Nu cred ca suntem mediocri. Nici toleranti, ingaduitori, analfabeti, prosti, idioti, ignoranti sau incapabili de o minima judecata.
Decenta nu este nici pe departe o regula de bun simt intr-o societate bazata pe principiul smecheriei la vedere. Nu cred ca ce se intampla in urma cu 50 de ani poate fi considerat mai grav decat ce se intampla in aceste zile.
Nu cred ca mai-marii politici nu realizeaza anomalia in care incepem sa traim, urmarile care incep deja sa apara, malformatiile intelectuale si comportamentale majore, la o varsta care ar fi trebuit sa fie a deplinei maturitati sociale.
O politica distructiva, murdara.
Un oras, o tara, milioane de oameni dati pe mana unor politruci care au singurul merit, declarat si recunoscut, ca au lipit afise, au fost disciplinati si catelandri ascultatori.
Toata stima si mandria! Nu are nimeni nimic cu ei! Sunt in curtea lor, nu in a noastra!
Dar sa dai cultura, sanatatea, sportul pe mana unor nepriceputi care nu au urmat nici macar etapele bunului simt, este de neinteles! Asta in timp ce un tanar cu scoala, diplome, inteligenta - a nu se confunda cu produsele pe banda rulanta ale facultatilor de container - un tanar ca cel despre care povesteam nu reuseste sa treaca de furcile caudine ale unei birocratii de carton.
Insa cartonul este fabricat in laboratoarele subterane si subversive ale partidelor, fiecare dupa interes si putinta financiara.
Pentru ca, daca e prea destept, nu are destula vechime. Daca are prea multe diplome, nu o are exact pe cea care trebuie. Si tot asa!
Iar cand va avea destui bani sa isi cumpere postul, tanarul inteligent, daca e destul de inteligent, va sti ce sa faca cu banii...
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...
-
Doamne, de m-as putea odihni într-un sanatoriu de munte, printre pastile roz si albastre, un sanatoriu cu miros puternic de brad si covoare ...
-
Am înţeles în seara asta că voiam altceva de la ultimele două concerte. Muzica tradiţională coreeană sub bagheta lui Minseok Kang, aşteptată...
-
Andrei Ciopec a devenit, de un timp, ceea ce se cheamă (admiţând că ar exista o asemenea tipologie!) un actor creştin. Care nu se sfieşte să...
-
Undeva în Botoșani, către o margine de oraș, într-un apartament transformat în atelier-galerie, un artist sfidează statisticile medicale și ...
-
Deasupra clădirii din față - o magazie veche șubrezită de vreme pe care se mai aburcă gălăgios doar mâțele grădinii - urmele soarelui lasă d...
-
Aproape că nu există cuvânt pe care Andra Tonitza să nu îl îmbrace într-un râs liniștitor, un susur continuu care armonizează și rotunjeșt...
-
(I) Atunci când disciplina sportivă se îmbină cu medicina, viața se rostuiește într-un miracol. Și ieși din nostalgiile prăpăstioase, din vi...
-
Zilele acestea am incheiat un an in care, saptamana de saptamana, am lucrat cu copiii in cadrul unui curs de Arta Decorativa. Am abordat in ...
-
Cezar Ivanescu pare sa fi fost, pe timpul vietii si al mortii, cel mai controversat po et din literatura romana a ultimului secol. Detracto...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu