Armata egipteana face zid in jurul Muzeului de Arta din Cairo! In aceasta nebunie lumeasca, este prima stire care ma copleseste cu adevarat. Un stat, o autoritate isi apara Cultura de invazia propriului popor.
Desigur, aspectul politic, social, conjunctura internationala si anarhia instalata intr-o capitala a carei populatie este aproape cat a intregii Romanii, un Cairo sub asediu intern (daca se poate spune si asa), la un pas de implozie, sunt imagini care starnesc panica sau, dimpotriva, satisfactia celor care mai cred ca solutia de iesire din criza este aceasta.
Haos si batai halude intre oameni. Nu mai avem, iata, nici macar exercitiul razboiului, nu mai vedem strategia atacatorului sau demnitatea invinsului. In Egipt nu este vorba despre un razboi, dar exista tabere adverse. Intre aceste tabere, insa, si asta m-a impresionat profund, exista o Armata. Care pana acum nu a atacat, nu a lovit, nu a reactionat impotriva poporului sau a autoritatii statului, pe care in fapt o slujeste.
In mod cert, singurul gest care va face cu adevarat istorie este acesta: Armata face zid uman in jurul Muzeului de Arta din Cairo, poate cea mai mare valoare culturala a Egiptului si, desigur, un tezaur al omenirii.
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...

-
Şi mereu mă prefac a şti unde-i marginea. Chiar şi cu ochiul desfăcut. Dar, aşa cum dispare un vârtej, uneori dispare speranța, şi s...
-
Am început a citi cartea Svetlanei Aleksievici într-un miez de noapte. "Dezastrul de la Cernobîl" este mult peste ceea ce a înse...
-
...în care te sufoci în tăcere. ...în care dragostea se face mormânt. singurătăți gâtuite de spaimă, cu un picior în groapa poeziei. hei, h...
-
tu mergi pe deasupra ierbii precum în pustiu umărul ar priponi îngeri să bem cât mai e timp în curând vor izbi ciutele vor năvăli grei...
-
Şedinţa Academiei Republicii Populare Române, Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte, Proces-Verbal nr. 10 al şedinţei din 7 mar...
-
În preajma lui Constantin Ştefuriuc m-am aflat o singură dată, în anul muririi lui (1994), la un festival unde eu recitasem din Magda Isan...
-
O existență chinuitoare începută la Botoșani, pe 8 septembrie 1909. Despre Max Blecher și destinul său tulburător au scris, în decursul a op...
-
Fiecare vorbă răsuna de parcă ai hârâi un motor în spaţiu închis, cu ferestrele zăngănind a pustiu. Puse mâinile la urechi şi, într-un efor...
-
Caut de multa vreme o poezie care, odata, m-a cutremurat, din care retineam si deseori imi fugeau prin minte si prin inima ultimele versuri....
-
Nu ştiam nimic despre poetul Ion Nicolescu până ieri. Pentru ca astăzi să îmi dau seama că pe Ion Nicolescu îl ştiu toţi românii. Ion Nicole...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu