Pentru Florentina Toniță poezia, în "Forma păsării", este ca o radiografie, sau, mai bine, ca o descriere si totodată analiză în cuvinte si imagini din cuvinte a stărilor ei de suflet, a felului în care se vede pe sine (ca parte a universului înconjurător) si cum vede lumea.
Cînd, în 2003, am ales după jurizările de la concursul "Porni Luceafărul", de la Botosani si Ipotesti, poeziile ei (care, ulterior, au devenit volumul de debut, "Lacrimi de nisip"), am fost atras, între altele, si de felul în care scria despre asteptare, sperantă, dragoste, dar si despre dansul continuu al clipei între palpabil/ creator de senzatii si incertitudine.
Acum, peste ani, apare si creionarea din cuvinte a pierderilor/ renuntărilor si dezamăgirii în "ecuatia" scrierilor autoarei. Si sînt "primate" firesc de sufletul ei, ca si o altă fată a realitătii în care prietenii pot să se nască "pe hîrtii imaginare" si poti vedea duminica, în fata bisericii, cum „un om în genunchi/ adună iertări de prisos” si, undeva la "hotarele timpului", cînd din "pragul casei/ tata îsi ia rămas bun" si jocurile copilăriei rămîn undeva, "ascunse în zid", cînd…
Dar sînt si îngerii. Fîlfîitul miscării aripilor lor se simte parcă cel mai mult în poem, mai puternic decît dezamăgirea, mai puternic decît "lectia tristei iubiri".
O carte a unei autoare sensibile si talentate.
Dar să încheiem spunînd, în ton cu volumul Florentinei Tonitță, că dincolo de "forma păsării ca o/ întîmplare în lanturi", din atîtea si atîtea întîmplări pe care nu le poti uita si le "prinzi" în "lacrimi de nisip", "nu e putin lucru să existi", să iubesti si să simti lumea ori cum "buzunarul cu pere răscoapte alungă zorii obositi", ori cum…
(Marius Chelaru, in Convorbiri literare)
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...
-
Ne place tot mai mult sa ne dam cu parerea, chiar daca este o pare re exprimata execrabil, intr-o limba romana siluita la drumul mare. Parca...
-
1 martie 1950, ora 8 dimineața. La jumătatea secolului trecut, în Botoșani se împrimăvăra cu un copil Viorica, femeie frumoasă și bună ca pâ...
-
Se intampla sa mergi pe piatra cu capul in maini, sa te sfarami cu degetele pana in o sul capului, ca si cum singurul loc sigur, palpabil, e...
-
Secvenţe din filmul documentar despre Nicolae Iorga, realizat de echipa TVR 2 în urma cu vreo 14 ani, la Botoşani.
-
Dumnezeu sa ii lumineze calea! Mircea Ivanescu - Iubire nedeslusita sa te îndragostesti atunci, în cele din urma, de zapada, ...
-
Pe Sanda Nicola am urmărit-o stăruitor încă din urmă cu aproape 10 ani, când am aflat că este soția unuia dintre cei mai talentați jurnalișt...
-
S-a scurs mai bine de o jumătate de secol de când a fost realizat filmul "Ora 25" (1967), înfăptuit de Henri Verneuil după cartea ...
-
Moartea unui pictor vorbeşte lămuritor şi deschis despre cei rămaşi. Artistul şi-a terminat chinul, şi-a înfăptuit rostul. Acelaşi artist c...
-
Dumnezeu iţi vorbeşte prin îngeri, dar nu îţi dă aripi! Maria rămăsese cu privirile agăţate schilod de turlele bisericii, ca şi cum de acolo...