Treceți la conținutul principal

REGINA ANA A ROMANIEI, 87 de ani de viata: LA MULTI ANI, MAJESTATE!


Ana, Regina României, Principesă a României, Principesă de Bourbon-Parma, fiică a principelui René de Bourbon-Parma și a principesei Margareta a Danemarcei, s-a născut la 18 septembrie 1923 la Paris. În 1939 și-a insoțit familia în Spania, Portugalia, apoi în Statele Unite. La New York a urmat cursurile unei școli de artă si a lucrat în același timp ca vânzatoare într-un magazin. Din 1943 până la sfârșitul războiului a participat, alături de Forțele Franceze Libere (trupele sub comanda generalului Charles de Gaulle), la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania, primind "Crucea de război". În iunie 1948 s-a căsătorit la Atena cu regele Mihai.

Primul interviu - mi se pare si ultimul - pe care Regina Ana l-a acordat s-a petrecut in 2008, la emisiunea Profesionistii, cu Eugenia Voda.

Redau cateva fragmente:

Realizator: Calitatea pe care o preferati la un barbat care e?
Regina Ana: As spune ca onestitatea.

Realizator: si calitatea pe care o preferati la o femeie?
Regina Ana: Sa fie sincera.

Realizator: Ce pretuiti cel mai mult la prietenii dvs?
Regina Ana: Prietenia lor.

Realizator: Imi plac oamenii...
Regina Ana: Sinceri.

Realizator: Chiar daca sinceritatea este dureroasa uneori?
Regina Ana: imi place si asa. Trebuie sa te porti cum ti-e felul.

Realizator: si dumneavoastra cum sunteti?
Regina Ana: Asa cum sunt.

Realizator: Defectul dvs care credeti ca e? O regina poate recunoaste ca are un defect?
Regina Ana: Am multe defecte.

Realizator: Pentru interviul nostru ajunge unul.
Regina Ana: Un defect...

Realizator: Defectul principal al unei femei, al unei regine incapatanate.
Regina Ana: Sa critic. Da, pentru ca critica poate ajunge departe, poate merge in multe domenii.

Realizator: Si in domeniul politic?
Regina Ana: Nu, politica nu ma intereseaza nici catusi de putin, exista politicieni care se ocupa cu asta si ii las sa isi faca treaba.

Realizator: O sa le spun telespectatorilor ca fratele dvs Jacques avea sa aiba un sfarsit trist si absurd.
Regina Ana: E trist pentru ca eram patru in familie, eu am trei frati: Jacques, apoi Michel si Andre, care erau cei mai mici. Deci ei erau totdeuna impreuna si cand am auzit de un accident stupid de masina, care nu era din vina sa, asta m-a marcat intr-adevar, a fost o lovitura teribila si pentru parintii mei de asemenea. El venea de la /.../ la volanul masinii sale, venea de la serviciu si o alta masina a incercat sa il depaseasca.

Realizator: Asta se intampla in anii '60?
Regina Ana: Nu imi mai amintesc. Ma intrebati de date, dar eu nu ma pricep la calcule.

Realizator: Sa continuam chestionarul lui Proust. Locul in care v-ar placea sa traiti?
Regina Ana: Sunt fericita unde ma aflu.

Realizator: Care e visul dvs de fericire? Cum va imaginati fericirea?
Regina Ana: Nu am nevoie sa imi imaginez, sunt fericita.

Realizator: si ati avut-o intotdeauna?
Regina Ana: Da.

Realizator: Asta e un secret al dvs. Am vazut in carti ca ati avut intotdeauna ceea ce se cheama la joie de vivre, "bucuria de a trai", chiar cand nu aveati un ban, chiar cand erati in plina criza financiara.
Regina Ana: Cum se spune in franceza "Banii nu aduc fericirea" si asa este pentru ca oamenii care au multi bani credeti ca sunt fericiti? Ei se tem mereu ca ii vor pierde.

Realizator: Au grija. Care ar fi, dupa dumneavoastra, culmea nefericirii? /ab/
Regina Ana: Sa pierzi pe cineva pe care il iubesti. Poate fi un caine, o persoana, o vaza care se sparge.

Realizator: Cu inima.
Regina Ana: Cu inima.

Realizator: Culoarea dumneavoastra preferata care este?
Regina Ana: imi place foarte mult albastrul, albastrul marii, pentru ca este un albastru care /.../ care se schimba, care nu e niciodata la fel. Pot sa privesc marea ore-n sir.

Realizator: Da?
Regina Ana: E minunat ce vedeti ca si culoare.

Realizator: Floarea dumneavoastra preferata?
Regina Ana: imi plac foarte mult florile de camp, cum ar fi macii, /.../, florile salbatice; Lacrimioara e asa de frumoasa! Natura ne daruieste atat de multe lucruri! De aceea iubesc eu florile natuirale pentru ca exista multe flori prea sofisticate si care devin artificiale cu toata frumusetea lor.

Realizator: Asta va caracterizeaza. Sunteti o regina care nu iubeste protocolul, artificialitatea si prefera lucrurile naturale, adevarate. Pasarea dumneavoastra preferata?
Regina Ana: Toate pasarile sunt minunate. Unde locuim acum, in Elvetia, sunt doua /.../ si daca nu li se dau grauntele in cutioarele lor, ele vin la fereastra sa ni le ceara.

Realizator: Sa continuam chestionarul lui Proust. Un poet care va place mult, poetul dumneavoastra?
Regina Ana: La Fontaine. Pentru ca sunt simple si le inteleg.

Realizator: Prozatorii dumneavoastra preferati?
Regina Ana: O, sunt atat de multi!

Realizator: Compozitorii preferati?
Regina Ana: imi plac Chopin, Saint-Saens, care e foarte frumos. imi plac clasicii. Muzica m-a ajutat mult. Cand eram la scoala trebuia sa invatam texte si unicul mod in care puteam invata texte era impreuna cu muzica.

Realizator: Ati studiat la Paris?
Regina Ana: Nu. Pentru ca a trebuit sa muncesc. Pentru ca parintii mei au vrut ca noi toti sa avem un serviciu. Daca ai un serviciu, muncesti, nu puteai incepe sa te distrezi. Noi am mers toti la munca si fiicele mele lucreaza toate. Trebuie sa muncesti.

Realizator: Indiferent de banii pe care ii ai.
Regina Ana: Absolut!

Realizator: Dar, daca ati fi fost posesoarea unei mari averi?
Regina Ana: stiti, munca va confera libertate. Daca nu munciti ce faceti, iesiti, va plictisiti? Daca aveti un serviciu, sunteti fericit. /.../ Munca este ceva important.

Realizator: Da, dar depinde de munca. Nu uitati ca fascistii spuneau "Arbeit macht frei", "Munca va face liberi".
Regina Ana: Da, dar trebuie sa faci ceva. Nu neaparat sa muncesti pana nu mai poti, dar poti /.../. Bucataria nu e chiar...

Realizator: Munca dumneavoastra preferata. Am vazut ca ati lucrat la New York intr-un magazin. Regina Ana: Da, eram vanzatoare de panglici si flori artificiale. Nu era /.../ pentru mine, dar ceea ce era amuzant era aranjarea vitrinelor. E ciudat cat de multe persoane cumpara panglici, flori artificiale pentru costumele lor. O astfel de munca te invata ceva si anume ca exista persoane care pot fi foarte politicoase cu tine si altele care te trateaza ca si cum nu ai exista. Eu sunt intotdeauna foarte atenta sa spun multumesc, sa spun buna ziua vanzatorilor.

Realizator: Da? De atunci ati ramas cu asta. Atunci aveati cati ani?
Regina Ana: Avem vreo 20 de ani, cred.

Realizator: Aveati in jur de 20 de ani, erati vanzatoare la New York, intr-un mare magazin. inca nu il cunosteati pe regele Mihai. Erati principesa Ana de Bourbon-Parma.
Regina Ana: Nu principesa, va rog. Eram Anne de Bourbon.

Realizator: Ana de Bourbon-Parma. Erati...
Regina Ana: Nu, Parma era prea lung. Anne de Bourbon.

Realizator: Fiica?
Regina Ana: Fiica lui Rene Bourbon.

Realizator: Titlul dumneavoastra nobiliar care era?
Regina Ana: Alteta regala. /.../ Te nasti asa.

Realizator: Ce inseamna, dupa dumneavoastra, a avea sange albastru?
Regina Ana: M-am intrebat mereu si multumesc lui Dumnezeu /.../. Nu stiu, nu stiu /.../ e ridicol.

Realizator: Apropo de asta, vreau sa va spun un lucru, ca cineva antimonarhic - e un sentiment pe care poate sa-l aiba foarte multa lume, nu, antimonarhismul, si l-ati cunoscut.
Regina Ana: Eu nu inteleg asta, antimonarhism. /.../

Realizator: Antiderapant?
Regina Ana: Da. /.../

Realizator: Antipatii. Pot exista. O realitate este, si anume este vorba de realitatea arborelui genealogic. Pe de alta parte, ati remarcat ca arborele genealogic nu este suficient ca sa faca din cineva un profesionist al nobletei si ca exista persoane - am vazut, chiar dumneavoastra povestiti admiratia pentru Elisabeta Rizea - exista taranci, de pilda, care au o noblete...
Regina Ana: Asa este. Iata, de pilda, cum vorbiti despre aceasta doamna extraordinara /.../, de ce a facut ea in viata. Cred ca este o mare doamna. Nu e nevoie sa fii nobil pentru a fi mare.

Realizator: Exact. Mi-ati spus ca va place sa criticati. Spuneti-mi, dumneavoastra priviti o femeie si dupa ce va ghidati ca sa va dati seama daca este o doamna sau face pe doamna.
Regina Ana: O doamna adevarata o cunosti imediat pentru ca e umila, modesta.

Realizator: Modestia.
Regina Ana: Da, modestia.

Realizator: Asta este prima calitate de noblete. Dar, din pacate, realitatea ne contrazice.
Regina Ana: Ce vreti, daca atat de multi vor sa para nobili! Bietii de ei! ii plang...

Realizator: Bine, realitatea istorica va contrazice, pentru ca, din pacate, istora este plina de regi aroganti, de regine arogante. Din nefericire.
Regina Ana: Da. Priviti istoria Frantei... Sunt foarte multi.

Realizator: Iata.
Regina Ana: Da, pentru ca li s-a urcat la cap.

Realizator: Puterea absoluta care corupe in mod absolut, dar nu pe toata lumea.
Regina Ana: Nu pe toata lumea.

Realizator: Exista si oameni care rezista la asta. De pilda, citind biografia regelui Mihai, m-a induiosat un lucru, ca toata lumea spunea ca mediul corupt de la Palat, luat de Carol al II-lea si crescut acolo, in acea atmosfera, repet, corupta, regele se va molipsi de la asta. Or, regele Mihai, prin structura, nu s-a molipsit.
Regina Ana: Da, asa este.

Realizator: Eroinele dumneavoastra preferate din viata privata, cine au fost?
Regina Ana: Regina Elena a Romaniei.

Realizator: Mama regelui Mihai. Ati iubit-o.
Regina Ana: Da.

Realizator: si ea v-a iubit. Cred ca ideea Majestatii sale Regina Elena a fost sa va casatoriti cu regele Mihai. Nu credeti?
Regina Ana: Nu cred, pentru ca daca as fi stiut, nu s-ar mai fi intamplat asta.

Realizator: De ce?
Regina Ana: Pentru ca este o mare responsabilitate, responsabilitatea de a trai cu cineva si de a-l iubi.

Realizator: Dar dumneavoastra nu fugiti de responsabilitati. Am vazut ca, dimpotriva. Ce grad ati avut in razboi?
Regina Ana: Mai intai, caporal, apoi aspirant si apoi am fost avansata la gradul de locotenent.

Realizator: Deci, ati fost locotenent in al II-lea razboi mondial. si ce ati facut?
Regina Ana: La inceput, am condus o ambulanta. Era o munca foarte grea pentru ca vedeai atat de multa suferinta... Tineri care stiai ca o sa moara si nu puteai face nimic pentru ei, decat, uneori, sa-i tii de mana.

Realizator: Ati tinut mana unor tineri care mureau in ambulanta?
Regina Ana: Da, da. intotdeauna trebuie sa oferi dragoste, daca poti. Nu aveau parinti, nu aveau pe nimeni. Erau foarte tineri si am vazut multe asemenea situatii... Dupa asta m-am mutat si am devenit soferul comandantului. Faceam curierat.

Realizator: Erati pe front. si cat timp ati stat pe front?
Regina Ana: Aproape doi ani si jumatate.

Realizator: Doi ani si jumatate? V-ati riscat viata, nu?
Regina Ana: Dar toata lumea isi risca viata!

Realizator: stiti multe altete care au plecat sa lupte pe front si care au condus ambulanta?
Regina Ana: Toti fratii mei au fost pe front. Jacques a fost aviator, in Norvegia, Michel a fost parasutist si Andre in "Irish Guards". Deci toti am fost inrolati in armata.

Realizator: Toti voluntari.
Regina Ana: Da. Tata a facut si razboiul din Finlanda, ca voluntar. Suntem oameni care iubim libertatea.

Realizator: O familie regala, cum spune fiica dumneavoastra cea mare intr-un interviu, "usor anarhista". si mama dumneavoastra, Margarethe a Danemarcei, era nonconformista.
Regina Ana: Pentru ca mama avea patru frati. Asa cum eu am avut trei, ea a avut patru, si poate asa se explica felul nostru de a fi.

Realizator: Adica?
Regina Ana: Sa faci ceva in viata, despre asta este vorba. Ne-au invatat sa muncim. Mama si tata au fost niste oameni extraordinari.

Realizator: Continuam chestionarul lui Proust. Ce detestati cel mai mult?
Regina Ana: Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar pe primul loc sunt oamenii ingamfati, cu nasul pe sus. Care-i privesc pe ceilalti de sus.

Realizator: Detestati aroganta.
Regina Ana: Da, aroganta.

Realizator: Talentul pe care v-ati fi dorit sa-l aveti?
Regina Ana: Poate as fi dorit sa fiu pictor. Sa cant, nu! Cant fals !

Realizator: si n-ati pictat niciodata?
Regina Ana: Am pictat doar de amuzament.

Realizator: in schimb, ati facut enorm de multe fotografii.
Regina Ana: Regele este un fotograf formidabil!

Realizator: Dar si dumneavoastra.
Regina Ana: Eu fac fotografii ca sa pastez o amintire, dar el poate fotografia orice. Este un artist si face fotografii minunate.

Realizator: V-ati gandit vreodata cum ar arata toate fotografiile regelui si ale dumneavoastra, adunate intr-un album?
Regina Ana: Ar fi multe...

Realizator: si am vazut ca regele Mihai este ordonat si stie fiecare cliseu unde este, in timp ce dumneavoastra, iata, un mic defect, le tineti intr-o dezordine...! Este adevarat?
Regina Ana: Da, este adevarat.

Realizator: De ce?
Regina Ana: Pentru ca este mai usor sa fii dezordonat decat ordonat. Sa fii ordonat, este o disciplina si eu n-am aceasta disciplina. si atunci prefer sa fiu dezordonata.

Realizator: Banuiesc ca va alintati, pentru ca ati avut toata viata o disciplina teribila.
Regina Ana: Cand faci ceva pentru tine iti poti permite sa fii indisciplinat.

Realizator: Ah, deci este un lux. Luxul indisciplinei.
Regina Ana: Da!

Realizator: in fine, ultima intrebare a chestionarului: deviza dumneavoastra.
Regina Ana: Nu neaparat sa te distrezi, dar sa traiesti fiecare zi. Asta este deviza mea. Nu te gandi la ziua de maine. Pana maine mai e... Ziua de ieri a trecut, sa traim ziua de azi. si azi pastrez aceasta deviza. Nu stii niciodata ce o sa se intample.

Realizator: Cu toate ca se spune "si maine este o zi"
Regina Ana: Da, dar asta uneori nu se intampla. "O sa vedem maine", se poate spune. Dar intotdeauna cu un imens semn de intrebare. O sa vedem... Oare o sa vedem, sau nu? Azi stim, pentru ca traim clipa.

Realizator: Deci, "carpe diem". Dar, la dumneavoastra "bucura-te de ziua de azi", cu modestie, cum ati spus, cu tenacitate, intr-un spirit al nobletii innascute, nu? Asa vedeti bucuria zilei si nu, sa zicem, in stil Carol a II-lea.
Regina Ana: Nu l-am intalnit niciodata pe Carol al II-lea, deci n-as putea spune. Ce a facut bine Carol al II-lea... A facut cateva lucruri frumoase, cum ar fi Muzeul Satului si alte doua sau trei muzee... in sensul acesta era formidabil.

Realizator: Dar am vazut ca atunci cand v-ati maritat cu regele Mihai, Carol al II-lea v-a scris o scrisoare in care va sfatuia sa fiti o sotie buna pentru regele Mihai.
Regina Ana: in scrisoarea mea, in esenta, i-am raspuns asa: "Sper sa fiu la fel de buna sotie, pe cat de bun sot ati fost pentru soacra mea!" Cred ca era foarte ironic./ee/

Realizator: Dar v-a sfatuit cineva sa-i scrieti asa?
Regina Ana: Nu, am facut-o singura.

Realizator: Nu v-ati consultat cu regele?
Regina Ana: I-am citit scrisoarea si l-am intrebat "Pot sa i-o trimit tatalui tau?" si el mi-a raspuns "Da-i drumul!"

Realizator: Va dati seama? Scrisoarea asta poate, intr-un fel, a avut drept consecinta faptul ca niciodata nu l-ati vazut pe Carol al II-lea si ca niciodata tatal nu si-a cautat fiul.
Regina Ana: Nu.

Realizator: si nici fiul nu l-a cautat pe tata, cu toate ca, iata ce scena de cinema, in 1940, cand Carol a parasit Romania, noaptea, la ora 3:30, singurul din familie, care l-a insotit pe peron, cu toate ca Antonescu l-a sfatuit sa nu mearga, sa nu-si conduca tatal, a fost regele Mihai. Regele Mihai avea 18 ani si si-a condus la gara tatal. Aici e destinul sotului dumneavoastra inainte de a va cunoaste. Un copil cu un destin trist.
Regina Ana: Trebuie spus ca regele e un rege onest si drept. Daca s-a gandit ca e de datoria lui sa-si conduca tatal la gara, a facut-o. El si-a facut intotdeauna datoria. Asa e regele Mihai.

Realizator: L-a condus la gara. Atunci a fost ultima oara in viata cand si-a vazut tatal. Iata ce destin. Un copil crescut fara mama - cand avea 11 ani regina Elena a plecat la Florenta si copilul a vazut-o doar doua luni pe an.
Regina Ana: Gasesc teribil faptul ca parintii sa nu-si vada copiii. Acum depinde si ce fel de parinti... Iar o mama sa nu-si vada copilul decat o luna pe an, uneori si mai putin... E infiorator si necinstit.

Comentarii

  1. Pentru Majestatea Sa Regina Ana a Romaniei cu ocazia aniversarii Zilei de nastere
    va rog sa-mi fie permis sa urez:

    La Multi Ani
    si
    revenirea cat mai repede a Familiei Regale a Romaniei in fruntea Romaniei !


    Romania republicana este sufocata de:
    • 1) mari nedreptati,
    • 2) mari lipsuri,
    • 3) mari greutati,
    • 4) marea saracie,
    • 5) mari abuzuri,
    • 6) mari ilegalitati,
    • 7) uriase evaziuni fiscale,
    • 8 ) uriase hotii,
    • 9) uriase excrocherii,
    •10) vasalitatea fata de Noul Stapan si Noul Invadator al Romaniei - CIA
    care a inlocuit Vechiul Stapan si Vechiul Invadator al Romaniei - KGB,
    •11) Noua Mare Politie Politica Secreta Terorista de dupa anul 1990
    ce continua Vechea Securitate de pana in anul 1990,
    •12) Marea Coruptie,
    •13) Marea Mafie PSD & PD-L & compania
    ce continua nomenclatura P.C.R.,
    •14) etccccccc.

    Eu sustin si militez pentru:
    • a) o Romanie monarhica,
    • b) o Romanie politic preponderent liberal-crestin-sociala
    cu PNL Romania in frunte si fara PSD, PD-L, PC, PRM,
    • c) neutra militar (ne-membra NATO),
    • d) o Romanie 100 % neo-europeana
    (traditional si istoric partenera
    cu Franta, Germania, Italia, Spania, Austria, Anglia si tot Occidentul, si
    paralela optim cu SUA si Federatia Rusa),
    • e) o Romanie preponderent crestin-ortodoxa (cum si este),
    • f) o Romanie reunita cu Basarabia si Bucovina de Nord,
    • g) o Romanie puternica si 100 % independenta de SUA si Federatia Rusa
    (cum nu este in prezent).


    Cu toata consideratia, sustinerea si sperantele
    unui informatician somer din cauza DGIPI_CIA & PSD & PD-L & compania,
    EXP.: Tzucky Ioan TODIROAE,
    Satul Timisesti

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

MAUDIE. Povestea adevărată a unui geniu

Arta naivă impresionează nu prin complexitatea tehnicilor, nici prin subversivitatea mesajelor sau inovaţii în formă sau culoare. Mai mult decât orice, arta naivă se situează dincolo de ipocrizii, în afara convenţiilor şi a dictaturilor culturale de orice fel. Excepţional caracterizează Victor Ernest Masek Insula Artei Naive, vorbind despre "evadarea dintr-o realitate sfâşiată de contradicţii, deziluzii şi cruzime, într-o lume fără dezbinări, fără monştri reali, fără violenţă".

I se mai spune arta prim-planului, pentru că se desprinde de orice regulă a perspectivei picturale, pentru că planul compozițional dispare, iar detaliile fascinează mai ales prin aparenta stranietate, prin surprinzătoarea poziționare în cadrul vizual. Arta naivă este, în sine, o poveste. Chiar dacă nu excelează în tehnică, ba pare să sfideze conștient canoanele impuse de-a lungul vremii prin mii de pagini de studiu pictural, arta naivă scoate la iveală percepții noi, pe care ni le prezintă într-un soi…
Cezar Ivanescu pare sa fi fost, pe timpul vietii si al mortii, cel mai controversat poet din literatura romana a ultimului secol. Detractorii s-au intrecut pe ei insisi. Iubitorii poeziei lui Cezar Ivanescu au stat deoparte. Tacuti, uimiti, umiliti, plansi de dinauntru. Poetul nu a avut nevoie, pe timpul vietii si al mortii, nici de unii, nici de altii. Cezar Ivanescu s-a trait pe sine, asa cum doar spiritele superioare au curajul, dincolo de regimuri, politici, abuzuri sau false incadrari valorice stralucinde, la ore de maxima audienta, pe sticle colorate in doctrine sau latrine duhnind a (sub)cultura. A murit la 66 de ani. Doar 66 de ani. Aveai impresia ca Ivanescu traieste dintotdeauna si ca va trai si dupa noi toti. De ce, insa, televiziunile l-au ignorat si nu i-au dat dreptul, castigat cu mare si neagra suferinta, la ultimele aplauze? Cel putin asa cum au procedat in cazul ultimilor disparuti, Sabin Balasa si George Pruteanu... Cezar Ivanescu a fost, este adevarat, cel mai incom…

arta

Nevoia de transparenta, regasirea - inainte de toate - in arta sticlei, pot fi motive de a crea un luminis de culoare intr-un gri spalacitatoatecuprinzator. Arta nu inseamnaneaparatcomert, profesie sau mod de viata. Arta inseamnatraire, cuprinde suflul inaintemergatorsicurata aproape tot ce noi, prin noi insine sau prin altii, sedimentam cu incrincenarein drumul parcurs.

Arta sticlei?

Mai degraba o farima de Dumnezeu intr-unciob de OM.

Așa l-am cunoscut pe Părintele Iustin Pârvu

(Florille din 2006) Sub presiunea adâncă a globalizării, sub presiunea uniformizării informaţionale, dar mai ales spirituale, cu riscul de a distrage conştiinţele de la ceea ce este specific şi adevărat pentru fiecare dintre noi, sub presiunea europenizării imediate şi cu orice preţ, ne complacem într-un minimalism neprielnic dezvoltării noastre fireşti, un minimalism care tinde să acopere cărarea de la om la om, de la om la Dumnezeu.

Ţinutul cu perle creştineşti

Din Târgu Neamţ, orăşel de vamă între lumea copleşită de raţiune, material şi real şi cea de sfinţenie, rugă şi pace, orice om îşi poate alege drumul mai departe, după cum îl îndeamnă sufletul: Agapia, Văratec, Sihăstria, Sihla, Secu, Neamţ sunt doar câteva mănăstiri pitite prin munţii domoli ai Neamţului. E sâmbăta dinaintea Floriilor, sărbătoare ce marchează Intrarea Domnului în Ierusalim, una dintre cele mai frumoase întâmplări creştine, fiind, mai ales, minunata zi a recunoaşterii Omului lui Dumnezeu pe pământ.

E o zi cal…

Rebel în lanul de secară. Un film despre renunțarea la celebritate

Teama de mediocritate este la fel de puternică, la Jerry Salinger, precum fuga de celebritatea construită, acea celebritate care decurge dintr-un bine gestionat proces de marketing literar. Din acest punct de vedere, filmul lui Danny Strong seamănă cu o meditație, dar nu atinge marginile vreunei parabole, dimpotrivă. Este despre răzvrătire, despre căutarea sinelui cu riscul abrutizării și al propriilor distrugeri sufletești.

Anii de glorie din viața unuia dintre cei mai mari scriitori ai secolului XX, în 110 minute de peliculă! Rebel in the Rye nu poate cuprinde întreaga personalitate a lui J.D.Salinger, dar are menirea de a stârni curiozitatea, de a îmbia privitorul spre descifrarea unei enigme pe care regizorul Danny Strong o împachetează în imagini care decurg unele din altele, care se întrepătrund sau care, dimpotrivă, rup mersul firesc al unei biografii atât de controversate până astăzi.

Scrisul nu este un proces public. Nu poate fi descris cinematografic, la fel cum un autor nu …

Camelia Răileanu - 45. "Dimineaţa cercului" sau pătimirea prin poezie

Născută pe 24 iunie 1969, la Botoşani, în miresme de sânziene, de ziua Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, Camelia Răileanu a trăit doar 33 de ani, sfârşindu-se trupeşte pe 2 martie 2002, la capătul a cinci ani de suferinţă. A lăsat în urmă respirarea a zeci de poeme pe care, în timpul vieţii, le-a copertat în două volume: „Dimineaţa cercului”, Editura Axa, 1998, şi „Cântec pentru cei nesinguri”, Editura Grafik-Art, 1988 (scos de sub tipar în aprilie 1999).
„Dimineaţa cercului” reuneşte 55 de poezii scrise în decursul a nouă ani (1988-1997), o perioadă de acumulări, dar şi de disperări ale prezentului consumat într-o lume arahnoidă, plină de păianjeni imaginari cărora poeta li se oferă necondiţionat, pentru că „de pânzele lor se ţin suavii nervi ai iubirii”.
Versurile volumului de debut ne dezvăluie o sensibilitate în alertă, dar fără urme vizibile de ostilitate sau instigări inutile, chiar dacă adevărul lăuntric se afişează franc, pasional, fără emfază. Camelia Răileanu dovedește o …

Dimineața care nu se va sfârși, de Ciprian Mega. Un film care urcă în verticala ființei

Emigrație, prostituție, viața ascunsă a ambasadelor populate cu politruci ieftini și superficiali. Plus consecințele care îmbracă haina suferinței. Filmul lui Ciprian Mega este tulburător și pe alocuri bulversant. Bulversant dacă nu recunoști Calea, tulburător dacă nu accepți Viața. Triada hristică (Eu sunt Calea, Adevărul și Viața) se compune din fâșii sufletești pe care le culegi pe întreg parcursul filmului, pentru ca în final să o găsim revelată, dezvăluită în simplitatea și firescul credinței.

Dincolo de subiectul extrem de incitant – povestea unei prostituate românce în Cipru – filmul Dimineaţa care nu se va sfârşi scoate la iveală aspecte grave privind diaspora și neimplicarea diplomației în problemele grave cu care se confruntă românii aflați peste graniță. Cum la fel de bine aspectate sunt fisurile din interiorul clerului, atunci când politicul impune și dispune.

Producția purtând semnătura lui Ciprian Mega este una care iese din linia obișnuită a cinematografiei românești, ș…

Cristian Tudor Popescu la Profesionistii. Despre Dogville si renuntarea la a mai salva lumea!

Aseara a debutat o noua serie a emisiunii Profesionistii. Invitat: Cristian Tudor Popescu. Un personaj care pare superexpus, ultramediatizat si pe alocuri consumat. Am decis, totusi, sa urmaresc emisiunea, din placerea de a o urmari pe Eugenia Voda. A fost o emisiune spectacol. Cristian Tudor Popescu se schimba, se transforma. Emisiunea a fost conturata pe marginea Chestionarului lui Proust, o provocare atat pentru invitat cat si pentru realizator de a-si dezvalui fara pudoare dedesubturile sufletesti. CTP a fost sincer, nestapanit, vulnerabil si corect cu sine insusi.

Finalul a fost neasteptat. Intrebat ce s-ar intampla daca oamenii care mai au ceva de spus s-ar retrage pe rand in gradinile lor, CTP a marturisit ca cel mai important lucru in acest timp nu mai este sa salvezi lumea, sa incerci sa schimbi masele. Ci sa incerci sa faci bine unui om. Macar unui singur om. Sa privesti in jur si sa vezi un om mai greu incercat decat tine. Si sa nu incerci sa il schimbi, ci sa il intelegi, s…

DANIEL PODLOVSCHI, batranul violonist!

Am înţeles în seara asta că voiam altceva de la ultimele două concerte. Muzica tradiţională coreeană sub bagheta lui Minseok Kang, aşteptată săptămâni în şir, a avut frumuseţea şi autenticitatea sa, dar a lipsit din concert profunzimea, mai exact înfiorarea pentru care mă pregătisem. Am reţinut însă minunatul haegeum, un instrument tradiţional asemănător viorii, dar într-o zonă arhaică. Impresionant este tocmai sunetul, un fel de sfâşiere sufletească, o reprezentare autentică a umanului atotcuprinzător, neprelucrat şi, mai ales, nedegradat. Adaug şi solista, un fel de soprană în versiune tradiţională, care poartă denumirea de pansori. Un termen care m-a fascinat prin cuprinderea sa lingvistică: pan, în limba coreeană înseamnă un loc unde se adună mai multă lume, iar sori, în aceeaşi limbă, înseamnă suflet. Al doilea concert pe care l-am aşteptat cu sufletul la gură a fost cel al lui Tudor Gheorghe, însă, cum spuneam, nu s-a ridicat la nivelul evenimentelor anterioare sub marca Tudor G…

Anthony Quinn, de la dansul lui Zorba Grecul la sârba românească din "Ora 25"

Se împlinesc anul acesta 50 de ani de la filmul "Ora 25" (1967), realizat după cartea românului Constantin Virgil Gheorghiu, cu Anthony Quinn și Virna Lisi în rolurile principale.

Anthony Quinn înseamnă, pentru mulți dintre cinefili, dansul din Zorba Grecul, filmul regizat în 1964 de Michael Cacoyannis, ecranizare a romanului lui Nikos Kazantzakis. Rolul din Zorba i-a adus o nominalizare la Oscar și recunoașterea internațională. Filmul avea să cucerească întreaga lume și continuă să fie și astăzi una dintre cele mai vizionate pelicule. În plină glorie, Anthony Quinn acceptă, după numai trei ani de la Zorba Grecul, să joace în "Ora 25", filmul francezului Henri Verneuil, de această dată după un roman scris de Constantin Virgil Gheorghiu, un român aflat în exil. Alături de Anthony Quinn, tot în rol principal, o altă actriță a cărei senzualitate și frumusețe cucerea deja toate platourile de la Hollywood, Virna Lisi, considerată de mulți ca fiind succesoarea lui Marily…