Am terminat de citit cartea Părintelui Savatie Baștovoi - "Diavolul este politic corect". Nici nu știu dacă să o recomand sau nu. Poate năuci și smeri deopotrivă.
În format comod mâinilor oricărui cititor, cu scris larg, generos privirii, cartea părintelui se dedublează parcă, după câteva zeci de pagini care amintesc de "1984", a lui George Orwell, transformându-se într-un supratext care conține - cumulat cu informația pe care cititorul deja o deține în măsură mai mare sau mică - un mesaj clar, dur, dar mântuitor prin soluția care se desprinde. Iar solutia este una singură: IUBIREA.
Am înțeles, însă, că viața nu se bazează pe reguli sau strategii, că legile nu sunt decât o altă formă a autorității de a controla, manipula și constrânge, că suntem foarte disciplinați în tot ce înseamnă acceptarea sistemului, chiar dacă asta ne situează pe o poziție potrivnică nouă și aproapelui nostru.
Nevoia vitală de bani, dependența de sistem, de ordonarea socială și comodă, transformă omul în "ființă umană, adică asemănătoare omului", spune autorul, ființă umană care, privită ca o mașinărie perfectă, trebuie anihilată brusc atunci când dă semne de uzură.
Cam atât. O carte de citit și de continuat apoi fiecare în parte: iubirea începe de azi, de aici, de acum. Poate și de la această carte. Totul este să ne lăsăm pierdute orgoliile și patimile și să ne privim unii pe alții în ochi. Nimic nu este ușor. Dar ce greu mai frumos al sufletului decât Iubirea!
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...
-
l-a văzut de departe, o aștepta cu ochii arzând pe dinăuntru i-a povestit totul, în amănunt drumul lung către casă, păienjenișul din spital ...
-
(31 mart. 2023, în Revista Luceafărul ) Florentina Toniţă este un umanist nativ, printre puţinii pe care îi mai are Botoşanii. Cu o activ...
-
şi strigi ca şi cum şi strigi ca şi cum în ferestre cerul ar prăbuşi candelabre Era prima dată când primeam de la mama, doar pentr...
-
Căldura zilei se întindea leneșă pe cărarea de lângă vechiul schit, aluneca printre pietrele dezgolite de timpul părăsit într-o agonie fără ...
-
Cel mai dureros pentru o mamă este să nu poată visa la viitor. Sunt mamele care trăiesc doar prezentul continuu, sub presiunea apăsătoare a ...
-
Câtă efemeritate și câtă fragilitate în acest impromptu ! O ”umbră trecătoare” (vorba lui Cezar Bolliac), dar ce altceva ar fi poezia dacă n...
-
Citind cartea ”Ultima vară în Bretania. Istoria unui exil”, a excelentei actrițe și scriitoare Ada D'Albon, cititorului i se reamintește...
-
Undeva în Botoșani, către o margine de oraș, într-un apartament transformat în atelier-galerie, un artist sfidează statisticile medicale și ...
-
Nu ştiu de ce am mers la întâlnirea cu Klaus. Suflul interior mă avertiza, si – Slava Domnului – am primit cu bucurie alarma. Poate că astfe...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu