Doar că, privind fotografia, au început să mă şiroiască lacrimi. Pe bune! Priviţi îndelung, cu suflet şi cu ochi buni. E atât de frumoasă iarna asta câteodată!
Asta e România de colecţie: un pompier şi un militar, purtând de mînă o bunică!
ROMÂNIA DE COLECŢIE - Asta-i tara ta
Doar că, privind fotografia, au început să mă şiroiască lacrimi. Pe bune! Priviţi îndelung, cu suflet şi cu ochi buni. E atât de frumoasă iarna asta câteodată!
Asta e România de colecţie: un pompier şi un militar, purtând de mînă o bunică!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...
-
l-a văzut de departe, o aștepta cu ochii arzând pe dinăuntru i-a povestit totul, în amănunt drumul lung către casă, păienjenișul din spital ... -
(31 mart. 2023, în Revista Luceafărul ) Florentina Toniţă este un umanist nativ, printre puţinii pe care îi mai are Botoşanii. Cu o activ... -
şi strigi ca şi cum şi strigi ca şi cum în ferestre cerul ar prăbuşi candelabre Era prima dată când primeam de la mama, doar pentr... -
Căldura zilei se întindea leneșă pe cărarea de lângă vechiul schit, aluneca printre pietrele dezgolite de timpul părăsit într-o agonie fără ... -
Cel mai dureros pentru o mamă este să nu poată visa la viitor. Sunt mamele care trăiesc doar prezentul continuu, sub presiunea apăsătoare a ... -
Câtă efemeritate și câtă fragilitate în acest impromptu ! O ”umbră trecătoare” (vorba lui Cezar Bolliac), dar ce altceva ar fi poezia dacă n... -
Citind cartea ”Ultima vară în Bretania. Istoria unui exil”, a excelentei actrițe și scriitoare Ada D'Albon, cititorului i se reamintește... -
Undeva în Botoșani, către o margine de oraș, într-un apartament transformat în atelier-galerie, un artist sfidează statisticile medicale și ... -
Nu ştiu de ce am mers la întâlnirea cu Klaus. Suflul interior mă avertiza, si – Slava Domnului – am primit cu bucurie alarma. Poate că astfe...
... În vreme ce politicărimea doarme-n front ori benchetuieşte, ori jefuieşte alături de tîlhari, fără să-i pese de Ţară şi Oamenii ei!
RăspundețiȘtergereA avea, mă păstra "cu suflet şi ochi buni" în aşa decor de iarnă socială, mi se pare o impietate faţă de crunta realitate.
Tot prin Botoşanii marilor înzăpediri, e satul părinţilor unuia dintre judecătorii (din completul de nu mai ştiu cîţi!) carii l-au potcovit pe puricele de miner de operetă Cosma, cu 18 ani de puşcărie. Dar, în satul judelui - de cum se pune pe vijelie - Nimeni nu intră, Nimeni nu mai iese: nici la umblătoarea din fundu-curţii, măcar; necum, la spital sau la groapă!
Iată de ce cred că şi la, în BT "se acţionează de către organele abilitate" cu mai multe viteze, priorităţi în caz de... A cui mamă era bătrînica în urgenţă de dializă, aud?... Ori, de cîte păcate, ponoase s-au vrut spălate uniformele acelea, din judeţele şi ţara Neomeniei instituţionalizate?
Ştiţi cît Vă pot admira, Doamnă şi mă înduioşează înduioşările Voastre. Dar, asta nu mă împiedică să fiu tomist şi să nu pot crede-n chiar tot ce văd. Şi scriu aieste la 10 zile de la nenorocirea din Colectiv şi la 25 de la dezastrul comanditat şi continuat cu rea-credinţă doveditoare peste Ţară şi Oamenii ei..., de către Neoameni şi cozile lor de topor. Între care, chiar cei de la "pază şi ordine". Cum să uit că printre primii profitori au fost cei în sutane, robe şi uniforme de toate genurile?... Carii şefi ai lor de peste tot îşi ridicau cu reciprocitate căsoaie şi viloaie şi hale şi tu(r)nuri comerciale tot prin alte judeţe, decît în cele în care... con-duceau.
Asta nu le pot eu ierta: ticăloşia fariseică ridicată la rang de... rangă de stat.