Emigrație, prostituție, viața ascunsă a ambasadelor populate cu politruci ieftini și superficiali. Plus consecințele care îmbracă haina suferinței. Filmul lui Ciprian Mega este tulburător și pe alocuri bulversant. Bulversant dacă nu recunoști Calea, tulburător dacă nu accepți Viața. Triada hristică (Eu sunt Calea, Adevărul și Viața) se compune din fâșii sufletești pe care le culegi pe întreg parcursul filmului, pentru ca în final să o găsim revelată, dezvăluită în simplitatea și firescul credinței.
Dincolo de subiectul extrem de incitant – povestea unei prostituate românce în Cipru – filmul Dimineaţa care nu se va sfârşi scoate la iveală aspecte grave privind diaspora și neimplicarea diplomației în problemele grave cu care se confruntă românii aflați peste graniță. Cum la fel de bine aspectate sunt fisurile din interiorul clerului, atunci când politicul impune și dispune.
Producția purtând semnătura lui Ciprian Mega este una care iese din linia obișnuită a cinematografiei românești, și asta nu doar datorită faptului că regizorul (care semnează și scenariul) este preot. Născut pe 24 iulie 1985, Ciprian Mega a absolvit Seminarul Teologic, urmând apoi Facultatea de Teologie, obținând și un doctorat în Marea Britanie (studii la Nottingham și Londra). Hirotonit preot în 2009, ajunge un an mai târziu în Biserica Ortodoxă a Ciprului, unde formează parohia românească și construiește prima biserică românească din Cipru. Biserica, inaugurată în 2012, poartă hramul Sfânta Mare Muceniță Chiriachi și Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (sfântul botoșănean născut la Crăiniceni – Horodiștea).
Preotul Ciprian Mega debutează ca regizor în 2015, cu scurtmetrajul Nunta lui Iov, filmul fiind selectat în același an la Festivalul de la Cannes. În 2016 debutează și în lungmetraj, cu pelicula Dimineața care nu se va sfârși, cu Ela Ionescu, Valeriu Andriuță și Ovidiu Crișan în rolurile principale. "Povestea din Dimineaţa care nu se va sfârşi este reală în întregime. Personajul principal, interpretat de Ela Ionescu, e construit din poveştile mai multor fete, care-au trăit în acest fel, în Cipru", mărturisește preotul regizor, într-un interviu pentru Adevărul. "O parte din aceste amintiri sunt chiar trăite de mine. Şi-am fost sensibilizat într-atât, încât le-am ţinut minte şi le-am dus cu mine. Filmul îmi oferă posibilitatea ca toate stările şi sentimentele astea, pe care le scriu la un moment dat, să le transmit celuilalt prin imagine, prin replici, dar mai ales prin gesturi, prin privire, prin tot de presupune trăirea actorului în acel moment".
Filmul merită văzut și pentru jocul excepțional al actorilor. Valeriu Andriuță, Ovidiu Crisan, Ela Ionescu reușesc, individual și împreună, să dezvolte o poveste care impresionează, cu care spectactorul empatizează și care deschide uși spre meditație.
Valeriu Andriuță, căruia regizorul i-a încredințat rolul preotului, devine una cu personajul său, și nu doar datorită replicilor care dezvăluie dramatismul situațiilor, cât mai ales forței interpretative.
După rolul preotului din După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu, Valeriu Andriuță descoperă și construiește un personaj diferit în filmul lui Ciprian Mega. Dacă în După dealuri lupta era la vedere, corp la corp, în Dimineața care nu se va sfârși povârnișul sufletesc este și mai greu de străbătut.
Eva, interpretată de Ela Ionescu, este o prostituată care încearcă, într-un final, să depășească impasul existențial și să iasă din vicleșugul vieții în care este prinsă. Violată în copilărie de tatăl vitreg, pleacă în Cipru, dar cade victimă traficului de carne vie. Se căsătorește pentru a scăpa din viața de infern. Are o fetiță pe care acum o crește mama ei, în România, dar soțul se dovedește a fi un narcoman, care de altfel moare lăsând-o din nou singură, dar cu un copil. Revine la viața de prostituată, află că are SIDA. Când forțele îi slăbesc, ajunge la parohia românească din Cipru. De aici, povestea crește și în verticala ființei. O verticală încă destul de pământeană, de sfârtecată sufletește, dar care pe parcurs capătă o densitate spirituală ce va purta, în final, mesajul întregului film.
Oricât de ispititoare ar fi dezvăluirea celor ce se vor petrece între Eva și preot, vom lăsa spectatorul să parcurgă alături de personaje urcușul, fiecare treaptă din verticala ființei.
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...

-
Filmul ne așază în față, spre final, un prunc ce moare în brațele fostei iubite, o femeie bătrână care poartă în memorie și în suflet singur...
-
în care singurătatea se transformă în ceară oamenii te acuză de neglijență și azi ai uitat să dai deoparte grilajul păsări se zbat în...
-
Arta naivă impresionează nu prin complexitatea tehnicilor, nici prin subversivitatea mesajelor sau inovaţii în formă sau culoare. Mai mult d...
-
Pe Sanda Nicola am urmărit-o stăruitor încă din urmă cu aproape 10 ani, când am aflat că este soția unuia dintre cei mai talentați jurnalișt...
-
În fiecare clipă ții în mână o bancnotă de 500 de lei. Depinde numai de tine dacă o vei dărui pentru ca în clipa ce vine să o dobândești d...
-
Roagă-te cum poți, ca să ajungi să te rogi cum trebuie , ne îndemna bunul părinte Teofil Pârâian. Un principiu pe care, dacă l-am aplica a...
-
Teama de mediocritate este la fel de puternică, la Jerry Salinger, precum fuga de celebritatea construită, acea celebritate care decurge din...
-
Constantin Arcu: ”Mă bucur nespus să constat că inima mea nu vrea sub nici un chip să îmbătrânească”Născut la 24 februarie 1956, la Flămânzi, în județul Botoșani, Constantin Arcu trăiește și scrie, de o vreme, în București. Magistrat pe dru...
-
"Pridvoarele cerului" are tot ce își poate dori un cititor: povești de dragoste, intrigă, personaje fastuoase, călătorii memorabil...
-
"O tragedie nu trebuie neapărat să includă sânge şi moarte; este de ajuns să fie străbătută de acea tristeţe maiestoasă care este esen...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu