca fratii nostri de dincolo nu pot sa se mai bucure de frumusetea Invierii lui Hristos?

Stiti, Domnia voastra, ce cantare este mai aleasa in aceste sarbatori de Pasti, pe buzele tuturor credinciosilor? Se cheama Ziua Invierii: „Ziua Invierii, sa ne luminam popoare si unii pe altii sa ne imbratisam".
Oare cu vorbe goale ne vom putea imbratisa fratii nostri suferinzi de peste Prut, mamele indurerate care plang fiii lor zdrobiti si internati in spitale, unii morti, cum este cazul tinerilor martiri ai Cruciadei Copiilor Valeriu Boboc si Ion Tabuleac?
Acesti tineri frumosi si curajosi care s-au ridicat impotriva marsaviilor rosii, zac sarmanii in patul spitalelor cu trupurile lor lovite si maltratate de catre uraciunea pustiirii pe pamant.

Acest sistem bolsevic il cunosc prea bine, Domnia voastra! Acest sistem mi-a mancat 17 ani din viata si port in trupul si in sufletul meu semnele si ranile acestei fiare bolsevice, doar pentru ca am iubit libertatea in Hristos.
Ceea ce se intampla la ora aceasta pentru noi nu este nicio noutate. Ci este ceea ce s-a mai intamplat prin 1946, 47, 48, pe strazile Bucurestiului cand erau distrusi, maltratati si urmariti cei mai buni fii ai neamului nostru, teroare care a continuat pana in campania bolsevica de arestare a generatiilor 1948, 1964.
Cu toata ura si rautatea s-au napustit asupra tineretului nostru si a lumii noastre crestin-ortodoxe, de care se temeau si se tem si acum, nu cumva sa se reintroneze viata noastra crestin ortodoxa pe planul acesta al Europei de Rasarit.
Este aceeasi mare Rusie de altadata ortodoxa si care isi intindea pretentiile asupra Balcanilor cu fortele ei panslaviste sub firma ocrotitoare a crestinismului ortodox.Iata, aceeasi comunisti de atunci s-au napustit si asupra fratilor nostri basarabeni acum, secerand cu secera bolsevica sufletele nevinovate ale acestor tineri curajosi si batand piroane cu ciocanul rosu in inimile indurerate ale sarmanelor mame care se framanta cu neliniste nestiind ce urgie va mai aduce si ziua de maine sau chiar sarbatoarea Invierii Domnului, si nu gasesc nicaieri o mangaiere... de parca am fi neamul cel mai condamnat de pe lumea aceasta.

Domnule presedinte, aduceti acestui neam mangaiere!

Aduceti o veste buna mamelor si tinerilor basarabeni!

Pentru ca, sa stiti, Domnule presedinte: crestinii ortodocsi sunt temelia acestor neamuri din Rasarit! Nu uitati ca Hristos S-a rastignit si a inviat si pentru romanii de peste Prut!Raspanditi lumina Invierii lui Hristos si in suflete bietilor basarabeni si oferiti-le cetatenia romana!
Daca celelalte forme de guvernamant nu au facut-o pana acum, pentru ca slujesc aceluiasi sistem bolsevic, faceti-o Dumneavoastra!
Pe ei nu i-a interesat nimic decat sa fie cat mai votati pe inca 4 ani, abuzand de ignoranta unui intreg popor.

Aveti curajul si puterea, Domnule presedinte, sa va impotriviti fiarei comuniste!
Ajutorul il veti primi de la Domnul nostru Iisus Hristos si veti avea sprijinul milioanelor de ortodocsi ai acestui neam.
Sa nu nadajduim in puteri straine, ca nu le pasa, Domnule presedinte!

Fata de conflictul acesta din Basarabia, grait-a vreun occidental? Grait-a oare Comitetul European? Ne-a sarit Uniunea Europeana in ajutor? Oare nu cumva interesele si unora si altora sunt comune? Eu, ca om, la ora aceasta dupa vechimea anilor mei, nu ma mai gandesc la visul frumos al Reintregirii, nu se mai pune problema teritoriala, pentru ca problema teritoriala nu este decat un mijloc de scandal si de neliniste a popoarelor.

Dar cetatenia o puteti oferi fiilor acestia abandonati si de mama Romania si de celelalte mame vitrege, abandonati si de pastorii laici dar si de cei duhovnicesti care, in loc sa aduca o galeata de apa si sa stinga focul care mistuie casa fratelui de langa noi, prefera sa arunce cu apa la moara bolsevica, la care s-au angajat.
Dupa atatia ani de comunism am nadajduit ca se va face lumina si in tara noastra.
Dar in loc sa inflorim, a ajuns bietul roman ca nu mai are sa ciocneasca si el un ou de Pasti; gaina i-a pierit, oile nu mai sunt si toate parca au pierit incat nici in izvoarele apelor din Romania nu mai au unde sa-si spele capul obosit de truda si de necaz, bietii romani.

Sa fim stapani la noi in tara, Domnule presedinte! Ca tara noastra are multe daruri si este binecuvantata de Dumnezeu, a carui Sfanta Inviere o praznuim cu totii, acum.
Neamul nostru prin credinta s-a cladit, prin credinta va rezista!
Bunul Dumnezeu a randuit sa fiti conducator al acestui neam, si poate veti mai fi, in vremuri de restriste si mari incercari din toate partile, pe de o parte din Rasarit vine teroarea stalinista neschimbata, iar din Occident suntem asaltati cu dezmat si imoralitate care incalca orice principiu crestin si etic, iar mai nou ni se impune un nou control totalitar prin introducerea microcipurilor de tip R.F.I.D. in actele noastre de identitate.

Pamantul acestui neam va dainui numai cat se va afla sub binecuvantarea lui Dumnezeu, ca altfel mania Sa va veni negresit asupra noastra si ne vor inghiti neamurile pagane, dupa cum spune Proorocul Ieremia: „Poporul de sub conducerea conducatorilor s-a pierdut prin cuvintele lor. Asa zice Dumnezeu prin glasul proorocului: «Pastorii si-au iesit din minte si nu L-au cautat pe Domnul. De aceea toata pasunea le-a ramas necunoscuta si s-au risipit»(Ier. 10:2)”.

In mainile Domniei voastre se afla soarta acestui popor. Sa ne facem partasi Dumnezeului Celui viu, si nu altor dumnezei straini, pentru ca unitatea unui popor sta in credinta lucratoare in Hristos!

Fiti alaturi de fiii basarabeni ai acestui neam si acordati-le cetatenia! Alaturi de ceilalti frati de suferinta din asociatiile fostilor detinuti politici si luptatori anticomunisti imi ofer cetatenia mea unui basarabean prigonit. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si Sfanta Sa Inviere sa ne gaseasca uniti in cugetul adevarului lui Hristos, ca impreuna sa putem canta: „Ziua Invierii, popoare sa ne luminam! Si unii pe altii sa ne imbratisam! Sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi: sa iertam toate pentru Invierea Sa. Si asa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le”. Amin!

Arhimandritul Justin Parvu,
staretul manastirii Petru Voda, 14 aprilie, 2009,
Sfanta Marti a Patimilor Domnului

Comentarii

  1. Saracii romani ce sa comenteze...probabil le e frica sau mai rau ...le e indiferent!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

THE SLIDER. Despre suferința care încătușează

Un film care dă fiori și care, dincolo de încărcătura psihologică și profund umană, cuprinde toate elementele specifice unui thriller, chiar dacă momentele de suspans nu sunt atât de abrupte, conferind, însă, surpriză și incertitudine asupra desfășurării acțiunii, pentru ca la final întâmplările să se așeze într-un registru cu totul nou, spectatorul fiind invitat să deruleze și să se repoziționeze în raport cu toate personajele.

The Slider este filmul care curge independent de intuiția privitorului. Cu toate acestea, privitorul devine complice, empatizează cu personajele, anticipează și caută soluții. Aceasta este, de fapt, miza regizorului. Carlo Fusco deține o bună cunoaștere a psihologiei spectatorului, spectator care pe parcursul desfășurării peliculei se transformă în martorul nevăzut, în personajul tăcut care privește din spatele camerei de filmat.

The Slider, tradus în românește Pe muchie de cuțit, are în prim-plan personajul care parcurge în fiecare zi drumul dintre casă și sp…

Un om, o poveste: DINU LIPATTI şi nemeritata uitare!

George Enescu i-a fost naș de botez, Yehudi Menuhin a spus despre el că este cel mai mare pianist, după Chopin. A murit la 33 de ani, răpus de leucemie. A iubit nebunește, a trăit ca un prinț și a cântat ca un arhanghel!

Personalitatea lui Dinu Lipatti a fost, de departe, una dintre cele mai strălucitoare ale primei jumătăți de secol într-o Europă frământată de criza economică, războaie mondiale și lupte comunistoido-securistice. Nu este de mirare ivirea lui Lipatti, dacă ne gândim la elita autohtonă a anilor 30-50, cu Mircea Eliade, Nae Ionescu în frunte, cu un Enescu divin și un Iorga uriaș. 

