în seara aceea destrămai o mănuşă
degetele atârnau în culoarea de ceară a lânii
prin cotloanele timpului locomotivele
vin la culesul poeziei (e primăvară, ziceai, nu vezi sălciile, podul necuprins de gânduri? e toamnă, spuneam, cad statuile, gândacii evadează din ziduri)
are şi moartea demnitatea ei doar noaptea
se stinge precum în răsuflarea ta ar rătăci
se stinge precum în răsuflarea ta ar rătăci
un poem descompus
(dimineaţa culegi bruma dintre cuvinte
leac pentru singurătatea poetului)
un spectacol fără distribuţie în magazia cu umbre
nu e niciodată târziu, porţi
coifuri de cenuşă la fiecare scâncet de îngeri
!saltimbancii fără bilet năpădesc grădinile
(vocea lui Patrick Bruel peste fotografiile din clasa primară)
a plouat, se aude la radio
mai bine salvăm păpădiile
mai bine aruncăm coperţile-n aer
haaai-hui! huuuui-hai, duce-m-aş, îngere,-n rai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu