joi, 5 august 2010

la conac


vorbim la o cafea despre Dumnezeu
curtea conacului tarziu se rasfrange in seara si nici nu stiu
in care prezent nimerim
vorbim despre Dumnezeu si se face deodata devreme, de parca
timpul inapoi se slabeste de temeri
alungesti privirea peste masa si nascocesti cuvinte fara sa vorbesti
Klaus si Luther si ai mintii cai naravasi alearga nebuni

conacul se strange de seara
sa vorbesti despre Dumnezeu la o cafea e ca si cum ai visa in plina amiaza

e seara si conacul e tarziu, cu frunze de metal si lumini parasite
stam fata in fata de parca abia ne-am implinit prezentul
si vorbim pe tacute rugaciuni
fiecare cuvant coboara in scara, il simti cum se rupe de carnea ta, de mintea si palmele tale incuvantate de sute de ani

lasi urme de rugaciuni, conacul se umple de talpi si urmele
cad obosite in soare

la o cafea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu