Marile culturi ale lumii au evoluat grație menținerii unui
nivel de educație și de civilizație care să permită promovarea valorilor și, în
timp, formarea unor elite (nu în sens exclusivist, mai degrabă, mergând pe
linia ascendenței latine a cuvântului elită, vom vedea că el provine din eligo,
eligere = a alege). Motivația traiului din ce în ce mai precar, a sărăciei
predominante, dimpreună cu resemnarea în fața politicilor impuse sau
predispuse, nu înseamnă decât a rămâne, ca popor, în stadiul de asistat. Or,
așa cum aminteam, avem posibilitatea de a ieși din resemnare și de a
alege.
Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al Austriei cu
fascinanta sa Vienă, o cetate a culturii în toate timpurile.
Stefan Zweig,
scriitorul care în 1933 avea să compună libretul pentru opera Die schweigsame
Frau a lui Richard Strauss, scria: "Totdeauna arta și-a atins apogeul când
s-a aflat unită cu viata unui întreg popor. La Viena, cu arta nu se glumea: era
în joc însăși onoarea cetății. Era desigur foarte plăcut să fii, la Viena,
favoritul mulțimilor, dar era greu sa-ți pastrezi locul, căci nu ți se ierta
nici cea mai mică delăsare. Această morală se extindea asupra tuturor
meseriilor și dădea naștere unui spirit de emulație binefăcător" (cf.
"Pridvoarele cerului", de Margarita Wallmann, publicata in Romania la
Editura Muzicala, 1981).
În urmă cu 30-40 de ani se stătea la coadă pentru o carte
semnată de Noica sau de Steinhardt. Se cumpăra pe sub tejghea Blaga, se făceau tot
felul de intervenții pentru a obține ediții rare ale scriitorilor pe care
regimul îi pusese la index. Astăzi, în schimb, în deplină libertate, avem o
cultură mediocră, cu lacune flagrante, iar șansele redresării par să fie încă
departe.
Ne lipsește, auzim din ce în ce mai des, o clasă de mijloc
formatoare, acel segment care să asigure supraviețuirea în spirit și
dezvoltarea culturală a individului.
Clasa de mijloc este o categorie care în România ultimului
deceniu a devenit subiect electoral pentru mai toate partidele politice.
Înțelesul, însă, pe care politicianul român îl atribuie acestui segment de
populație este unul cât se poate de original, el fiind mai degrabă adaptat unui
standard din ce în ce mai coborât al societății.
Ce este, de fapt, clasa de mijloc?
The Economist scrie despre un cetățean al unei țări că
"este în clasa mijlocie dacă, după ce îşi plăteşte mâncarea şi alte cele
absolut necesare supravieţuirii, îi mai rămâne o treime din venituri la
dispoziţie să cumpere ce-i trece prin cap".
Pentru o perspectivă mai largă, amintim aici și concluziile
unui studiu Nielsen, care împărțea populaţiile din lume în trei categorii:
prima care îşi asigură doar strictul necesar, a doua care, trăind decent, îşi
poate permite să facă şi diverse alte cheltuieli după cum o taie capul (clasa
de mijloc), şi cea de a a treia - care nu are restricţii la cheltuieli.
Care este situația reală în România? Studiile arată că 80%
din populație se află în prima categorie (jos), în timp ce 20% din populație se
situează în clasa de mijloc și superioară. Spre comparație: în Europa, 52% se
află în partea de jos, 37% formează clasa de mijloc, iar 11% se află în zona
superioară.
