Asta ma impresioneaza in aceasta seara!

Recitesc Dimitrie Bejan, "Bucuriile suferintei", si nu ma pot abtine sa nu dau mai departe cate ceva. De fiecare data ma impresioneaza foarte tare cartea asta. Parca as parcurge un film, iar gandul ca totul a fost real si ca nimeni, probabil, nu ar putea face un astfel de film, ma emotioneaza si mai tare:

"M-am eliberat in preajma zilei de 23 august 1964, in urma unui decret de amnistie generala pentru politici. Mai aveam de executat inca 18 ani de detentie! Am iesit intre ultimii 5 detinuti. M-am uitat in urma la poarta puscariei si am inceput a plange! As fi voit sa mor acolo! Mecanicul de tren s-a uitat la mine cu oarecare rusine ca aveam vreo 33 de petice la pantaloni si haine murdare. "De unde vii?", m-a intrebat. "Vin din rai!, i-am raspuns. Nu vezi ca stralucesc?". Eram asa de fericit! Eu chiar veneam din rai! Tare-mi parea rau ca ies si din gara priveam spre inchisoarea din Aiud, si cu lacrimi ziceam: "Mai, ce frumos a fost!". Mai omule, nu pricepi ca acolo am fost puri? Ne rugam si rabdam cu nadejde in Dumnezeu! Anii de inchisoare (1942-1964) au fost cei mai fericiti ani din viata mea.

Tata avea 90 de ani, sora mea era batrana. Mama era plecata la Dumnezeu. Tata nu m-a recunoscut cand am ajuns acasa. Eu i-am zis: "Eu sunt, tata, feciorul matale!": El desfaca niste graunte pentru moara. Venisem de la Aiud. Eu am umplut o galeata cu apa, am incalzit-o, am pus intr-un lighean si m-am spalat. Ce sa fac? Venisem de la puscarie! Tata tot se uita la mine si intreba: "Ce strain esti?". Eu i-am zis ca sunt feciorul lui. "Nu, nu. Feciorul meu ii mort". Am vazut ca nu ma recunoaste, am tacut, m-am spalat frumos, m-am imbracat, mi-am taiat unghiile. El a zis: "Esti strain. Uite, am fasole". Era intr-o vineri. "Mananci fasole?". Si am mancat amandoi. A facut el o mamaliga. Credea ca sunt un strain pe care il primeste la masa. Am mancat fasole cu dansul, am discutat o gramada de lucruri. Tot se uita intrebator la mine. Si a venit sora mea de la Iasi si ea m-a recunoscut. Si s-a convins tata ca sunt eu. Si asa m-a bocit tata!".

Pr. Dimitrie Bejan, "Bucuriile suferintei"

Medicul Pavel Chirila la Botosani, Conceptul de medicina crestina. 1 mai 2011

Plantele modificate genetic
In Geneza, cap. 1, apar aceste expresii: "Si a vazut Dumnezeu ca este bine si a fost asa". Acum 50 de ani, dupa mii de ani de la Creatie, omul a gandit ca Dumnezeu nu a facut bine plantele la Creatie, si s-a apucat sa modifice plantele, exact in genele lor, sa faca o planta mai buna decat a fost facuta la Creatie. Ca si cand, fiind un Dumnezeu al perfectiunii, a facut ceva imperfect la Creatie. Asa au aparut organismele modificate genetic, au fost introduse in alimentatia omului. Pana in momentul de fata se cunosc doua boli provocate de aceste plante: cancerul si alergiile. Acum doua saptamani, a fost o cearta la Academia de Stiinte Agricole, marea majoritate a oamenilor de stiinta agronomi, probabil indrumati din Occident, au sustinut ca si Romania trebuie sa introduca OMG. Scriptura vorbeste despre alimentatia omului pana la Potop, si anume semintele ierburilor si roadele pamantului, adica cerealele si fructele. Studiile contemporane arata ca cerealele si fructele sunt cele mai valoroase alimente de pe pamant, cu care omul poate supravietui cel mai mult, in aceste tipuri de alimente se gaseste totul, de la aminoacizii cei mai valorosi, pana la minerale, vitaminele cele mai vaoroase.


Cancerul
Cancerul este o boala care trebuie tratata prin toate metodele care exisa, si citostatice, si operatie si terapii naturiste, fiecare cu rolul ei. Medicina naturista poate interveni in componenta imunitara a cancerului.

Pacat si boala
Doar in cateva situatii gasim o situatie directa intre pacat si boala. Celelalte cauze care nu sunt pacate nu actioneaza specific, si e normal sa fie asa, pentru ca omul trebuie sa inteleaga ca orice pacat poate produce orice boala, si ca orice boala a carei cauza este pacatul trebuie inteleasa si asumata ca atare.

Cereale si fructe
Alimentatia viitorului, a prezentului si a trecutului este una singura, cea naturala. Alimentatia integrala, alimentatia nerafinata, faina integrala, lapte integral, sare integrala, nu margarina, ci ulei presat la rece, nu ulei rafinat, ulei presat la rece.

Cu plante modificate genetic nu s-a hotarat inca nimic, dar probabil le vor introduce, pentru ca se vor supune directivelor internationale.

O planta pe langa corp nu trateaza o boala, iar in efectul magic al plantei nu trebuie sa crezi.

Despre psihologie
Poate fi folosita in practica catehetica? Psihologia laica, stiintifica, academica, se spune ca a scos cei mai multi oameni din biserica, este o stiinta care trebuie crestinata, este o cale prin care este atacat sufletul bolnavului. Sunt multi psihiatri interesati. Am organizat un curs cu psihologii, am vazut dorinta lor de a invata, dar nu le-a predat nimeni in scoala asa ceva. Scoala de psihologie are multe indicatii contrare conceptului de psihologie crestina.

Suplimentele alimentare
Suplimentele alimentare care au invada piata: luam suplimente alimentare daca ne lipseste ceva din corp. Conceptul de medicina crestina nu trateaza oamenii sanatosi. "Oamenii sanatosi nu au nevoie de doctor”, spune un verset peste care se trece usor, dar are multe semnificatii. Asistam la incalcarea acestui verset, incalcare care aduce mii de boli. Se obisnuieste sa se faca o profilaxie a bolilor, dar dezvolta ceea ce numim inductie patogenetica. Aceste plante, luate fara sa aiba omul nevoie, dezvolta niste simptome, reactii alergice.

Educatia sexuala si ortodoxia
Ministerul Sanatatii a vrut sa scoata 10.000 de caiete metodologice, cu descriere amanuntita asupra practicii sexuale, pentru elevi. La intiativa Mitropolitului Teofan, care pe atunci era la Craiova, am reusit sa impiedicam aceasta intiativa guvernamentala. Am fost priviti ca fundamentalisti, groaznici, duri, ca nu intelegem binele pe care vor ei sa il faca. Nu trebuie sa vedem asa. Noi suntem datori sa spunem punctul de vedere al dogmei si moralei crestine. Crestinismul este o religie maximalista, ofera si pretinde maxuimul. Fiecare om atinge ce nivel poate. Dumnezeu nu se supara pe om, fiecare om are sansa manturii. Nu este bine si normal ca religia ortodoxa, prin reprezentantii ei, sa scada aceasta stacheta. Religia ortodoxa nu este o religie a relaxarii, ci una a ascezei, fiecare om in masura care poate…

Vaccinul, o afacere!
Vaccinul contra cancerului de col uterin. Nu sunt de acord. Fiecare mama face ce doreste, dar acum doi ani, cand s-a achizitionat acest vaccin, am primit de la universitatile americane studii. In America, in fiecare an, 6 milioane de femei cu virusul uman papiloma, dintre acestea 0,84 % au si cancer uterin. Tot in America, 3.800 de femei fac anual cancer, 80 la suta dintre ele au si papiloma. Nu trebuie sa fii specialist, din aceste 4 cifre intelegi ca nu papiloma da cancer, ci cancerul dezvolta… Bazat pe aceste studii, vaccinul este o farsa, spun oamenii de stiinta. S-a dovedit mai tarziu, dupa ce au acordat Premiul Nobel pentru acest virus, la cateva luni procuratura suedeza a anchetat Comitetul Nobel pentru frauda. Ancheta nu e finalizata inca. Eu am iesit pe 4 posturi TV, am spus aceste lucruri. Am declansat o suparare mare. 24 milioane de euro costase vaccinul! De marti pana joi, de cand am vorbit public, vaccinarea s-a oprit la 3,2 % din cat vizau ei. Dupa un an, pregatind o noua campanie, cu gripa porcina sau aviara, nu mai conteaza animalul, am primit o citatie de la Colegiul Medicilor, unde am fost acuzat ca vorbesc impotriva vaccinurilor si ca imi suspenda dreptul de libera practica. Eu cunosteam legea colegiilor. Daca imi ridicau libera practica insemna ca ma cerceteaza pentru opinie. Eu imi exprimam parerea despre un medicament sau o boala. Acum o luna, la TV, o jurnalista l-a intreb pe un invitat: in iunie expira vaccinurile, au costat milioane de euro. Cine raspunde pentru acesti bani care s-au dat degeaba? Invitatul a raspuns: domnul Chirila, el a convins populatia sa nu se vaccineze. V-am spus asta nu ca sa va impresionez, ci ca sa intelegeti ca este si o mare afacere la mijloc.

Trup si suflet
Sa nu cadem in extrema aceasta, prin care sa acordam trupului o importanta mai mare decat o are el de fapt. Sufletul este determinant, cu toate manifestarile lui.

Se transmite cauza spirituala a bolilor?
Noul Testament introduce o teologie a persoanei, cum nu a mai existat pe pamant, atat de profunda si de aplicata la persoana umana, dar nu exista nimic, conform credintei noastre ortodoxe, care sa cada de la parinti la copii. Nu va sfatuiesc sa credeti in aceasta idee, in cazul acesta am practica o religie fatalista, ceea ce este total gresit. Fiecare suflet are in fata lui Dumnezeu dreptul la mantuire personala, in momentul in care incepem sa le dam pe seama bunicilor, generatiilor, nu mai este teologia crestina.

Spitalul Christiana
S-a nascut din initiativa unui grup de medici si preoti, cu scopul de a avea un spital unde se poate aplica conceptul de medicina crestina. Medicii si preotii lucrau impreuna, maicile asistau bolnavii, un an de zile s-a citit Psaltirea continuu in spital. La un moment dat a fost distrus printr-o actiune samavolnica, in care au fost antrenate 18 comisii de control, ministere, corp de control al Guvernului, Garda Financiara, Curtea de conturi. Au luat cele 5000 de boli de observatie ale bolnavilor, intr-o noapte, au extras din interior adeverinte de somaj, cupoane de pensii, apoi ne-au imputat sute de milioane de lei, in anii 94, pe motiv ca internarile au fost neregulamentare, deoarece lipsesc taloane de pensii si adeverinte, pe care ei le-au extras si le-au dat foc intr-o noapte, in curtea spitalului. Cine era in spatele acelei actiuni nu m-am lamurit, am avut doar banuieli, mai multe zvonuri pentru care nu am dovezi. Conceptul de medicina crestina, care a inmugurit in acel spital, cu vindecari miraculoase care s-au produs, exista in continuare, le-am prezentat in fata dvs., si are perspective frumoase. Cand am infiintat Centrul medical Christiana am comis o greseala majora. In 90, fara venit, fara legea sponsorizarii, am acceptat sa lucram cu statul, Ministerul Sanatatii. Ne-au prevenit multi straini sa nu ne asociem cu statul. Dupa 15 ani am infiintat Spitalul Sf. Irina, merge foarte bine entru ca e fara stat. Am castigat un proiect european, noi trebuie sa contribuim cu 1 milion de euro, probabil ii vom achita, cu ajutorul lui Dumnezeu, este primul centru de recuperare oncologica in Romania, va reusri pentru ca este fara stat.

Griul incoltit il luam primavara, la iesirea din iarna, oamenii astenici, la ciclu, la convalescenti, dar nu la cancer.

Cineva e foarte revoltat ca toate alimentele contin aditivi. E foarte bine ca sunteti revoltat, mai aveti un lucru de facut: sa nu le consumati!

De ce se imbolnavesc si copiii? De ce se imbolnavesc si sfintii...

Inseminarile in vitro sunt acceptate de BOR, intreaba cineva. Biserica nu s-a pronuntat, eu sunt impotriva, din mai multe motive, nu avem timp sa le dezvoltam.

Biometria la romani
Biometria aplicata pasapoartelor romanesti este cea mai performanta din lume, cip-ul acela dezvolta cred ca 56 de pagini scrise, un pasaport nemtesc dezvolta numai 6 pagini. Din pacate, toate sinoadele ortodoxeale altor tari sunt impotriva Biometriei, toti parlamentarii altor tari sunt impotriva biometriei. Guvernul Romaniei a fost de acord cu biometria, parlamentarii romani au fost de acord, Sindul nostru a fost de acord, parlamentarii nostri din parlamentul European au fost de acord cu biometria, iar poporul nu a reusit sa se opuna vehement biometriei. Ce meritam aceea avem!

Sarea iodata
In 2002, Guvernul roman a dat o hotarare unica in lume, prin care obliga populatia sa manace sare iodata, asemenea hotarare nu a mai existat, nimeni din lume nu si-a permis sa oblige poporul lui sa manance ce vrea Guvernul. S-a produs in Romania, o tara foarte originala din multe puncte de vedere. Sarea iodata, cu obligatia de a fi mancata de poporul roman, ca si cum Guvernul s-a gandit intens la starea de sanatate a poporului sau. In lume au fost 3 experimente cu iodarea sarii, intr-un catun, intr-o scoala si o provincie din Australia. Experimentul: au facut analize si au vazut ca a crescut cancerul, hipertiroidia, au crescut alergiile la iod, deci o catastrofa. Hotararea de Guvern s-a dat, dupa cateva saptamani am publicat un articol, am scris despre cele 3 experimente, si am primit un telefon de la Politia sanitara din minister. Dumneata obisnuiesti des sa vobesti impotriva Guvernului? Obisnuiesc, am raspuns. O sa-ti iau dreptul de a vorbi in public. Era, saraca, ori naiva ori nu era in toate facultatile, pentru ca nu poti pune pumnul in piept. M-am dus la ea, pentru ca m-a chemat, am incercat sa ii prezint studiile. Ea a incercat sa ma contrazica, dar nu cu argumente stiintifice.. ci in genul Ministerul Sanatatii este preocupat.... La un moment dat am zis: eu nu inteleg nimic din ce spui dumneata, dumneata nu intelegi nimic din ce spun eu. Sotia mea, medic cercetator alergolog, a lucrat ani la rand in acest domeniu si are o alergie la iod. Era sa faca soc anafilactic dupa ce a fost data cu iod la o infectie. Sotia mea va acumula mai mult iod in organism in urma hotararii de Guvern. Daca face un soc anafilactic, indiferent ca moare sau nu, eu vin si te strang de gat. Acum ai inteles?, i-am spus. Da, dar stati linistit, o sa dam o noua hotarare de Guvern, prin care pregatim si sare normala, la farmacie, cu reteta. Doamna, farmaciile, de cand au aparut, vand medicamente, nu alimente. In 2006 am refacut statistica, si am constata ca bolile de tiroida in Rom au crescut, cancerul de tiroida s-a dublat, alergiile au crescut de vreo 3 ori, iar hipotiroidia, pentru care de fapt se luase masura, a ramas nechimbata. Am publicat din nou aceste rezultate. Chiar a doua zi, am rugat ziaristul sa faca pagina mare, cu titlul: Guvernul baga cancerul in tiroida romanilor. Poporul roman nu a rectionat deloc, nici macar un telefon nu a primit ziaristul, ca a crecut de doua ori cancerul! Ministerul Sanatatii nu a reactionat, nu au fost agresivi, ci indiferenti. Guvernul a fost singurul care a reactionat: a dat o noua hotarare de Guvern, prin care a dublat cantitatea de iod in sare! Apoi, a mai revenit cu o masura, prin care dadeau voir si magazinelor naturiste sa vanda sare fara iod.

In Scriptura, se spune ca fiecare pacat poate genera oricare boala, dar mai exista ceva, 3 sinucideri, a lui Iuda si 2 in Vechiul testament. Toate 3 legate de o tradare. Acesta este un caz unde foarte precis se arata cauza spirituala a bolii.

Pilda de la Parintele Argatu
Sotia mea, pe vremea comunistilor, fiind un alergolog renumit, a plecat cu o bursa in America. A mers la Parintele Argatu si i-a spus: Parinte, am ocazia sa raman in Occident, ce sa fac? I-a raspuns Parintele Argatu: daca ramai in Occident vei trai in lumea dreptilor, daca te intorci in Romania vei trai in lumea sfintilor.

Cafeaua
Cafeaua nu e nociva deloc! Cu conditia sa fie bio, nu tratata cu chimicale, nu cu arome sintetice. Nefiarta, ci infuzata! Numai romanii fac cafea la ibric, e foarte toxica. Sa fie indulcita cu miere, sa fie tratata si cu un pic de lapte.

Un Ceahlau de mamaliga...

Grigore Caraza povesteste de la Aiud: "Pe la sfarsitul lunii august 1950, cand se incheia un an in regim de exterminare prin infometare, frig si boala, ma ridicam foarte greu de pe dusumea. Fortele imi erau sleite, picioarele nu mai aveau stabilitate, mi se intuneca in fata ochilor si ameteam". Foamea a devenit obsesiva. Visa cum manca metri de carnati si omleta o facea intr-un cazan mare. Cand trecea plantonul ca sa distribuie mancarea, visa ca ridica hardaul de vreo 50 kilograme cu mancare si ca il pune la gura ca sa inghita tot continutul. Intr-o noapte a visat ca Ceahlaul era din mamaliga. Infometat, a mancat toata noaptea din Ceahlau fara sa se sature. Dimineata s-a trezit cu o balta de saliva ce-i cursese din gura.


Din Monitorul de Neamt: 21 de ani de temnita, plus 2 ani domiciliu fortat în Bãrãgan. A intrat în temnitã de la vîrsta 20 de ani si a fost eliberat definitiv la vîrsta de 48 de ani. Dupã eliberare, în vara lui 1977, a revenit în vizitã în satul natal, Poiana Teiului. Casa i-a fost dãrîmatã cu ocazia strãmutãrilor prilejuite de construirea barajului dela Bicaz. A mai gãsit doar douã trepte de la intrarea în casã. S-a asezat pe ele, a privit pãdurea din jur, Ceahlãul, a început sã plîngã... Viata sa, tineretea sa, s-au irosit în temnitele de la Piatra-Neamt, Bacãu, Galata-Iasi, Vãcãresti, Jilava, Tg. Ocna, Aiud. Numai la Aiud a suferit 18 ani, din care în zarcã, 8 ani. În aceste închisori a avut ca profesori mari personalitãti ale neamului românesc: Petre Tutea, Istrate Micescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Petrovici, D. Stãniloaie s. a. Printre camarazii sãi de suferintã amintim pe Iustin Pîrvu, Dumitru Bejan, Puiu Atanasiu, Filaret Gãmãlãu, M. Lungianu, Paulin Clapon s. a. A rezistat cumplitelor reeducãri organizate în temnitele de la Aiud în perioada 1960-1964, activitate condusã de colonelul de securiate Gh. Crãciun, comandantul închisorii.

Parintele Partenie Apostoaie: "Sunteti puternici, dragii mei!", predica la Biserica Vovidenia, Botosani

"Duminica este ziua Invierii, pentru noi, toate aceste trei zile au fost o Inviere prelungita, o bucurie nesfarsita a biruintei asupra necazurilor, asupra grijilor, asupra tuturor greutatilor care au fost, a gandurilor si a necazurilor. Au fost si sunt momente binecuvantate de Dumnenzeu in viata omului, momente care nu se pot sterge. Se pot uita, dar nu se pot sterge din istoria noastra, din sufletul nostru.

O mare bucurie am avut in aceste zile, iata, Maica Domnului se dovedeste a fi inca o data Imparateasa Cerurilor si a Pamantului. Ne-a adunat pe noi in jurul Ei si in jurul sfintilor, prin mijlocirea ei avem aici un fragment din Sfantul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul de la Neamt.
Suntem, din acest punct de vedere, foarte bogati. Noi, ortodocsii, suntem atat de bogati! Bogati sufleteste ca ii avem pe sfinti.
Bogatia este inteleasa in multe feluri. Ca si saracia, de altfel. Nu stim daca exista vreun om care sa se poata cataloga in modul cel mai corect, mai obiectiv, bogat sau sarac. E foarte relativa notiunea de bogatie si bogat. E posibil ca si cel care o paine sa fie bogat. Stiu cu certitudine un lucru: un ortodox este extrem de bogat. Ortodoxul o are pe Maica Domnului, are pe sfantul inger pazitor, este pus sub protectia sfintilor, are sfintele moaste ale sfintilor, are Sfanta Cruce, ortodoxul are Sfanta Impartasanie, are Tainele bisericii, ortodoxul, daca a cazut, are Taina Spovedaniei, ortodoxul are rugaciunea bisericii, are familia mare a bisericii, si iata-ne cat de furmos ne prezentam azi, in aceasta biserica!
De aceea suntem bogati. Bineinteles, omul in perioada de criza cauta si o alta bogatie, a lumii acesteia. Dumnezeu nu l-a creat pe om sarac. Saracia nu e de la Dumnezeu, este permisa de Dumnezeu, dar nu creata de Dumnezeu. Saracia este materiala, este un examen pentru noi, cum vom rezista in fata ispitelor. Ca si un student, daca nu avem un examen nu stim cum ne evaluam, nu stim in ce stadiu de pregatire ne aflam.

In aceste zile ne-am rugat pentru sanatate, ca suntem bolnavi, din ce in ce mai bolnavi, si trupeste si sufleteste, indepartarea de Dumnezeu este o boala a sufletului. Ne-am rugat pentru pacea sufletului. Cel mai aprig si amplu razboi, cea mai necrutatoare lupta, o purtam fiecare in inimile noastre, cand vrem sa facem bine si nu iese binele si te lupti cu raul din tine.
Ne-am rugat pentru intelepciune, de multe ori ne trebuie lumina in suflet, si spunem Sf. Grigore Palama: Doamne Iisuse Hristoase, lumineaza intunericul din mintea mea!
Ne-am rugat pentru iertarea pacatelor, sa ne ierte bunul Dumnezeu. La urma urmei, fiecare din noi - si aici este paradoxul in ortodoxie: si eu pentru mine si dvs. pentru dvs., cerem o exceptie de la regula, cerem ca Dumnezeu sa faca cu mine o exceptie. Dumnezeu a spus: niciun pacatos nu va intra in Rai, si totusi eu cer o exceptie de la regula pe care Tu ai dat-o si adu-ma in Rai!
Ne-am rugat pentru copii, pentru cresterea copiilor in Duhul Sfant, pentru reusita la examene, pentru batrani, pentru cei in neputinta, in boli, in necazuri si ispite, pentru bucurie, pentru ca bucuria este o dimensiune sfanta a ortodoxiei. Dumnezeu nu se vrea saraci, nu ne vrea tristi, ne vrea bucurosi si sanatosi!

Mesajul din seara aceasta, in urma acestor 50 de ore petrecute alaturi de Sf. Ioan Iacob, un sfant contemporan noua, un ascet, un calugar erudit si smerit, un credincios intelept: sa va pastrati sanatatea sufleteasca si trupeasca, sa va pastrati curajul si optimismul, pacea interioara, sa nu dati loc stresului, pacatului, intunericului sa intre in fiinta dvs.

Sunteti puternici, dragii mei, impreuna cu Dumnezeu veti birui! Este greu, dar nu imposibil, ajutandu-ne de sfinti suntem biruitori!
Multumesc pentru bucuria de a fi partasi la aceste zile minunate, multumesc Maicii Domnului, sfintilor, tuturor preotilor care s-au ostenit, multumesc dvs., pt ca toti imi sunteti dragi, si asa vreau peste 100 de ani sa va vad in Imparatia lui Dumnezeu!"

(21 noiembrie 2010, predica preotului Partenie  Apostoaie, paroh al Bisericii Vovidenia Botosani, in ziua Intrarii in Biserica a Maicii Domnului. De pe 19 noiembrie pana pe 21 noiembrie, crestinii s-au inchinat la Moastele Sf. Ioan Iacob Hozevitul)

"Sfintii ingeri asculta unii de altii, cei mai de jos de cei mai de sus si toti de Dumnezeu"

Sfintii ingeri nu se barfesc, nu se razvratesc, nu se manie, traiesc in buna randuiala. La fel si noi, sa nu ne mancam cinstea unul altuia, sa avem rabdare in toate ispitele, sa fugim de tulburare, de manie, de cearta, de pofte si patimi trupesti. Sa traim ca fratii, in dragoste unii cu altii, ca suntem fiii Tatalui ceresc.
Sfintii ingeri asculta unii de altii, cei mai de jos de cei mai de sus si toti de Dumnezeu. La fel si noi sa ascultam de mai-marii nostri, de parintii care ne-au nascut, de cei ce ne invata si ne ajuta la mantuire. Sa ascultam si de glasul constiintei cind ne mustra pentru pacate, cand ne trimite la biserica, la spovedanie si la cele bune. Sa ascultam si de ingerii nostri pazitori. Sa nu-i mai intristam cu tot felul de pacate. Sfintii ingeri se bucura de mantuirea noastra (Luca 15, 10), ajuta la indreptarea noastra si plang cand noi pacatuim sau suntem aruncati in gheena. La fel si noi sa facem. Sa ne bucuram pentru sporul aproapelui si sa plangem pentru caderea lui. Sa dam sfat celui ce are nevoie de el. Sa nu mintim pe nimeni. Sa indemnam si pe altii la pocainta, la biserica, la post si rugaciune.
De vom trai in armonie, in iubire, in viata curata si in rugaciune, vom imita pe ingeri si vom deveni crestini adevarati, iar Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil ne vor acoperi cu acoperamantul aripilor lor cele ingeresti de tot raul si primejdia.

Sa rugam, deci, pe sfintii ingeri si Arhangheli Mihail si Gavriil sa ne fie ajutatori in viata si izbavitori de duhurile cele rele, iar inaintea Tatalui ceresc calzi rugatori pentru mantuirea sufletelor noastre. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

PARINTELE IUSTIN PARVU: Vor cădea toţi cei care sunt legaţi de cele pământeşti!

-Părinte, ce virtute sau faptă credeţi că ne poate păzi în vremurile acestea şi cele care vor veni, ca să nu ne lepădăm?

Lepădarea de sine. Nu ne rămâne decât să ne luăm jugul lui Hristos, să ne luăm cămaşa Lui, toate chinurile Lui. Şi aşa ne va da bunul Dumnezeu şi darul rugăciunii. Sunt şi la noi oameni care cad, se prăbuşesc, dar sunt şi oameni care rămân în demnitatea lor, şi cu rugăciunile lor vrednice pe care le primeşte Dumnezeu, va fi salvat şi neamul acesta. Dar să nu ne găsim în nepăsare. Să nu ne ispitească toate aşa-zisele bucurii ale acestei vieţi pământeşti. Noi trebuie să ne educăm de pe acum copiii, să ne formăm pe noi înşine, să putem posti, să ne putem ruga, să menţinem o stare în care să nu ne părăsească Dumnezeu. Atunci când ne părăseşte Dumnezeu cădem în deznădejde. Păzirea de deznădejde – aceasta este o chestiune foarte importantă. Să fim conştienţi că omul este în orice moment pe treapta aceasta a ridicării. Nu-i a creştinului deznădejdea. Deznădejdea este numai a omului lipit de material.

-Credeţi că vom prinde vremurile apocaliptice?

Acum este de abia începutul durerilor. Dar va veni un război aprig, şi după război trebuie să fie acei 30 de ani de pace, după care se va încorona antihrist. Dar războiul deja a început. Noi suntem deja într-un război climatic şi biotronic. Nu vedeţi cum pot ei provoca şi cutremure, şi inundaţii, şi secetă, şi incendii? Dar bunul Dumnezeu îi va păzi pe aleşii Săi. Îmi amintesc, pe front erau şi soldaţi cinstiţi, jertfitori, şi alţii care prădau casele oamenilor. Care era rezultatul? Toţi cei care se lăcomeau la bogăţia şi averea acestor necăjiţi, întâlneau la vreo doi kilometri sau trei un bombardament de aviaţie şi toţi aceşti oameni erau doborâţi. Iar ceilalţi mergeau fără grijă şi nu aveau nicio pierdere. Atunci m-am gândit eu: Uite, acesta este adevăratul popor român, în bunătatea lui, în dragostea lui.

-Şi părintele Paisie Aghioritul spunea că temelia vieţii duhovniceşti este să te gândeşti întâi la aproapele, şi mai apoi la tine. Într-o societate aşa decăzută moral, în criză şi sărăcie, cum vom mai putea împlini această temelie?

Măi, creştinii trebuie să înveţe să renunţe, să dăruiască; să poată împărţi puţinul pe care-l au cu fratele. Numai aceasta este metoda de rezistenţă a noastră în faţa vremurilor grele. Cu cât te apropii de aproapele tău, cu atât te apropii de Dumnezeu. Pentru că adevăratul om pe care trebuie să-l iubeşti nu este cel care merge în maşină şi în limuzină, ci cel care merge pe jos, bolnav, cu desagii goi. Aproapele nostru este cel în nevoie. Aici este aplicarea Evangheliei, nu expunerea în conferinţe. Aplicarea noastră practică aceasta este: să putem ameliora cât mai mult suferinţele, durerile, nu numai cele materiale, dar şi cele sufleteşti. Acum or să vină şi cipurile acestea şi alte metode de control al minţii. Acesta este examenul cel mai greu prin care va trece omenirea. Acum va fi căderea şi pierzarea multora. Vor cădea toţi cei care sunt legaţi de cele pământeşti. Nu poate să lase bogatul bogăţia lui, maşinile, întreprinderile, casele şi toată averea, să-i spună creştinului că nu trebuie să ia cipul acesta. Câţi dintre noi, creştinii, la ora aceasta suntem pe poziţie de suferinţă, de răbdare şi de a purta crucea? Foarte puţini. Dar, ca întotdeauna, nu cei mulţi duc poverile şi greutăţile crucii, ci cei puţini, cei aleşi.

Dumnezeu să ne ajute în toate ispitele şi încercările care vin, cu tot curajul şi cu toată dragostea, pentru că toate acestea nu ne vor aduce decât bucuria cerurilor: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi eu vă voi odihni pe voi". Amin!


(în avanpremieră din revista ATITUDINI nr.12, interviu realizat de Monahia Fotini, 5 august, 2010, complet pe atitudini.com)

LA MULTI ANI, PARINTE ARSENIE PAPACIOC!

"Nu aş vrea să fiu înger ca să vorbesc despre Maica Domnului. Vreau să vorbesc ca om slab, să pot simţi adevărat dragostea şi mila Maicii Domnului.