Nașul Enescu


Dinu Lipatti s-a născut la București, pe 19 martie 1917. George Enescu a acceptat cu bucurie să boteze copilul prietenilor săi artiști (tatăl lui Dinu Lipatti cânta la vioară, mama la pian). "Astăzi, 12 iunie 1921, Dinu Th. Lipatti a primit odată cu botezul religios şi botezul artei de la naşul său, marele maestru George Enescu", scria tatal lui Dinu pe verso-ul fotografiei …

Vorbe şi fapte: Pentru ce ne trăim!

Adevărata moştenire pe care o lăsăm lumii în care trăim nu se măsoară în cantitatea averii materiale, ci în ceea ce am sădit în vieţile oamenilor cu care am interferat.

La fel de importantă este şi încărcătura negativă pe care o transmitem celorlalţi. Şi nu întotdeauna partea negativă se manifestă prin violenţă, abuzuri, ură, orgoliu sau încrâncenare, ci şi prin ataşament exagerat faţă de o altă fiinţă, dependenţa pe care o dezvoltăm în sufletul altora faţă de propria noastră persoană.
Orice patimă - dor, iubire, credinţă oarbă - te îndepărtează de la adevărata menire chiar înainte să ajungi să îţi defineşti rostul trecerii prin viaţă. Puţini dintre noi sunt făcuţi să poată duce cinci talanţi, cei mai mulţi primim unul şi, de un timp, aproape toţi ne grăbim să îl îngropăm.

Evoluţia este o atitudine individuală, intimă şi bine definită atunci când menirea are întâietate în faţa supravieţuirii. Sistemul actual dezvoltă în individ noţiunea de ego, fără însă a determina conştientizarea …

PARINTE, EU PANA LA PASTI VOI FI UN INGER

24 aprilie va ramane pururi Joia Patimilor. Indiferent de zi, de an, de secol, de pamantesc, lumesc, ingeresc sau stelar. In 2008, in Joia Saptamanii Patimilor, se stingea din viata Cezar Ivanescu. Ultima victima a comunistilor sau prima a stapanilor de tip nou?

Fara a-si justifica in vreun fel atacul mortal asupra scriitorului, statul roman va ramane cu o pata neagra, vesnica, pe obrazul si asa patat al unei literaturi comunistoide si schizoide, al unei autoritati literare nespalate si nebotezate in spiritul divin.

Pe 24 aprilie 2008 se implinea o viziune luminoasa a Poetului: PARINTE, EU PANA LA PASTI VOI FI UN INGER, marturisea Cezar Ivanescu intr-o scrisoare, inainte de prabusire si renuntare trupeasca. Si a devenit Inger al propriului poem.

Nimic nu e intamplator, haosul nu este decat expresia propriei noastre neputinte in a intelege rostul divin al misterelor. Poate ca destinul lui Cezar Ivanescu s-a infaptuit intocmai. Exista vinovati, exista vinovatii cumplite. Exista oameni ca…

Patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea martirajului

Cred că pentru români patriotismul, patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea martirajului. Pentru că nu există mare patriot român sau bun patriot român care să nu fi sfîrşit rău în ţara asta. În ţara asta trăiesc bine vînzătorii de ţară, cei care nu dau doi bani pe ţara asta, cei care-o terfelesc, care-şi bat joc de ea şi fac afaceri pe seama ei şi nu le pasă de nimic.
Cei care iubesc cu adevărat această ţară sînt în marginea martirajului sau aproape martirizaţi. Deci n-o iubeşti pentru că ţi-ar întoarce această iubire sau ţi-ar arăta recunoştinţă sau te-ai complini prin valorile ei, ci pe undeva împotriva, dacă vrei, realităţilor.
Aşa trebuie iubită o ţară şi aşa o iubesc şi eu, adică sînt convins că ţara românescă este o ţară foarte frumoasă în Europa, întîi prin condiţiile ei fizice, geografice, o ţară de oameni foarte talentaţi, dar din nefericire lipsiţi completamente de caracter, de ţinută morală...
Cu toate acestea o iubesc, cum o voi iubi întotdeauna, indiferent…

Şi cine este aproapele meu?

Textul de mai jos nu este o cronică literară. I-aș spune cronică de cititor, tocmai pentru că încărcătura afectivă este mult mai importantă pentru mine în aceste momente. Am cerut permisiunea de a posta rândurile primite, doamna a acceptat, cu condiția asumării autoarei cronicii doar prin inițialele numelui. Mulțumesc, mă onorează și mă bucură astfel de reacții. (F. Toniță)

"Şi cine este aproapele meu?"
Titlul-întrebare stârneşte curiozitate şi instantaneu întrebarea "Dar aproapele meu cine este?". Înainte de a afla răspunsurile analizăm coperta, "cartea de vizită" ilustrată, care prin intermediul unui cod vizual sugerează ipoteze de conţinut: ar putea fi povestea unei feţe mănăstireşti trecută în lumea îngerilor (crucea), de unde călăuzeşte şi veghează (lumina galben-portocalie) mereu (fundalul verde) fiinţe dragi: părinţi, copii (cele două spice de grâu).

