MIRCEA OPREA şi împăcarea cu sinele lumesc

Născut pe 8 decembrie 1945 la Belcești, județul Iași, Mircea Oprea trăiește în Botoșani, orașul unde scrie, citește, se preumblă printre oameni și scrie cărți, scrie cronici de teatru, poezie, proză, eseistică, interviuri sau, uneori, doar cronica unui târg cu prieteni.

A debutat în presă în anul 1971, în ziarul Clopotul. În anul 1990 a publicat aforisme în "Revista de filozofie", îar în 1999 semnează pagini de proză în revista Hyperion.

Debut în poezie în anul 1971.

Publică volume: Gravitația lumii (poezie, Ed. Litera, 1988), Polul Est (versuri, Ed. Litera, București, 2010), Mirarea de mine (eseuri, Ed. Limes, 2010), Mirarea de voi (eseu, Editura Conta, Piatra Neamț, 2012), Să dai mâna cu președintele (proză scurtă, Ed. Axa, 2012), Împăcarea cu lumea – Jurnalul de Curtești (proză, Ed. Zona Publishers, 2013).

"Împăcarea cu lumea – Jurnalul de la Curtești" s-a bucurat de aprecierea criticii literare, editorul său, Paul Gorban, neezitând să o considere Cartea Vieții lui Mircea Oprea. Un jurnal atipic - am spune, în absența unei minime cronologii-, cartea lui Mircea Oprea capătă, mai degrabă, dimensiunea unei cronologii personale, o așezare în timpul ființei, pentru care autorul manifestă o înțelegere pe care o transmite și celor din jur.

Chiar dacă menține temelia unor rigori convenționale, Mircea Oprea reconstruiește fără a dinamita sau măcar șubrezi structura de rezistență a noțiunii de jurnal, jurnal căruia îi conferă, însă, vibrația stilistică și metaforică a unui mecanism care se desfășoară în sinele scriitorului, dar și al cititorului deopotrivă.

Cu toate acestea, există o autenticitate a concretului imediat care se dezvăluie prin creație, în care ființa vie, scriitorul, este expusă unor radiografii dure, un suflet aflat în perpetuă evoluție, o continuă mirare, cu toate spaimele și descoperirile ce se nasc ulterior.

Transpare din "Jurnalul de la Curtești" nevoia de împăcare cu lumea a lui Mircea Oprea, dar și o solitudine orgolioasă fără să fie mândră (cel puțin nu în sensul creștin al mândriei de sine), un scriitor cu un discurs presărat de abia simțite obsesii, precum și gânduri pe care nu le expune gratuit, chiar dacă le conturează în notații simple, rostite amplu ca în niște desfășurări de armată pe timp de pace, cu acel răgaz cadențat purtat prin deșertul unui război care întârzie tocmai pentru că, odată pornit, ar dezvălui o risipă de inimi.

Mircea Oprea oferă 350 de pagini lipsite de stridențe, fără rostiri patetice, o carte care se așază în preajma cititorului înfășurându-l nevăzut ca într-un claustru intelectual. Pentru că "Jurnalul de la Curtești" nu te incomodează, dar nici nu îți lasă tihna parcurgerii fără surprinzătoare piedici.

Aerul Curteștilor din cartea "Împacarea cu lumea" are, pe alocuri, nuanțe pronunțat meditative întâlnite în "Călătoria" lui Natsume Soseki. Inițiatic fără povara povârnișului ascetic, filosofic doar în structura meditativă și voit demonstrativă, deși stârnește nostalgii intelectuale de anvergură, Mircea Oprea are meritul de a-și invita cititorul părtaș la propria existență, un egal fără de care el, autorul, nu își află menirea.