luni, 31 mai 2010

Ce cauta strainul la noi?

Nu ştiu de ce am mers la întâlnirea cu Klaus. Suflul interior mă avertiza, si – Slava Domnului – am primit cu bucurie alarma. Poate că astfel protejată mi-a fost cel mai bine să mă aşez pe scaunul din marea sală, neaşteptat de aglomerată.
M-am liniştit însă repejor: cei mai mulţi erau oameni simpli, mobilizaţi prin biserică, e adevărat, însă oameni greu de smintit de Klaus.
Manipularea unei mase poate fi făcută la nivel subliminal, prin punctarea unor aspecte cheie, mesaje dinainte stabilite, în momente de concentrare maximă, sau prin apelarea la simboluri sensibile – cele mai sigure fiind motivele religioase, sufleteşti.
Mai este, însă, o forţă a manipulării: INTELIGENŢA. Ea reuşeşte în cazul ascultătorului axat aproape exclusiv pe raţional, care deţine un bagaj impresionant de cunoştinţe. De cele mai multe ori, acest ascultător inteligent este extrem de conştient de capacitatea intelectuală de care dispune şi aici acţionează manipulatorul: lipsa smereniei este principala vulnerabilitate a unui creştin. Iar conştientizarea propriei inteligenţe devine, în timp, o carapace greu de spart în faţa unei icoane simple. (Asta a fost o paranteză).
La Klaus, lume multă. Cei mai multi, oameni obişnuiţi ai bisericii, oameni simpli, creştini. O altă parte, mai puţin numeroasă, genul de orăşeni veniţi din curiozitate sau din dorinţa de cunoaştere ori nevoia curată de comunicare.
Klaus e vesel tot timpul, dar o veselie uşoară, aproape disimulată şi sigur nemolipsitoare. L-am privit şi ascultat îndelung, pentru a-mi da seama ce aştept şi totuşi nu primesc: omul nu avea har, nu avea lumină în suflet şi, mai ales, aveam în faţa mea un om cu o maaaaare povară. Un trecut greoi, o lume nerezolvată şi necurăţată. Imediat am avut un sentiment ciudat: omul acesta nu îşi mai poate duce singur povara, iar miile de oameni care vin să îl vadă nu fac decât să preia, câte puţin, din chinul său. Pelerinul Klaus va exista, probabil, până când sufletul său se va fi curăţat îndeajuns încât să poată trăi singur cu sinele său.
Povestea vieţii lui Klaus este la limita fabulosului romanţios. Nimeni nu confirmă întâmplările desfăşurate pe tot globul, cu o repeziciune ameţitoare. Vorbeşte despre părinţii care s-au despărţit, despre un tată egoist şi o mamă posesivă, de la care a primit numai bătăi. Mai jos, în acelaşi interviu, vorbeşte însă despre copilăria chinuitoare, despre tatăl care a fost împuşcat în război. Apoi, cum la 3-4 ani a plecat de acasă. Urmează halucinante rânduri deaspre hoţii, droguri, rock, yoga, protestantism, bătăi, găşti, călătorii nesfârşite, fără sens şi fără lumină.
Totul pare să se termine la Dumnezeu. Oare se termină cu adevărat aici?
Am citit demult, într-o carte, despre faptul că nu este recomandat să mergi cu spovedania scrisă la preot, chiar dacă nu crezi că vei avea destul curaj să mărturiseşti prin viu grai duhovnicului toate păcatele. Motivaţia era simplă şi foarte credibilă: duhovnicul trebuie protejat astfel. Un păcat fixat pe hârtie va sminti cititorul, oricât de puternic ar fi acesta.
Iată însă cum Klaus ţine să îi cunoaştem păcatele, pe care le aflăm cu uşurinţă în orice referire la el. Şi aici ajung la ciudata parabolă folosită chiar de el în conferinţa de duminică, numai că sensul l-am simţit cu totul altul decât cel specificat – iar impresia a fost ca proaspătul ortodox ştie bine ce face atunci când o spune unei mase. Zice că Luther a pariat cu un amic cu privire la faptul ca acesta nu va reuşi să spună rugaciunea Tatăl nostru, pentru că nu va reuşi să îşi stăpâneacă gândurile. Luther a pus la bătaie un cal, dacă prietenul său reuşeşte "experimentul". Omul nostru a început rugăciunea, după care a făcut o pauză, apoi a continuat până la final. "De ce ai facut acea pauză?", l-a întrebat Luther. "Pentru că m-am gândit la cal", a fost răspunsul.
Am avut impresia, şi continui să am aceeaşi senzaţie, că aseară am avut în faţă un cal şi că scopul a fost atins.
Klaus îţi stârneşte gândurile, îţi agită simţurile, dar şi atinge senzorii de avertizare până la limita străluminării personale. Când am simţit acest lucru am plecat.
Calul a plecat şi el mai departe, în lume, să îşi deşire povara pe umerii creştinilor.
Klaus nu a găsit liniştea, dar acum se hrăneşte din frumuseţea celor care, din neştiinţă, bunătate, generozitate sau scăpare, fac din când în când o pauză şi se gândesc la cal...

