repetabila moarte

toamna cu mainile intinse a ploaie

Van Gogh isi strange florile in tabloul de dupa usa
de dimineata si-a baut cafeaua pana la zat

acum mesteca frunze de maslin sa-si intregeasca auzul

albastru mov galben

drumul prafuieste tonuri inramate

in copilarie ai visat o iubire agatata in gard
fiecare mar intregea un barbat

fiecare barbat isi are propriile urme

povestea se spune rapid, mai devreme de rabufnitul papadiilor
pentru o viata e de ajuns sa infloresti o data
a doua oara repeti cuvintele