Petru Maxim, artistul care se traieste pe sine

Atat de mare, incat nu poate fi perceput decat de dincolo de timp.

In societatea bulversata si bulversanta deopotriva, Petru Maxim, Artistul din Dorohoi, traieste intr-un anonimat aproape suspect.

Asta in timp ce arta de trotuar violenteaza, la cateva luni o data, armoniile galeriilor orasulului, intr-o incercare disperata de a impune artisti si de a crea CV-uri profesionale, care sa inlocuiasca, eventual, si talentul.

Petru Maxim ascunde produsele artei sale cu o dibacie ludica. Si nu dintr-o timiditate frustranta. Arta lui Maxim pur si simplu se cere ascunsa. Pentru ca, apoi, sa se descopere pe sine, mister dupa mister, inteles dupa inteles.

Cine il cunoaste pe dorohoian stie ca, dincolo de ceramistul de exceptie, Petru Maxim se intrece pe sine ca pictor, grafician, fotograf si, mai nou, poet. Un artist complet, intr-o lume ciuntita de esente.

Poate ca anonimatul ii ofera tocmai aceasta liniste, de a crea nestingherit, de a plasmui nestiut si in nestire. Poemele sale, fie ele in ceramica, in vers sau culoare, poarta marca unui artist atipic.

Figura brancusiana, Petru Maxim nu cauta notorietatea, joaca dupa reguli, dar si le respecta doar pe ale sale. Are un inestimabil rol in mentinerea, primenirea si popularizarea ceramicii Cucuteni, specialistii afirmand ca este singurul artist care reda intocmai vasul Cucuteni, respectand traditia si introducand inovatia doar cu masura si talent.

De la Cucuteni se implineste, insa, spiritul artistic al lui Maxim. Pentru ca ceea ce nu a putut exprima in ceramica, dorohoianul a aratat prin culoare.

Fost ceramist la Portelanul dorohoian, Petru Maxim si-a luat in serios, dupa 1990, viata de artist, de atunci traind doar din arta sa. A creat un loc mirific la Vama, in judetul Suceava, numit Casa Olarului, pentru a sta, astfel, in calea turistilor. Munceste in atelierul sau din Dorohoi, pentru o capodopera, la fel de dedicat ca atunci cand isi lucreaza propriul suflet. Petru Maxim este botosaneanul care va dainui.

Modestia si cumintenia sunt firesti. Artistul nu are pentru ce sa se lupte. Locul sau exista deja, bine conturat in galeria valorilor autentice.

Noi insa, cei care il insotim trecator, ar fi bine sa-l cunoastem, dar mai ales sa-l REcunoastem!

Ne respectam, astfel, pe noi.

SAVENI, CRONICA DE TARG CU VISNIEC SI POLITICIENI

Targ la Saveni. Targ de carte, targul mestesugarilor, targ politic. E targ la Saveni si, daca savinenii nu merg la scriitori, au navalit scriitorii peste Saveni. Si nu se facu negura, nu se prabusira mentalitati. Doar drumurile au ramas la fel de pline de gropi. Dar unde-i groapa nu-i tocmeala si unde vine poporul musai merge si politicianul. Pietonalul, colorat cat se poate.

Zilele orasului Saveni sunt pentru toata lumea. Savinenii au un mod aparte de a se integra in natura. Scriitorii nu au decat sa se integreze printre savineni. Si o fac, nu au incotro.

Matei Visniec e cuminte si manifesta, clar, o curiozitate sincera pentru ce se intampla in jur. Diferenta mare, mon cher! Cu o seara inainte, la Teatrul botosanean, lume asezata (la propriu!), cuminte, recunoscatoare si vizibil cunoscatoare a toate cele.
La Saveni, daca nu iti castigi publicul, poti sa apleci acasa, cat esti dumneata de Visniec!

Si n-a plecat! Publicul e cucerit. Il place. Baiat cuminte, pare destept si zic unii si altii ca e cat lumea. Nu-l deranjeaza nici puradeii care, nestingheriti, se joaca printre picioarele scriitorilor.

Ar trebui ca scriitorii, intelectualii, academicienii, politicienii sa dea Proba de Saveni. Cine-o trece, ala e! In rest, lume ca la targ!

Actori: Eduard Sandu si Andreea Motcu (lucru mare sa joci la o gura de canal de pe Pietonalul din Saveni, sa te sufoci de lumea care aproape te inghite, dar pentru tine sa nu existe decat autorul piesei, care te urmareste de la un metru distanta!), Lenus Teodora Moraru (a semnat regia spectacolului Buzunarul cu paine, dupa textul lui Matei Visniec), Volin Costin, Marius Rogojinschi.

Scriitori: Matei Visniec, Adrian Alui Gheorghe, Mircea A. Diaconu, Dumitru Tiganiuc, Gellu Dorian, Valeriu Stancu. Lucian Alecsa s-a dat cu organizatorii, asa ca nu-l mai marcam la scriitori. Politiceni: amestecati si totusi bine diferentiati. Unii prin culoare, altii prin grupare.

Oamenii s-au imbracat adecvat, in galben, sagetati de insemnele liberale. In alta zona, strans uniti, pedelistii. Echipa mare, de valoare! Artileria grea!

Matei Visniec a trecut, asadar, pe la Saveni. Pe la targ, adicatelea. Cu scriitorii dupa el. Si cu actorii asijderea. A luat un premiu, valoare mare, spun unii, dar pentru ca nu e din sursa verificata, vom pastra tacerea. Premiul National de Literatura ION PILLAT suna pretentios. Dar si obliga. Un nume mult prea mare, greu de egalat in anii ce or veni.

Dar, clar, o stire sparge gura targului! Tarabele cu carti (si carti scumpe!) au fost cele mai vizitate, si nu a paguba! Aflam ca s-au vandut, intr-o zi, carti in valoare de 34 de milioane de lei vechi!! In Saveni! Pe harta Romaniei, Saveniul e singurul oras care nu are librarie, spune Alecsa.

Si il credem, caci la cat de mic e orasul, o librarie ar atarna cam greu, riscand sa destabilizeze iremediabil cuceririle politice si intens colorate!