sâmbătă, 24 aprilie 2010

PRIMAVARA











2 comentarii:

  1. Singurătatea este ca o ploaie.
    Ea se ridică din mare înaintea serilor
    din şesuri, care sunt depărtate şi retrase,
    se duce la cer, care o are totdeauna.
    Şi abia din cer cade pe oraş.

    Plouă în orele corcite
    când toate uliţele se îndreaptă spre dimineaţă
    şi când iubiţii care n-au găsit nimic,
    se despart dezamăgiţi şi trişti,
    şi când oamenii care se urăsc,
    trebuie să doarmă lalolaltă într-un pat

    atunci singurătatea se duce cu apele.

    RăspundețiȘtergere
  2. „de o vreme înotai într-un zid.
    azi ai găsit ieşirea,
    pe partea cealaltă.

    eram cu tine când mi-a venit în cap asta:

    Te iubesc, moarte.
    Eu tot la tine mă întorc.
    Viaţa e doar o simplă aventură.

    Te iubesc, viaţă.
    Eu doar cu tine vreau să fiu.
    Moartea e doar o căsnicie aranjată.

    ai râs,
    tu ai fi inversat strofele.
    fie,
    le inversez,
    întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu)

    RăspundețiȘtergere