Scrisoare către Michi

Să îți spun LA MULȚI ANI astăzi? Să sărbătorim astăzi ce?!

Nu contest necesitatea unei astfel de zile, înțeleg cât de benefic este – demonstrat statistic – faptul că pe 3 decembrie privirile tuturor se îndreaptă către persoanele cu dizabilități. Nu contest nici nevoia voastră de a vi se întinde o mână și de a vi se dedica programe, activități, emisiuni, articole în această zi de 3 decembrie, Ziua Internațională a Persoanelor cu dizabilități...

Doar că nu pot să îți urez La mulți ani astăzi. Pentru că, de o vreme, nu mai știu care sunt persoanele cu dizabilități… Oamenii întregi la trup care își mutilează sufletul? Oamenii cu mintea întreagă chinuiți de angoase, de ură, încrâncenați până și împotriva propriilor părinți? Cine, draga mea prietenă, poate pune prețul corect într-o lume contabilizată doar la capitolul A AVEA? Cine, prietena mea dragă, mai învață de la ține ce înseamnă A FI?   

În urmă cu peste 40 de ani, la Maternitatea din Dorohoi, în ziua în care te-ai născut, medicii erau plecați la Iași, la nunta unui coleg. Te-ai născut cu asfixie, creierul nu a mai fost oxigenat și, până să primești un ajutor, organismul a fost afectat. Diagnosticul: sindrom extrapiramidal. O viață în fotoliul cu rotile. Scoți cu greu sunetele, vocea distorsionată lungește vocalele, mâinile se chinuiesc spasmodic să își găsească rostul...

Cu toate acestea, ai luptat, ai învățat, ai o minte fantastică și, mai ales, ai un suflet extraordinar și un simț al prieteniei divin! Ai înființat o asociație ortodoxă, IHTIS, care sprijină persoanele aflate în aceeași situație, visul cel mai mare fiind acela de a construi la Dumeni, în județul Botoșani, un Centru de Viață Independentă. Unde să vă purtați singuri de grijă, să vă bucurați de compania semenilor voștri, să nu mai fiți în grijă statului, care oricum nu vă mai poartă de mult de grijă. Nu înțeleg de ce o asemenea idee nu a fost îmbrățișată de autorități.

Ne-am întrebat vreodată de ce există printre noi "persoanele cu dizabilități"? Întrebați un părinte de câtă iubire este capabil copilul lui cu Sindrom Down. Urmăriți la biserică băiatul care știe pe de rost toată slujba și câtă frumusețe este în glasul sau chinuit, aruncat printre oameni... Câtă sfințenie în felul în care se roagă în față icoanelor... Câtă frumusețe în ochii lor...

Dragă Michi, ne-am obișnuit să facem din a vă sărbători un titlu de glorie, propria tolerantă față de persoanele cu dizabilități ne crește stima de sine, cădem deseori în păcatul mândriei, al gândului că suntem buni pentru că vă acceptăm...

Să ne ierți! Nu m-am gândit cât de greu este pentru voi să ne acceptați, să ne tolerați mândria, superioritatea, gesturile nătânge... Astăzi nu pot să îți urez LA MULȚI ANI! Pentru că, astăzi, mă sperie gândul că și la nașterea mea medicul ar fi putut să fie plecat la o nuntă... Astăzi te rog doar să ne ierți, să ne accepți și să ne iubești! 

Patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea martirajului

Cred că pentru români patriotismul, patriotismul real este aproape sinonim cu acceptarea martirajului. Pentru că nu există mare patriot român sau bun patriot român care să nu fi sfîrşit rău în ţara asta. În ţara asta trăiesc bine vînzătorii de ţară, cei care nu dau doi bani pe ţara asta, cei care-o terfelesc, care-şi bat joc de ea şi fac afaceri pe seama ei şi nu le pasă de nimic.
Cei care iubesc cu adevărat această ţară sînt în marginea martirajului sau aproape martirizaţi. Deci n-o iubeşti pentru că ţi-ar întoarce această iubire sau ţi-ar arăta recunoştinţă sau te-ai complini prin valorile ei, ci pe undeva împotriva, dacă vrei, realităţilor.
Aşa trebuie iubită o ţară şi aşa o iubesc şi eu, adică sînt convins că ţara românescă este o ţară foarte frumoasă în Europa, întîi prin condiţiile ei fizice, geografice, o ţară de oameni foarte talentaţi, dar din nefericire lipsiţi completamente de caracter, de ţinută morală...
Cu toate acestea o iubesc, cum o voi iubi întotdeauna, indiferent în ce situaţie ar fi, bună sau rea.

Cezar Ivănescu, 1996


Sursa: In memoriam Cezar Ivanescu




.

DE 1 DECEMBRIE, LA MULTI ANI: Avem o tara!

AVEM O TARA, versuri RADU GYR
(interpreteaza corul Maicilor de la Diaconesti)
 
Avem o tara unde au stapanit odata

Vitejii daci, barbati nemuritori
Si unde stau de veacuri laolalta
Izvoare, vai si munti cu fruntea-n zari.

Avem troite sfinte, altare si icoane
Si candeli ard cu mii de palpairi.
Avem atatea lacrimi si prigoane
Ca ne e plin pamantul de martiri.

Avem la Putna, sfant si viu cu duhul,
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Si azi de-l vom chema sa-nfranga Apusul
Va rasturna cinci veacuri de pamant.

Avem pe Brancoveanu pilda tare,
Ca pruncii lui sub sabie-au cazut
Ca sa pazeasca fara de schimbare
Credinta dreapta-n care s-au nascut.

Avem Ardealul sfant, pamantul rastignirii,
Cu tunuri sfartecat de cel viclean;
Avem Ierarhii sfinti, pe Iancu si martirii,
Pe Horea tras pe roata pentru neam.

Azi iarasi te-au suit vrajmasii tai pe cruce,
Ardeal cu trei culori impodobit,
Scriind deasupra vina ta cu sange:
Aceea ca Ortodoxia ai iubit.

Avem un rai de sfinti in temniti dati la moarte
Si aruncati in groapa nestiuti;
Dar astazi, dand pamantul la o parte,
Ies moaste sfinte-n zeghe grea de detinuti.

E jertfa lor de veacuri marturia
Ce striga din morminte pan’ la noi
Sa aparam cu ravna Ortodoxia
Si-acest pamant de Sfinti si de Eroi