Maica Domnului se simte, cred, mai bine printre oameni necăjiţi, slabi şi prigoniţi în orice fel, decât s-ar simţi înconjurată de îngeri. Maica Domnului jertfeşte mereu, suferă mereu şi cred că se luptă chiar şi cu dreptatea divină apărând pe neputincioşii care o cer în ajutor. Iubeşte peste închipuire de mult şi fără de alegere şi pe cei ce sunt răi şi chiar şi pe cei nepăsători.

Nici un păcătos, oricât de mare ar fi, să nu se piardă, dacă Maica Domnului îl apără.

O, fericită încredere! O, scăpare sigură! Maica lui Dumnezeu este Maica mea. Cu câtă siguranţă aşadar trebuie să nădăjduim, dacă mântuirea noastră atârnă de voinţa unui Frate atât de bun şi a unei Mame atât de îndurătoare!

„O, ce fericire este a muri în mijlocul atâtor îngeri! (se zice despre călugări). Ah, nu este timp de odihnă chiar acum când se apropie sfârşitul vieţii mele!” Maica Domnului ne iubeşte mult. Ea vede în noi preţul morţii lui Iisus Hristos. Maica Domnului ne doreşte lucruri mai mari decât ne dorim noi înşine.

Ea se arată cu inima largă chiar şi faţă de aceia care, fie din nepăsare sau din nerecunoştinţa, aleargă rar la dânsa. Dar cu cât mai generoasă nu va fi ea cu aceia care neîncetat îi cerşesc ajutorul? Aceştia nu numai că sunt iubiţi mult, dar chiar sunt slujiţi de dânsa.

Maica Domnului ne răpeşte inimile. Aş vrea să am toate inimile sfinţilor şi ale îngerilor pentru a iubi pe Maica Domnului. Şi oricât ar iubi-o cu toată puterea lor îngerii cerului şi pământului, cu toată sfinţenia lor, nu vor ajunge să o iubească cât îi iubeşte ea.

Un păcătos a spus Maicii Domnului: "Arată-te că-mi eşti mamă", iar ea îi răspunse: "Arată-te şi tu că-mi eşti fiu". Prin păcatele noastre supărăm pe Maica Domnului care ne este mamă. Haideţi să-i arătăm şi noi că-i suntem fii!" - PARINTELE ARSENIE PAPACIOC


Parintele Arsenie Papacioc s-a nascut la 15 august 1914, in satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa. Din anul 1976, este duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

Părintele Papacioc a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară. S-a călugărit în 1946, după eliberare şi s-a stabilit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud.

Considerat unul dintre cei mai importanţi duhovnici ai ortodoxiei, părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 1914 ca al şaptelea copil al părinţilor Vasile şi Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi, din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel. De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant cu coroană. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei "Vraja", tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri. După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: "Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?".

Nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă nouăzeci de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fără nici un suport real. După ani de detenţie, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol, unde poate fi întâlnit şi astăzi. (sursa: wikipedia.org)

Sa ne amintim de Parintele Ilarion Argatu

Ilarion Argatu (n. 2 august 1913, satul Valea Glodului, comuna Vultureşti, judeţul Suceava - d. 11 mai 1999, Mănăstirea Cernica) a fost un preot ortodox, renumit duhovnic şi exorcizator român. La şapte ani de la trecerea sa la cele veşnice, în mai 2006, trupul său a fost deshumat şi s-a găsit aproape intact.

Ilarion Argatu s-a născut într-o familie numeroasă, primind la botez numele de Ioan Argatu. Familia sa fusese silită să plece în pribegie din Maramureş, în secolul al XVIII-lea, pentru a-şi păstra credinţa ortodoxă strămoşească după distrugerile generalului Bucov.

Tatăl său, Alexandru, a fost, timp de 16 ani, primar în comuna Valea Glodului, iar după ce a rămas văduv şi şi-a rânduit cei 9 copii, s-a călugărit la Mănăstirea Neamţ, loc unde se odihneşte astăzi.

Ioan Argatu a urmat şcoala cu 5 clase din Valea Glodului, apoi, la îndemnul unchiului său, Epifanie Crăciun, stareţul Mănăstirii Cocoş din Dobrogea, a mers la Seminarul Teologic cu 8 clase din Dorohoi, după care a urmat şi absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În paralel cu studiile teologice, a urmat cursurile Şcolii Militare din Bacău, obţinând gradul de sublocotenent. După absolvirea Facultăţii de Teologie şi a şcolii militare, s-a înrolat în armată, fiind trimis ofiţer în cadrul unităţii de grăniceri de la Careii Mari, la graniţa cu Ungaria. A urmat şi o şcoală de serviciu social, iniţiată de către ministrul învăţământului de atunci, Dimitrie Gusti (1933-1934).

La 10 noiembrie 1940, se căsătoreşte cu Georgeta, fiica preotului Sebastian Mihăilescu din Oniceni, judeţul Suceava. Din căsătorie rezultă cinci copii (Ştefan, Gabriela, Alexandru, Ioan şi Ana); cele două fete au fost preotese şi cei trei băieţi preoţi.

După căsătorie, renunţă la cariera militară şi depune cerere la Mitropolia Moldovei să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Oniceni, fiind preot ajutător al socrului său. În anul 1940, este hirotonit ca preot de mir, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În anul 1946, arhiepiscopul şi mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ioan Argatu, de la Parohia Oniceni la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cărei construcţie stagnase de 22 ani. Părintele Argatu a adus la Boroaia biserica monument istoric de la Râşca şi a procurat, de asemenea, piatra pentru zidărie şi alte materiale. Dar lucrările vor intra într-o nouă perioadă de stagnare.

Urmărit de securitate

Devenit incomod pentru regim pentru că dorea să ridice o biserică, autorităţile i-au interzis să mai primească lume la casa sa, i s-a impus să scurteze slujba, în aşa fel încât, duminica dimineaţa, la ora 9, s-o termine şi să se prezinte la şedinţele de partid, organizate special la primărie, şi să îndemne lumea să meargă la câmp. Deoarece el nu a ţinut cont de acestea, a determinat autorităţile să-l declare potrivnic regimului şi duşman al poporului. Pentru a-l aresta, organele de miliţie au silit 39 de persoane să dea declaraţii din care să reiasă că preotul Ioan Argatu este instigator la ordinea publică.

Pe 18 iulie 1948, maşina prefecturii, însoţită de o armată de miliţieni, a venit la primărie, la biserica din Boroaia şi la casa părintelui, pentru a-l aresta "pentru instigare contra ordinii publice". Aflat la o bătrână bolnavă acasă pentru a o împărtăşi, el a fost informat că este aşteptat de miliţie. Preotul Ilarion Argatu a reuşit să fugă şi să se ascundă la părinţi, în Valea Glodului, într-o magazie, careia i-a construit un perete fals, trăind ani de zile fără sobă, fără pat, şi fără să vadă lumina zilei, ghemuit pe jumătate de metru. Pe capul său s-a pus un preţ de 300.000 de lei pentru cel ce îl va descoperi.

După 5 ani, s-a emis al doilea mandat, în urma acuzaţiei că ar fi fost "organizator de complot contra statului", fiind condamnat la închisoare pe viaţă. S-a adăpostit timp de 4 ani într-o şură, învelindu-se în fân, hrănindu-se cu ce-i aduceau, în secret, nişte ţărani milostivi şi bând apa de ploaie direct de la streaşină. El a stat ascuns timp de 16 ani, locuind în mare parte în poduri ale caselor, în hambare, în lanul de porumb etc. S-a adăpostit ani de zile şi sub podeaua casei din Boroaia, nici chiar copiii săi neştiind că se află acolo.

Părintele a fost expropriat, iar în anul 1964 a fost graţiat. La data de 13 februarie 1965, organele de miliţie îl descoperă pe părintele Ioan Argatu, după ce o vecină care avea fereastra casei înspre curtea părintelui a anunţat autorităţile că părintele este acasă şi că iese după miezul nopţii în curte, la aer.

A fost interogat de miliţia de la Suceava, dar a fost apoi pus în libertate. Astfel, i s-a dat din nou Parohia Boroaia, trebuind să ia viaţa de la capăt, pe care a reînceput-o cu construcţia bisericii din Boroaia. Ani de zile a refuzat cu demnitate să se înscrie în PCR.

Cu binecuvântarea mitropolitului Iustin Moisescu, părintele Ioan Argatu a pus prima cărămidă a bisericii la 22 iunie 1969, iar zidirea sfântului lăcaş a durat până la 2 mai 1970. A urmat apoi tencuiala, pictura, clopotniţa şi casa de prăznuire, lucrarea fiind terminată de către fiul său, preotul Alexandru Argatu, deoarece părintele Ioan se călugărise. Biserica din Boroaia a fost sfiinţită în anul 1977.

Efectuarea de exorcizări

În anul 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv şi, în anul următor, în luna ianuarie 1973, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, luând numele de Ilarion. A petrecut, apoi, câţiva ani la Mănăstirea Căldăruşani, iar ultimii 19 ani din viaţă i-a trăit la Mănăstirea Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunităţi de călugări. Aici a exorcizat sute de posedaţi, români şi străini.

El îşi începea slujbele de exorcizare pentru alungarea demonilor cu Acatistul Domnului Iisus Hristos, continuând apoi cu Sfânta Liturghie, sfinţirea apei şi Taina Sfântului Maslu. În final, el citea Moliftele Sfântului Vasile cel Mare, iar dacă era nevoie, slujea şi Moliftele Sfântului Ioan Gură de Aur.

După ce se punea patrafirul pe cap celui posedat de demoni, acesta începea să urle, să înjure cu o voce inumană şi către final, atunci când era stropit cu agheazmă, să se vaite, plângându-se că simte o arsură insuportabilă. După ce slujba lua sfârşit, omul cădea într-un somn adânc, din care se trezea apoi liniştit.

După anul 1990 a fost chemat în câteva ţări din Europa şi America (Germania, Franţa, Belgia şsi SUA), unde devenise celebru pentru harul său, unde, însoţit de câţiva călugări, a efectuat slujbe de exorcizare.

Din colecta publică, a ridicat o biserică în satul natal şi a dăruit Comunitatii românesti din Israel un teren la Ierihon, unde a fost clădit un lăcaş de cult ortodox, cu hramul "Naşterea Domnului", în care să fie adunate toate măicuţele românce din Israel - în număr de aproximativ 70.

Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veşnice la data de 11 mai 1999, la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică şi unde a slujit mulţi ani ca preot.