Dincolo de realul bine fixat in cotidian, placat cu aurul sau cu argintul lumesc al fiecarei zile, traim o nefireasca si amalgamatica prabusire, o lipire de asfaltul trecerii fara rost. Zi de zi. No
apte de noapte. Ceas de ceas. Nu avem puterea sa ne impotrivim, dar nu din ratiuni de demnitate sau re-ligiozitate, cat din sfanta lasitate, cea mai presus de inima, pace, iubire.
apte de noapte. Ceas de ceas. Nu avem puterea sa ne impotrivim, dar nu din ratiuni de demnitate sau re-ligiozitate, cat din sfanta lasitate, cea mai presus de inima, pace, iubire.Am capatat libertatea de a ne dezice de suflet, de a ne comporta iresponsabil, de a iubi la fel, de a uri cu pasiune sau de a minti cu farmec. Adevarul devine un scop personal, aspru pentru ceilalti, facil pentru sine, insa niciodata destul de clar cat sa devina acelasi, unul si al tuturor.
Intre frica de singuratate si vietuirea in doi, tu si adevarul, devii una cu celalalt, dar acel celalalt care depune marturie pentru tine ca ai incercat, ai patimit, ai rastignit visuri, ai prosternat iubiri, dar destinul te-a intors, lasandu-ti adevarul pe cruce, siroind in partea dinspre talhar... Marturia care te salveaza de fiecare data...
Devenim uniti doar atunci cand avem nevoie de justificare, atunci cand greutatea nu ne mai apara, cand ascunzisul de noi insine se transforma in panza rara, racoroasa, aspra sufletului.
De asta aleg pacea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu