Singurătatea este ca o ploaie. Ea se ridică din mare înaintea serilor din şesuri, care sunt depărtate şi retrase, se duce la cer, care o are totdeauna. Şi abia din cer cade pe oraş.
Plouă în orele corcite când toate uliţele se îndreaptă spre dimineaţă şi când iubiţii care n-au găsit nimic, se despart dezamăgiţi şi trişti, şi când oamenii care se urăsc, trebuie să doarmă lalolaltă într-un pat
Singurătatea este ca o ploaie.
RăspundețiȘtergereEa se ridică din mare înaintea serilor
din şesuri, care sunt depărtate şi retrase,
se duce la cer, care o are totdeauna.
Şi abia din cer cade pe oraş.
Plouă în orele corcite
când toate uliţele se îndreaptă spre dimineaţă
şi când iubiţii care n-au găsit nimic,
se despart dezamăgiţi şi trişti,
şi când oamenii care se urăsc,
trebuie să doarmă lalolaltă într-un pat
atunci singurătatea se duce cu apele.
„de o vreme înotai într-un zid.
RăspundețiȘtergereazi ai găsit ieşirea,
pe partea cealaltă.
eram cu tine când mi-a venit în cap asta:
Te iubesc, moarte.
Eu tot la tine mă întorc.
Viaţa e doar o simplă aventură.
Te iubesc, viaţă.
Eu doar cu tine vreau să fiu.
Moartea e doar o căsnicie aranjată.
ai râs,
tu ai fi inversat strofele.
fie,
le inversez,
întoarce tu zidul”. (Mugur Grosu)