Viorica Vatamanu: ”Omul este unic și acea individualitate nu poate ajunge la performanță maximă decât prin înțelegere individuală și unică”

E sigură că Dumnezeu era acolo, în satul ei, atunci când mama a dăruit-o lumii pământești.

Născută pe 27 martie 1964, de Ziua Internațională a Teatrului, la Sulița, în județul Botoșani, pare să fi adunat în priviri toată energia locurilor natale.

De unde aceasta imensă bucurie a vieții? Cine a zămislit în sufletul unei botoșănence, al unei actrițe, o atât de clară bucurie a trăirii creștine?

"Eu m-am născut în Sulița. Aici s-a născut și Părintele Ilie Cleopa. Familia părintelui era bună prietenă cu bunicul meu, care era un om foarte credincios. Bunicul meu mergea des la Sulița, noi locuiam în Lunca. Cred că de acolo a început totul, din pământul acela. Dumnezeu era acolo, când am venit pe lume Dumnezeu era acolo", mărturisea cu emoție actrița, într-o emisiune a televiziunii naționale, "Chip și asemănare".

Viorica Vatamanu-Matei este profesoara de Vorbire! De Vorbire scenică. Ea dă sens fiecărui Cuvânt, pentru ca apoi oamenii, actorii plecați pe scenele lumii să dea ei înșiși alte sensuri și trăiri cuvintelor lor.

Este actriță, cadru universitar la Universitatea de Teatru și Cinematografie București, unde predă Vorbire scenică. A absolvit în 1991 Academia de Teatru și Film, secția Actorie, la clasa prof. Sanda Manu, obținând apoi Doctoratul în Artele Spectacolului/Teatru. A realizat și interpretat numeroase spectacole de tip one man show, a jucat în filme și spectacole de teatru memorabile.

Însă viața pe scenă a Vioricăi Vatamanu începuse cu mult mai devreme. Cu 10 ani înainte de a termina facultatea, aduna lauri la Festivalul de poezie "Mihnea Dragomir", de la Brăila. În același an este angajată în Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoșani, iar un an mai târziu o regăsim printre laureații Concursului de interpretare "Eminesciana", din Botoșani. Joacă, pe scena Teatrului botoșănean, în "Nota zero la purtare", "O soaré la mahala", de Costache Caragiale, în regia lui Boris Perevoznic. În 1984 este distribuită în "Frumosul cotidian", de Ion Bucherul, regia Adrian Lupu, iar în următorii ani publicul moldav o va aplauda în "Floarea de piatră" și "Harap Alb", în regia aceluiași Boris Perevoznic, dar și în "Romeo și Julieta la Mizil", de George Ranetti, regia Mihai Mălaimare.

Înainte de a fi admisă la Institutul de Teatru și Cinematografie din București, va juca în spectacolul regizat de Laurian Oniga, "Slugă la doi stăpâni", de Carlo Goldoni.

Imediat după absolvirea facultății – în 1991 – este angajată la Academia de Teatru și Film București, unde predă până astăzi, fără întrerupere. În aceeași perioadă primește rolul principal în filmul "Scoală-te Ioane", regia Wail Istambullu, dar joacă și în "Stare de fapt", filmul lui Sterea Gulea. Joacă la Teatrul Mic din București, la Teatrul Dramatic Brașov, la Teatrul Român-American, la Teatrul de Comedie București, colaborează cu Teatrul Nottara.

În anul 2001 începe studiile doctorale la Academia Română, secția Filosofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie. În 2006 este acceptată ca doctorand  la UATC, în domeniul teatrului și legătura sa cu psihologia. Peste doi ani susține teza de Doctorat cu tema "Psihologie și expresivitate scenică".

 Botoșănenii au admirat-o în urmă cu mulți ani la Ipotești, unde Viorica Vatamanu a susținut momente de o incredibilă emotivitate și autenticitate artistică, sub un bine conturat și asumat fior creștin.

"Când am terminat facultatea simțeam că sunt atrasă și mai mult către partea spirituală a vieții, legătură noastră și mai puternică cu Dumnezeu. Ce mă fac?, îmi tot spuneam. Pentru ce am făcut școala asta? Am mers la un călugăr și i-am spus: am terminat Actoria. Pe timpul ăla, eram foarte puțini oameni din județul Botoșani care reușiseră la Actorie. Era Cotescu, erau frații Tapalagă și Mălaimare. Ce facem e cu voia lui Dumnezeu, mi-a spus călugărul. Totul e că ceea ce faceți să fie în Adevăr făcut. Să nu smintești pe alții cu ceea ce faci. Nu știam multe, dar m-am rugat. Doamne, nu mă lasă să urc pe scenă și să fac prostii", povestește actriță în interviul televizat.

 Și așa a fost. Chiar dacă nu a devenit o vedetă la modă adulată, cunoscută, solicitată. Dar Viorica Vatamanu trăiește. Prin Cuvântul pe care îl predă studenților săi, prin bucuria împrăștiată în inimile oamenilor simpli.

 "Am avut un concert la Mila 23. Eram în vacanță cu soțul meu, Alexandru Matei, repetam pentru un concert și am zis: Hai să facem un concert. Au venit asistenta medicală, învățătorul, tanti Geta, un cățel, femeia care aduce laptele… A fost un concert extraordinar! Am fost atât de fericiți, mai mare bucurie nu se putea pentru acei oameni! Asta mi-a dat Dumnezeu. Nu mi-aș dori mai mult de atât. Mă bazez pe ideea că omul este unic și acea individualitate nu poate ajunge la performanță maximă decât prin înțelegere individuală și unică", spune actrița. 

Dincolo de profesie, Viorica Vatamanu este fiică, mamă, soție care se raportează în primul rând la Dumnezeu. Actrița născută în sătucul Botoșanilor recunoaște minunile atunci când i se întâmplă, trecând dincolo de obișnuitul și inutilul vieții de zi cu zi.

"Prima minune pe care am conștientizat-o a fost atunci când mama a venit foarte bolnavă la București. La un control ORL, dar i s-au depistat boli grave. O duceți acasă, că în 10 zile e gata, a spus doctorul. Să mai încercam, am zis eu. M-am rugat zi și noapte să fie internată și să îmi dea și mie ce nu poate duce. Au insistat medicii, să nu moară în București, că e lung drumul și scump. Dar mama nu a murit, a mai trăit încă 7 ani de atunci".

 A doua minune este nașterea fiului său, Antonie Alexandru, la o vârstă la care o femeie nu mai crede nici măcar în minuni, mai ales că Viorica Vatamanu trecuse printr-o boală grea, care îi secerase orice gând de a mai fi mamă. "Nașterea fiului meu a fost a doua minune. La 41 de ani am născut primul meu copil, fără niciun fel de veste. M-am dus și m-am rugat la icoana Maicii Sfinte de la Nicula. Am pus mâna pe icoană și apoi pe mine, fără să știu prea bine ce fac. Doamne, fă să fiu sănătoasă. Maica a considerat că sănătatea mea e copilul acesta. Nimeni nu îmi dădea șansa, parcursesem o boală care nu îmi permitea nașterea unui copil. Și a venit copilul Maicii Domnului la mine", spune femeia devenită din fiică-mamă, din actor-om.

De altfel, toate minunile și bucuriile Vioricăi Vatamanu își trag seva din pământul Botoșanilor, din oamenii cei mai frumoși ai vieții ei: propriii părinți, față de care manifestă o înduioșătoare recunoștință și dragoste.

"Mama mea a fost un om extraordinar de bun. Când s-a prăpădit au venit sate întregi. Ea niciodată nu vorbea pe nimeni de rău. Erau țărani cooperatori. Tatăl meu, orice întrebare i-aș fi pus, el îmi dădea un răspuns. De unde știi, măi tăticule, măi? Dintr-o broșură, răspundea. El știa totul dintr-o broșură... Eu am mai multe facultăți. Cum, măi tăticule, că ai numai 8 clase. După ce am citit a doua oară Biblia mi-am dat o licență, a spus. După ce a făcut o casă, într-o comunitate de țigani, a venit acasă și a zis: am mai făcut o facultate. Acum face școala vieții, așa spune, nu mi-am dat încă licență, dar am numai de 10". 

La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Cată iubire într-un Cuvânt întrupat în Om, dar mai ales cată jertfelnică umilință îi trebuie Omului pentru a se supune – și nu suprapune! – Cuvântului! 

 

 (Seară de muzică și poezie cu actriță Viorică Vatamanu și percutionistul Alexandru Matei la Centrul Cultural "Aurel Stroe" din Bușteni la 24 martie 2012)

  

(Spectacolul "Creanga de Aur" - Viorica Vatamanu. Texte din autorii: Tudor Mușatescu, Cântece vechi românești, Teodor Mazilu, Nina Casian, Nichita Stănescu, Rabindranath Tagore, Magda Isanos, Ana Blandiana, D.R. Popescu, Geo Bogza, Eugen Jebeleanu, Lucian Blaga, F.G.Lorca, Iezechel, Ieremia, Ecclesiastul, Sfântul Pavel și Mihail Sadoveanu)