Partidul vrea să te cumpere. Tu de ce te vinzi?

Doctrinele de partid au devenit un fel de latrine cu conţinut sterp, voit demagogic, dogit, mincinos, fratricid prin tendinţa de instigare la ură. Trebuie să fii dezmembrat sufleteşte ori realmente chinuit mental ca să accepţi o luptă în numele unei doctrine schiloade şi în mare măsură periculoasă.
Oricare ar fi umbrela doctrinară, partidele nu mai reprezintă demult garantul luptei pentru binele poporului. Nu pot investi încredere în persoana care decide să se coloreze politic cu motivaţia că o face pentru a schimba ceva. Politica nu schimba Ceva, ci pe Cineva. Partidul nu influenţează comunitatea decât prin racolarea şi compromiterea celor care cutează să creadă că ar putea cuceri lumea!
Partidul este cea mai periculoasă formă de degradare a umanităţii din ultimul secol, începând la noi cu Partidul Comunist.
După decapitarea în masă a elitelor – Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Valeriu Gafencu, Parintele Daniil (Sandu Tudor), cărora li se adaugă cei care au sfârşit mai tărziu, măcinaţi de bolile căpătate în temniţele grele – cazul Parintelui Ilie Lăcătuşu mi se pare a fi cel mai înălţător spiritual, urmaţi îndeaproape de cei cu care Dumnezeu ne miluieşte încă – Părintele Iustin Pârvu, Parintele Arsenie Papacioc, România se zbate într-o neputincioasă trăire.
Partidul de astăzi este o (mal)formaţiune de tip tribal, bazată pe ierarhii stricte, cu principii mai degrabă subversive. Partidul a devenit, în ultimii 10 ani, un strălucit comerciant care, indiferent de criză, merge pe profit. Te bagi în politică chiar dacă partidul nu dă doi bani pe tine (adică nu câştigi nimic pentru că Liderul îţi spune că are nevoie de entuziasmul tău, de sinceritatea şi de motivaţia ta), eşti mânat de gândul că numai tu poţi schimba lumea. Mă rog, ce-a mai rămas din ea! Odată intrat, devii parte a sistemului. Adică nu mai ieşi de acolo decât înfrânt sau cel puţin cu sentimentul inutilităţii profunde. Acelaşi sentiment îl ai şi în afara sistemului, dar măcar nu te vinzi pe doi bani. Şi lumea, aşa cum e, nu aşteaptă să o cucereşti tu. Ci doar să o faci mai bună.
Eu te vreau pe tine aproapele meu, nu militant, politician, combatant sau revoltat. Noi suntem o sumă de individualităţi, nu o adunătură de politicieni. Noi suntem frumoşi prin ceea ce ne diferenţiază, nu neapărat prin ceea ce ne adună. Dezvoltarea individuală, sacrificiul pentru aproapele tău, identificarea şi conştientizarea misiunii pe care o ai în spaţiul în care trăieşti, dar mai ales sinceritatea propriei trăiri, acestea sunt lucrurile care te ajută să schimbi lumea, nicidecum să o cucereşti!
Dragul meu, dacă partidul nu dă doi bani pe tine, tu de ce te vinzi?!

REGINA ANA A ROMANIEI, 87 de ani de viata: LA MULTI ANI, MAJESTATE!


Ana, Regina României, Principesă a României, Principesă de Bourbon-Parma, fiică a principelui René de Bourbon-Parma și a principesei Margareta a Danemarcei, s-a născut la 18 septembrie 1923 la Paris. În 1939 și-a insoțit familia în Spania, Portugalia, apoi în Statele Unite. La New York a urmat cursurile unei școli de artă si a lucrat în același timp ca vânzatoare într-un magazin. Din 1943 până la sfârșitul războiului a participat, alături de Forțele Franceze Libere (trupele sub comanda generalului Charles de Gaulle), la campaniile din Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg și Germania, primind "Crucea de război". În iunie 1948 s-a căsătorit la Atena cu regele Mihai.