Romanul poate fi considerat un "medalion" istoric, ce redă cu claritate şi acurateţe stili…

Poetului Ion Nicolescu. La plecare

e ger în triste calendare
sfinţii se dau orbilor cu împrumut

în zadar am pîndit labirintul
Poetul îşi poartă paşii îndărăt
zar caldarîmului de pofte

într-o lume de tălpi îţi culci suferinţa
(pe un leu de-mprumut se vinde poetul)
nici vorba
vine iertarea de seară
ca o pasăre pe uscat

mai puţini tot mai puţini poeţi
libertatea poartă la gît
medalii de gheaţă



ROMÂNIA DE COLECŢIE - Poetul-cerşetor

Nu ştiam nimic despre poetul Ion Nicolescu până ieri. Pentru ca astăzi să îmi dau seama că pe Ion Nicolescu îl ştiu toţi românii. Ion Nicolescu e un "cerşetor", cules de pe stradă zilele trecute şi depus la Reanimare, cu diagnostic deloc încurajator. Starea lui este gravă.
Oamenii buni şi-au trimis veste despre starea poetului Ion Nicolescu. Scriu despre acest om pentru că aseară mi-a stors sufletul de fiori. Citeam despre el pe blogul lui liviuioanstoiciu.ro, scriitor care făcea publică o scrisoare despre vii... Redau câteva rânduri: "Niciodată nu am avut atâta tristeţe în cuvinte. Poetul Ion Nicolescu e internat la Spitalul Judeţean Buzău. A fost luat de pe stradă, găsit leşinat. L-au recunoscut nişte asistente ieşite din tura lor de serviciu, care au participat la unele manifestări cultuale. Au sunat la 112 şi l-au adăpostit la spital. Ion Nicolescu a ajuns un cerşetor. Acum o jumătate de oră, după ce m-a sunat dl. Cojocaru, m-am dus acasă şi am golit garderoba mea …

ION NICOLESCU - Un poet in viata (noastra)

Cântul LXXX


eu ştiu ce-i o odă şi când a-nceput
dar odele vin de la sine
aşa cum eu însumi şi de bună voie
m-am ridicat din mulţime
poeţii-s omagiul acestei planete
pe care se-ntâmplă şi crime
pe care se-ntâmplă şi altceva
decât generoase fapte de rime
popoarele lumii fac mari sacrificii
şi-şi pot permite să aibă poeţi
să nu pierdem timpul cu false discuţii
toţi oamenii sunt nişte poeţi



Cântul XXV


ţara noastră-i ţara noastră
dulce pajişte albastră
aripă sculptată-n dor
de lumina ochilor
dacă-i dor nu-l stingi cu apă
dacă-i timp nu-l poţi întrece
dacă-i gând nu-l poţi străbate
noi suntem români
noi suntem români ca brazii
noi suntem români ca grâul
noi suntem români ca focul
noi suntem români
ţara noastră e a noastră
vârf de jale şi de dor
dulce arşiţă albastră
ca lumina ochilor


Cântul LXXXVI

cum poţi să treci
tu pe Calea Victoriei
cum poţi să bei cafea liniştit
când alt om ca tine
pe-aceeaşi planetă
poate-i bolnav
poate-i nefericit
un om ţine-o flo…

ROMÂNIA DE COLECŢIE - Asta-i tara ta

O imagine care m-a făcut realmente să plâng azi. Un sat izolat de nămeţi, unde nu poate pătrunde Ambulanţa. Bunica din fotografie are 77 de ani, este bolnavă şi are nevoie de dializa, de care depinde viaţa ei. Ambulanta ajunge doar până la aproape 4 km de sat. De acolo, mai departe pornesc militarii, cu un autocamion cu tractiune 6x6, de la Garnizoana Botoşani, şi un echipaj de pompieri.

Bunica ajunge cu bine la Ambulanţa, medicii o duc apoi în siguranţă la spital. O ştire de presă, de sezon.
Doar că, privind fotografia, au început să mă şiroiască lacrimi. Pe bune! Priviţi îndelung, cu suflet şi cu ochi buni. E atât de frumoasă iarna asta câteodată!
Asta e România de colecţie: un pompier şi un militar, purtând de mînă o bunică!