9 comentarii:

  1. Ma iertati, dar nu cred ca vad motivul pentru care nu ar trebui sa ne scriem pacatele pe hartie cand mergem la spovedit.
    Parintele Cleopa in indrumarul de spovedanie ne recomanda sa ne retragem intr-o camera singuri cu cateva zile inainte de spovedanie si sa ne scriem pacatele.
    De multe ori mi s-a intamplat sa uit tot ce voiam sa amintesc la spovedanie. Ni le notam ca sa ni le amintim, nu scriem o poveste ca sa o dam duhovnicului.
    Ma iertati ca am intervenit, dar nu mi s-a parut corect.

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu despre acest aspect este vorba. Scriem gandurile pe hartie, dar nu este recomandat sa dam hartia la duhovnic, ci sa rostim in viu grai ce avem de marturisit.
    Mai sus este vorba despre faptul ca aceste uratenii ale vietii unui om umbla prin lume nestingherite, insemnate in tot felul de carti.
    Sa lasam lumii cuvinte care imbunatatesc, nu pacate care trebuie ispasite prin multa rugaciune in singuratate, nu in mijlocul lumii, strigate in gura mare!

    RăspundețiȘtergere
  3. cristina boicu3 iunie 2010, 10:47

    Florentina, ma bucur sa ma reintilnesc cu tine aici, unde nici nu speram;am avut surpriza aceasta ieri, cînd am deschis "razboi într-u cuvânt";mai ales sunt surprinsă că ai sesizat nişte aspecte referitor la K.K pe care şi eu le-am perceput dar n-aş fi reuşit să le punctez în cuvinte aşa de bine ca tine!
    Cel mai mult însă ,mă bucură întâlnirea cu tine şi să te simt în acelaşi duh cu mine.

    RăspundețiȘtergere
  4. @florentina

    Am inteles. Ma iertati.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu mare drag, Cristina! Va salut pe toti trei si ma bucur ca ai simtit si tu la fel ca mine. De fapt, nu ma mir ca se intampla astfel!

    RăspundețiȘtergere
  6. 1.Iertati-ma, dar nu pot sa nu spun ca nu aveti de unde sa stiti asta :"omul nu avea har, nu avea lumină în suflet". Ce rezulta din asta, dvs sa cautati in constiinta dvs.
    2. Omul Klaus Kenneth, e fratele dvs., al meu, a lui, etc. La fel ca vamesul, curva, bogatul samd din Scriptura. Domnul nu a scris un articol acru si usturator in privinta lor, din contra : cu vamesul a luat masa, curvei i-a spus sa nu mai pacatuiasca, si pentru bogat s-a intristat. Dvs cum credeti ca va plsatai vis-a-vis de persoana Kenneth? Sau va intereseaza doar fenomenul?

    RăspundețiȘtergere
  7. Din punctul dvs de vedere, draga Anonim, in virtutea acestei judecati ar trebui sa ne prosternam in fata oricui, fara sa manifestam nicio reactie fata de genul acesta de discurs imprastiat, chinuit si devastator cum am vazut la acest Klaus. Eu am dreptul sa imi expun o parere. Poate ca daca ii citeam intai cartea m-as fi lasat mai usor ametita de personalitatea lui, de altfel un om cuceritor si interesant in sine. Da, nu am vazut lumina, si este dreptul meu sa spun asta, pe blogul personal. Va doresc o zi buna, in pace si fara chinuri legate de constiinta aproapelui.

    RăspundețiȘtergere
  8. Alt anonim.

    Am citit articolul tau pe razbointrucuvant si m-a bucurat mult cum ai punctat. De anul trecut tot am citit diverse articole legate de Klaus, insa nici unul ca al tau. Citindu-te, am plecat cu gandul si la un alt articol legat de manipulare dintr-un articol frumos la inceput: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/11/23/ieud-jud-maramures-leaganul-copiilor-locul-unde-toti-copiii-erau-lasati-sa-vina-pe-lume-azi-un-paradis-in-destramare-cum-a-slabit-credinta-video/

    dar care se termina cu ceea ce face si Klaus si oricare ca el pe pamant romanesc si care are legatura cu ceea ce ai scris tu despre manipualare:
    http://www.youtube.com/watch?v=XgXnxrFV2qQ
    http://www.youtube.com/watch?v=Q8tJlAd8Jxg&feature=related



    "Manipularea unei mase poate fi făcută la nivel subliminal, prin punctarea unor aspecte cheie, mesaje dinainte stabilite, în momente de concentrare maximă, sau prin apelarea la simboluri sensibile – cele mai sigure fiind motivele religioase, sufleteşti. "

    Ina

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc, Ina, o sa citesc si o sa vad ceea ce ai introdus in mesajul tau. Sa stii ca am avut parte si de reactii f. vehemente, prin care mi se atragea atentia ca nu am dreptul sa imi spun parerea despre un subiect asa de important. Eventual sa ascult doar ce vorbesc preotii. Nu am inteles de ce.

    RăspundețiȘtergere