Primul interviu - mi se pare si ultimul - pe care Regina Ana l-a acordat s-a petrecut in 2008, la emisiunea Profesionistii, cu Eugenia Voda.

Redau cateva fragmente:

Realizator: Calitatea pe care o preferati la un barbat care e?
Regina Ana: As spune ca onestitatea.

Realizator: si calitatea pe care o preferati la o femeie?
Regina Ana: Sa fie sincera.

Realizator: Ce pretuiti cel mai mult la prietenii dvs?
Regina Ana: Prietenia lor.

Realizator: Imi plac oamenii...
Regina Ana: Sinceri.

Realizator: Chiar daca sinceritatea este dureroasa uneori?
Regina Ana: imi place si asa. Trebuie sa te porti cum ti-e felul.

Realizator: si dumneavoastra cum sunteti?
Regina Ana: Asa cum sunt.

Realizator: Defectul dvs care credeti ca e? O regina poate recunoaste ca are un defect?
Regina Ana: Am multe defecte.

Realizator: Pentru interviul nostru ajunge unul.
Regina Ana: Un defect...

Realizator: Defectul principal al unei femei, al unei regine incapatanate.
Regina Ana: Sa critic. Da, pentru ca critica poate ajunge departe, poate merge in multe domenii.

Realizator: Si in domeniul politic?
Regina Ana: Nu, politica nu ma intereseaza nici catusi de putin, exista politicieni care se ocupa cu asta si ii las sa isi faca treaba.

Realizator: O sa le spun telespectatorilor ca fratele dvs Jacques avea sa aiba un sfarsit trist si absurd.
Regina Ana: E trist pentru ca eram patru in familie, eu am trei frati: Jacques, apoi Michel si Andre, care erau cei mai mici. Deci ei erau totdeuna impreuna si cand am auzit de un accident stupid de masina, care nu era din vina sa, asta m-a marcat intr-adevar, a fost o lovitura teribila si pentru parintii mei de asemenea. El venea de la /.../ la volanul masinii sale, venea de la serviciu si o alta masina a incercat sa il depaseasca.

Realizator: Asta se intampla in anii '60?
Regina Ana: Nu imi mai amintesc. Ma intrebati de date, dar eu nu ma pricep la calcule.

Realizator: Sa continuam chestionarul lui Proust. Locul in care v-ar placea sa traiti?
Regina Ana: Sunt fericita unde ma aflu.

Realizator: Care e visul dvs de fericire? Cum va imaginati fericirea?
Regina Ana: Nu am nevoie sa imi imaginez, sunt fericita.

Realizator: si ati avut-o intotdeauna?
Regina Ana: Da.

Realizator: Asta e un secret al dvs. Am vazut in carti ca ati avut intotdeauna ceea ce se cheama la joie de vivre, "bucuria de a trai", chiar cand nu aveati un ban, chiar cand erati in plina criza financiara.
Regina Ana: Cum se spune in franceza "Banii nu aduc fericirea" si asa este pentru ca oamenii care au multi bani credeti ca sunt fericiti? Ei se tem mereu ca ii vor pierde.

Realizator: Au grija. Care ar fi, dupa dumneavoastra, culmea nefericirii? /ab/
Regina Ana: Sa pierzi pe cineva pe care il iubesti. Poate fi un caine, o persoana, o vaza care se sparge.

Realizator: Cu inima.
Regina Ana: Cu inima.

Realizator: Culoarea dumneavoastra preferata care este?
Regina Ana: imi place foarte mult albastrul, albastrul marii, pentru ca este un albastru care /.../ care se schimba, care nu e niciodata la fel. Pot sa privesc marea ore-n sir.

Realizator: Da?
Regina Ana: E minunat ce vedeti ca si culoare.

Realizator: Floarea dumneavoastra preferata?
Regina Ana: imi plac foarte mult florile de camp, cum ar fi macii, /.../, florile salbatice; Lacrimioara e asa de frumoasa! Natura ne daruieste atat de multe lucruri! De aceea iubesc eu florile natuirale pentru ca exista multe flori prea sofisticate si care devin artificiale cu toata frumusetea lor.

Realizator: Asta va caracterizeaza. Sunteti o regina care nu iubeste protocolul, artificialitatea si prefera lucrurile naturale, adevarate. Pasarea dumneavoastra preferata?
Regina Ana: Toate pasarile sunt minunate. Unde locuim acum, in Elvetia, sunt doua /.../ si daca nu li se dau grauntele in cutioarele lor, ele vin la fereastra sa ni le ceara.

Realizator: Sa continuam chestionarul lui Proust. Un poet care va place mult, poetul dumneavoastra?
Regina Ana: La Fontaine. Pentru ca sunt simple si le inteleg.

Realizator: Prozatorii dumneavoastra preferati?
Regina Ana: O, sunt atat de multi!

Realizator: Compozitorii preferati?
Regina Ana: imi plac Chopin, Saint-Saens, care e foarte frumos. imi plac clasicii. Muzica m-a ajutat mult. Cand eram la scoala trebuia sa invatam texte si unicul mod in care puteam invata texte era impreuna cu muzica.

Realizator: Ati studiat la Paris?
Regina Ana: Nu. Pentru ca a trebuit sa muncesc. Pentru ca parintii mei au vrut ca noi toti sa avem un serviciu. Daca ai un serviciu, muncesti, nu puteai incepe sa te distrezi. Noi am mers toti la munca si fiicele mele lucreaza toate. Trebuie sa muncesti.

Realizator: Indiferent de banii pe care ii ai.
Regina Ana: Absolut!

Realizator: Dar, daca ati fi fost posesoarea unei mari averi?
Regina Ana: stiti, munca va confera libertate. Daca nu munciti ce faceti, iesiti, va plictisiti? Daca aveti un serviciu, sunteti fericit. /.../ Munca este ceva important.

Realizator: Da, dar depinde de munca. Nu uitati ca fascistii spuneau "Arbeit macht frei", "Munca va face liberi".
Regina Ana: Da, dar trebuie sa faci ceva. Nu neaparat sa muncesti pana nu mai poti, dar poti /.../. Bucataria nu e chiar...

Realizator: Munca dumneavoastra preferata. Am vazut ca ati lucrat la New York intr-un magazin. Regina Ana: Da, eram vanzatoare de panglici si flori artificiale. Nu era /.../ pentru mine, dar ceea ce era amuzant era aranjarea vitrinelor. E ciudat cat de multe persoane cumpara panglici, flori artificiale pentru costumele lor. O astfel de munca te invata ceva si anume ca exista persoane care pot fi foarte politicoase cu tine si altele care te trateaza ca si cum nu ai exista. Eu sunt intotdeauna foarte atenta sa spun multumesc, sa spun buna ziua vanzatorilor.

Realizator: Da? De atunci ati ramas cu asta. Atunci aveati cati ani?
Regina Ana: Avem vreo 20 de ani, cred.

Realizator: Aveati in jur de 20 de ani, erati vanzatoare la New York, intr-un mare magazin. inca nu il cunosteati pe regele Mihai. Erati principesa Ana de Bourbon-Parma.
Regina Ana: Nu principesa, va rog. Eram Anne de Bourbon.

Realizator: Ana de Bourbon-Parma. Erati...
Regina Ana: Nu, Parma era prea lung. Anne de Bourbon.

Realizator: Fiica?
Regina Ana: Fiica lui Rene Bourbon.

Realizator: Titlul dumneavoastra nobiliar care era?
Regina Ana: Alteta regala. /.../ Te nasti asa.

Realizator: Ce inseamna, dupa dumneavoastra, a avea sange albastru?
Regina Ana: M-am intrebat mereu si multumesc lui Dumnezeu /.../. Nu stiu, nu stiu /.../ e ridicol.

Realizator: Apropo de asta, vreau sa va spun un lucru, ca cineva antimonarhic - e un sentiment pe care poate sa-l aiba foarte multa lume, nu, antimonarhismul, si l-ati cunoscut.
Regina Ana: Eu nu inteleg asta, antimonarhism. /.../

Realizator: Antiderapant?
Regina Ana: Da. /.../

Realizator: Antipatii. Pot exista. O realitate este, si anume este vorba de realitatea arborelui genealogic. Pe de alta parte, ati remarcat ca arborele genealogic nu este suficient ca sa faca din cineva un profesionist al nobletei si ca exista persoane - am vazut, chiar dumneavoastra povestiti admiratia pentru Elisabeta Rizea - exista taranci, de pilda, care au o noblete...
Regina Ana: Asa este. Iata, de pilda, cum vorbiti despre aceasta doamna extraordinara /.../, de ce a facut ea in viata. Cred ca este o mare doamna. Nu e nevoie sa fii nobil pentru a fi mare.

Realizator: Exact. Mi-ati spus ca va place sa criticati. Spuneti-mi, dumneavoastra priviti o femeie si dupa ce va ghidati ca sa va dati seama daca este o doamna sau face pe doamna.
Regina Ana: O doamna adevarata o cunosti imediat pentru ca e umila, modesta.

Realizator: Modestia.
Regina Ana: Da, modestia.

Realizator: Asta este prima calitate de noblete. Dar, din pacate, realitatea ne contrazice.
Regina Ana: Ce vreti, daca atat de multi vor sa para nobili! Bietii de ei! ii plang...

Realizator: Bine, realitatea istorica va contrazice, pentru ca, din pacate, istora este plina de regi aroganti, de regine arogante. Din nefericire.
Regina Ana: Da. Priviti istoria Frantei... Sunt foarte multi.

Realizator: Iata.
Regina Ana: Da, pentru ca li s-a urcat la cap.

Realizator: Puterea absoluta care corupe in mod absolut, dar nu pe toata lumea.
Regina Ana: Nu pe toata lumea.

Realizator: Exista si oameni care rezista la asta. De pilda, citind biografia regelui Mihai, m-a induiosat un lucru, ca toata lumea spunea ca mediul corupt de la Palat, luat de Carol al II-lea si crescut acolo, in acea atmosfera, repet, corupta, regele se va molipsi de la asta. Or, regele Mihai, prin structura, nu s-a molipsit.
Regina Ana: Da, asa este.

Realizator: Eroinele dumneavoastra preferate din viata privata, cine au fost?
Regina Ana: Regina Elena a Romaniei.

Realizator: Mama regelui Mihai. Ati iubit-o.
Regina Ana: Da.

Realizator: si ea v-a iubit. Cred ca ideea Majestatii sale Regina Elena a fost sa va casatoriti cu regele Mihai. Nu credeti?
Regina Ana: Nu cred, pentru ca daca as fi stiut, nu s-ar mai fi intamplat asta.

Realizator: De ce?
Regina Ana: Pentru ca este o mare responsabilitate, responsabilitatea de a trai cu cineva si de a-l iubi.

Realizator: Dar dumneavoastra nu fugiti de responsabilitati. Am vazut ca, dimpotriva. Ce grad ati avut in razboi?
Regina Ana: Mai intai, caporal, apoi aspirant si apoi am fost avansata la gradul de locotenent.

Realizator: Deci, ati fost locotenent in al II-lea razboi mondial. si ce ati facut?
Regina Ana: La inceput, am condus o ambulanta. Era o munca foarte grea pentru ca vedeai atat de multa suferinta... Tineri care stiai ca o sa moara si nu puteai face nimic pentru ei, decat, uneori, sa-i tii de mana.

Realizator: Ati tinut mana unor tineri care mureau in ambulanta?
Regina Ana: Da, da. intotdeauna trebuie sa oferi dragoste, daca poti. Nu aveau parinti, nu aveau pe nimeni. Erau foarte tineri si am vazut multe asemenea situatii... Dupa asta m-am mutat si am devenit soferul comandantului. Faceam curierat.

Realizator: Erati pe front. si cat timp ati stat pe front?
Regina Ana: Aproape doi ani si jumatate.

Realizator: Doi ani si jumatate? V-ati riscat viata, nu?
Regina Ana: Dar toata lumea isi risca viata!

Realizator: stiti multe altete care au plecat sa lupte pe front si care au condus ambulanta?
Regina Ana: Toti fratii mei au fost pe front. Jacques a fost aviator, in Norvegia, Michel a fost parasutist si Andre in "Irish Guards". Deci toti am fost inrolati in armata.

Realizator: Toti voluntari.
Regina Ana: Da. Tata a facut si razboiul din Finlanda, ca voluntar. Suntem oameni care iubim libertatea.

Realizator: O familie regala, cum spune fiica dumneavoastra cea mare intr-un interviu, "usor anarhista". si mama dumneavoastra, Margarethe a Danemarcei, era nonconformista.
Regina Ana: Pentru ca mama avea patru frati. Asa cum eu am avut trei, ea a avut patru, si poate asa se explica felul nostru de a fi.

Realizator: Adica?
Regina Ana: Sa faci ceva in viata, despre asta este vorba. Ne-au invatat sa muncim. Mama si tata au fost niste oameni extraordinari.

Realizator: Continuam chestionarul lui Proust. Ce detestati cel mai mult?
Regina Ana: Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar pe primul loc sunt oamenii ingamfati, cu nasul pe sus. Care-i privesc pe ceilalti de sus.

Realizator: Detestati aroganta.
Regina Ana: Da, aroganta.

Realizator: Talentul pe care v-ati fi dorit sa-l aveti?
Regina Ana: Poate as fi dorit sa fiu pictor. Sa cant, nu! Cant fals !

Realizator: si n-ati pictat niciodata?
Regina Ana: Am pictat doar de amuzament.

Realizator: in schimb, ati facut enorm de multe fotografii.
Regina Ana: Regele este un fotograf formidabil!

Realizator: Dar si dumneavoastra.
Regina Ana: Eu fac fotografii ca sa pastez o amintire, dar el poate fotografia orice. Este un artist si face fotografii minunate.

Realizator: V-ati gandit vreodata cum ar arata toate fotografiile regelui si ale dumneavoastra, adunate intr-un album?
Regina Ana: Ar fi multe...

Realizator: si am vazut ca regele Mihai este ordonat si stie fiecare cliseu unde este, in timp ce dumneavoastra, iata, un mic defect, le tineti intr-o dezordine...! Este adevarat?
Regina Ana: Da, este adevarat.

Realizator: De ce?
Regina Ana: Pentru ca este mai usor sa fii dezordonat decat ordonat. Sa fii ordonat, este o disciplina si eu n-am aceasta disciplina. si atunci prefer sa fiu dezordonata.

Realizator: Banuiesc ca va alintati, pentru ca ati avut toata viata o disciplina teribila.
Regina Ana: Cand faci ceva pentru tine iti poti permite sa fii indisciplinat.

Realizator: Ah, deci este un lux. Luxul indisciplinei.
Regina Ana: Da!

Realizator: in fine, ultima intrebare a chestionarului: deviza dumneavoastra.
Regina Ana: Nu neaparat sa te distrezi, dar sa traiesti fiecare zi. Asta este deviza mea. Nu te gandi la ziua de maine. Pana maine mai e... Ziua de ieri a trecut, sa traim ziua de azi. si azi pastrez aceasta deviza. Nu stii niciodata ce o sa se intample.

Realizator: Cu toate ca se spune "si maine este o zi"
Regina Ana: Da, dar asta uneori nu se intampla. "O sa vedem maine", se poate spune. Dar intotdeauna cu un imens semn de intrebare. O sa vedem... Oare o sa vedem, sau nu? Azi stim, pentru ca traim clipa.

Realizator: Deci, "carpe diem". Dar, la dumneavoastra "bucura-te de ziua de azi", cu modestie, cum ati spus, cu tenacitate, intr-un spirit al nobletii innascute, nu? Asa vedeti bucuria zilei si nu, sa zicem, in stil Carol a II-lea.
Regina Ana: Nu l-am intalnit niciodata pe Carol al II-lea, deci n-as putea spune. Ce a facut bine Carol al II-lea... A facut cateva lucruri frumoase, cum ar fi Muzeul Satului si alte doua sau trei muzee... in sensul acesta era formidabil.

Realizator: Dar am vazut ca atunci cand v-ati maritat cu regele Mihai, Carol al II-lea v-a scris o scrisoare in care va sfatuia sa fiti o sotie buna pentru regele Mihai.
Regina Ana: in scrisoarea mea, in esenta, i-am raspuns asa: "Sper sa fiu la fel de buna sotie, pe cat de bun sot ati fost pentru soacra mea!" Cred ca era foarte ironic./ee/

Realizator: Dar v-a sfatuit cineva sa-i scrieti asa?
Regina Ana: Nu, am facut-o singura.

Realizator: Nu v-ati consultat cu regele?
Regina Ana: I-am citit scrisoarea si l-am intrebat "Pot sa i-o trimit tatalui tau?" si el mi-a raspuns "Da-i drumul!"

Realizator: Va dati seama? Scrisoarea asta poate, intr-un fel, a avut drept consecinta faptul ca niciodata nu l-ati vazut pe Carol al II-lea si ca niciodata tatal nu si-a cautat fiul.
Regina Ana: Nu.

Realizator: si nici fiul nu l-a cautat pe tata, cu toate ca, iata ce scena de cinema, in 1940, cand Carol a parasit Romania, noaptea, la ora 3:30, singurul din familie, care l-a insotit pe peron, cu toate ca Antonescu l-a sfatuit sa nu mearga, sa nu-si conduca tatal, a fost regele Mihai. Regele Mihai avea 18 ani si si-a condus la gara tatal. Aici e destinul sotului dumneavoastra inainte de a va cunoaste. Un copil cu un destin trist.
Regina Ana: Trebuie spus ca regele e un rege onest si drept. Daca s-a gandit ca e de datoria lui sa-si conduca tatal la gara, a facut-o. El si-a facut intotdeauna datoria. Asa e regele Mihai.

Realizator: L-a condus la gara. Atunci a fost ultima oara in viata cand si-a vazut tatal. Iata ce destin. Un copil crescut fara mama - cand avea 11 ani regina Elena a plecat la Florenta si copilul a vazut-o doar doua luni pe an.
Regina Ana: Gasesc teribil faptul ca parintii sa nu-si vada copiii. Acum depinde si ce fel de parinti... Iar o mama sa nu-si vada copilul decat o luna pe an, uneori si mai putin... E infiorator si necinstit.

Marius, baiatul care scrie cu nasul, are nevoie de ajutor!


Rareori ne este dat sa vedem un om mai curajos si mai increzator in sansa sa precum dorohoianul Marius, cunoscut drept "baiatul care scrie cu nasul"!
Inteligent si generos, bun crestin si minunat prieten, Marius are nevoie de ajutorul nostru pentru a face o operatie care ii va usura viata. O viata crunta pentru el acum! Chiar daca a fost crunt lovit de destin, Marius a invatat sa foloseasca computerul, scriind cu nasul, intrucat nu isi poate folosi mainile, la fel cum nu se poate nici deplasa, el fiind ajutat permanent de catre familie. Marius nu a fost niciodata la scoala, este imobilizat intr-un carut cu rotile si este foarte implicat in campanii de ajutorare a celor aflati in nevointa. Acum, are el nevoie de noi!
Scrisoarea sa sincera si emotionanta ne-a fost trimisa de o prietena, convinsa ca Marius Girada, din Dorohoi, este omul care merita sa ne imbunateasca si sa ne creasca sufletele. Sa nu uitam ca, oferind un banut pentru Marius, s-ar putea sa ii daruim o zi de viata!

"AM SI EU O SANSA! Numele meu este Girada Marius din orasul Dorohoi, judetul Botosani, am 31 de ani si din cauza nasterii grele am un handicap fizic gradul intai cu diagnosticul tetrapareza extrapiramidal.
Luna trecuta ma intalnesc cu o vecina de pe strada mea si imi spune ca a vazut la tv un baiat din Iasi care a facut o operatie antispastica la Chisinau si se simte bine. Cand vin in casa, gasesc baiatul pe net si ii scriu. Imi spune ca a fost la Chisinau prin fundatia IKON din Galati. Nici una, nici doua, scriu si eu la Galati si imi raspunde dandu-mi formularul de inscrire si sa le trimit copie de buletin al meu si ale parintilor, copie dupa certificat de handicap si o iesire din spital pe care le-am scanat si le-am trimis. Si iata ca Sambata 28 August am fost la Galati unde a venit medicul Marcel Platon de la Clinica Gynesource din Chisinau, un om foarte de treaba. Dupa ce m-a consultat, m-a programat la operatie pe 30 Noiembrie 2010. Operatia este sub-cutanata in punctele spatistice si costa 1850 de euro. Din nefericire nu am aceasta suma si am nevoie de dvs.
Iata contul; RO 84 BRDE 070SV22901100700 in lei
Deschis la BRD filiala Dorohoi
CONT EURO: RO53BRDE070SV26842830700 AGENTIA DIMITRIE POMPEIU DOROHOI
Titular de cont Girada Rodica [ mama ]
Tel. mama: 0740265223"

VEZI AICI CUM SCRIE MARIUS CU NASUL: http://www.youtube.com/watch?v=iV9pJ7vYyTs

CUTREMURATOR: Martirii de la Oranki!


Parintele Dimitrie Bejan a fost inchis in lagarul de prizonieri de la Manastirea Oranki incepand cu anul 1942. Mergand in padure, dupa lemne, parintele Dimitrie Bejan a intalnit un batran, ascuns printre copacii cei vechi. Acesta era unul, poate chiar singurul, dintre calugarii care au scapat cu viata din Oranki.
Parintele cel batran, ascuns in padure, scapand la parintele Dimitrie, i-a marturisit toata istoria locului. "Comunistii atei, cand au intrat la putere, au prins 11.000 de calugari si preoti din toate manastirile si i-au inchis acolo, printre care eram si eu. Au venit niste militari calari si ne-au intrebat: "Mergeti cu noi sau nu? Aveti 24 de ore timp de gandire!" Iar episcopul le-a zis: "Este prea mult pana maine! Va dam raspunsul in 10 minute!" Atunci episcopul s-a intors spre noi si ne-a intrebat: "Fratilor, acum aveti ocazia sa va faceti mucenici pentru Hristos! Vreti sa va uniti cu comunistii? Sau vreti sa va dati viata pentru Hristos si sa va numarati in ceata sfintilor mucenici? Sa nu va temeti! Hristos este cu noi! Hristos ne cheama la El!" Atunci am strigat toti intr-un glas: "Vrem sa murim pentru Hristos!".
Si asa au fost impuscati toti cu mitraliera in cap, timp de o luna de zile, cate 300-500 in fiecare zi, fiind ingropati in acea vagauna mare din curtea manastirii. Ei singuri isi sapau santul si singuri il astupau. Unii sapau santul, apoi erau impuscati, iar altii ii acopereau cu pamant si sapau mai departe santul; apoi si ei, la randul lor, erau impuscati, pana i-au ingropat pe toti. Dar erau plini de credinta in Hristos si traiau numai in post si rugaciune pana i-au ucis ateii. Iar pe episcop l-au impuscat la urma si l-au ingropat".
Dupa aflarea acestei vesti, a urmat si minunea. Facand niste sapaturi in curtea lagarului de exterminare din Oranki, unde era inchis si parintele Dimitrie Bejan, cai cativa muncitori au dat peste ramasite de trupuri. Sapand inca putin, ei au gasit trupul unui mitropolit, neputrezit. Nici macar hainele aceluia nu era putrezite, ci intregi si nestricate.
Pe locul de martiriu al atator sfinti se inalta astazi si o cruce romaneasca. Crucea din marmura neagra a fost lucrata in Romania, la Beius, pe ea fiind reprezentat "Hristos intemnitat". Mai jos, pe o parte si pe alta, se afla urmatoarele cuvinte, scrise in limba romana si in limba rusa: "Ati suferit, ati rabdat, ati plans si pentru noi, cei care nu am fost inchisi, pentru pacatele noastre. Va multumim."
Cand a fost instalata crucea de marmura, in Oranki, pamantul a scos la lumina ramasite din trupurile calugarilor martirizati de demult. Acestea erau frumoase la culoare si placute la vedere. O parte dintre ele au fost aduse in tara, urmand a fi asezate in biserica din Schitul Huta, dar si in paraclisul de la Aiud.
Pentru o vreme, Oranki a fost inchisoare de femei. Oranki a redevenit manastire de calugari incepand cu anul 2004. Astazi, multime de pelerini vin sa se inchine si sa faca rugaciune pe pamantul sfintit de atata multime de suflete de martiri, ale caror trupuri inca se afla in pamant. (crestinortodox)
FOTO: Parintele Dimitrie Bejan

CARTILE MELE DE DEMULT


"Scrisori catre fiul si fiica mea", de Alice Voinescu
Nascuta in 1995. Este prima femeie din Romania cu titlul de doctor in filosofie, obtinut la Sorbona, in 1913. Descendenta din familia lui Petrache Poenaru, inventatorul stiloului, in acelasi timp nepoata a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Studiaza in Germania si Franta, unde familia accepta sa o trimita, la insistentele lui Titu Maiorescu.
Dupa doctorat, refuza o catedra la o universitate din America si un post de lector la Paris. Vine in tara si activeaza ca profesor titular de estetică si istoria teatrului la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti.
In 1951 este arestata. Face un an si sapte luni de inchisoare, apoi domiciliu obligatoriu in satul Costesti din apropierea orasului Targu Frumos, unde ramane pana in ianuarie 1954, în conditii grele. Moare in noaptea de 3 spre 4 iunie 1961.
Cea mai cunoscuta carte este cea adresata tinerilor, "Scrisori catre fiul si fiica mea", publicata postum, care cuprinde scrieri din perioada deportarii sale, de la Costesti. O carte innoitoare, binefacatoare, indreptatoare. Cine mai citeste oare astazi o carte care vorbeste doar despre CUM AR TREBUI SA FIM tocmai pentru ca nu mai avem nicio sansa SA FIM CU ADEVARAT?

"Jurnalul unei fiinte greu de multumit", de Jeni Acterian

O carte necesara tinerilor, care poate fi ascultata pe trilulilu, in citirea superba a Oanei Pellea. Nu voi scrie mai mult, pentru ca pe Jeni Acterian e frumos sa o descoperi. Si Oana Pellea este de un firesc aproape suspect (adica se confunda deseori cu autoarea textului, intr-un destin care, chiar daca nu le este aidoma, le uneste exceptional!)

(FOTO: JENI ACTERIAN)

De ziua Crucii


de la Cruce la om există un spaţiu de prietenie, de adulmecare. inimă se numeşte.
de la inimă la om nu e nimic, doar o Cruce de inimă şi alta de om. două braţe care se cuprind unul pe altul, împreunându-se în înălţimi. de la om la inimă iar e nimic, doar o mamă care naşte din când în când copii.
locul unde se întâlnesc braţele Crucii se numeşte mama. de asta e cald acolo, în culcuşul naşterii...

Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"

"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...