Zborul fără aripa sa

ai uitat zborul
pentru că umărul tău apus către intuneric îşi uită aripa în cer
pentru că ochiul ascuns se rupe în pietrele de caldarâm
pentru că inima ta roşie omoară peste zi dorul schilodit de cuvinte
pentru că nu mai ştii că ziua de astăzi e întotdeauna ultima
că noaptea îţi dă răgaz
să învii
sau să mori
de asta te apleci spre găleata lunii
de asta pui la streaşină şi îmi aduni lacrimile
ca să speli pentru cinci vieţi visul tău construit cu alte femei
nu mai eşti pentru că ai stins lumina

la lumânare îmi teme gândul să citesc
îmi teme inima de moarte
la lumânare se moare, la lumânare te naşti pentru viaţa de dincolo
de asta ziua de astăzi e întotodeauna ultima
îţi duci zilele dintr-o viaţă în alta
cu găleţile le culegi lacrimile ca să îţi scalzi asternutul cu poeme

Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"

"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...