La expoziție i-am descoperit altfel decât îi știam. Maturi,
curajoși, jucând în firescul lor un joc al culorii care trece ușor de la
intenție la manifestare, de la nuanță la încrustări adânci pe retina dornică de
frumos. Totul e clar, ce vezi nu uiți, ce simți nu lași să treacă fără să te bucuri
cu adevărat. Asta a fost expoziția de vineri, 29 noiembrie 2013, de la City Gallery,
unde am expus lucrările pe sticlă ale copiilor de la Atelierul de Artă
decorativă, pe care îl coordonez de ceva timp în cadrul clubului La Nistorică.
Expoziția noastră a fost, cum spunea pictorul Corneliu
Dumitriu la vernisaj, un experiment. Un mod de a demonstra că în artă nu există
vârstă, școală, rigori sau studii înalte. În artă există sinceritate. Atât.
Am pornit acest curs de Artă decorativă (pictură pe sticlă),
în 2011, cu temeri imense. Ce să îi învăț pe copii? CUM să îi învăț? Cum îmi
voi da seama că e bine ceea ce fac?
Întrebări pe care le-am uitat pe parcurs, probabil când am înțeles că arta se
întâmplă pur și simplu. Așa că am început să lucrăm. Doar să lucrăm! Să scotocim
împreună, să experimentăm împreună.
Am descoperit la copii idei fantastice, mi-au oferit lecții
de artă autentică prin modul lor de a vedea sticla, culoarea, perspectiva. Prin
felul lor de a se raporta la pictură.
M-a bucurat Cristian (6 ani), care, lucrând cu pasta de
contur, se minuna de lucrarea lui. Făcuse un model ornamental, un fel de
spirale de care nu părea foarte încântat, dar pe care acum le ”încălzeam”, cum
spunem noi, cu puncte fine. Cristian puncta mărunt, ca un dans, pe marginea
spiralelor. Aproape de jumătate, l-am auzit exclamând: "Doamna, de când așez
punctele astea la spirale, în urmă parcă se întâmplă o magie, atât de frumoase
se fac!". Ce bucurie mai mare să îți dorești? Cristian e uimitor tocmai prin
firescul cu care simte arta, indiferent de forma ei.
Alex e altfel. Are 8 ani și a fost, mi se pare,
primul meu cursant, în 2011. Îmi amintesc cum am făcut împreună o ikebana.
Parcă am crescut împreună. Alex are o claritate a propriei personalități pe
care rar o întâlnești. Un copil interiorizat, dar nu de genul timidului, ci mai
degrabă al științei despre sine. Curajul la Alex nu este o formă de înaintare,
ci de consolidare a eului. Are o cumințenie pe care o exprimă fidel în modul de
a se exprima artistic.
Miruna. Miruna are 16 ani si este o minune. O știu de când era la
grădiniță. Cânta minunat atunci, cântă divin astăzi. Dar în arta decorativă
este aproape un… fenomen ( nu mi-a venit alt cuvânt acum!). Dacă s-ar omologa
ca formă de terapie, stilul Mirunei ar avea un succes garantat la persoanele
care au nevoie de ordine interioară, de autocunoaștere. Miruna este omul care
va reuși în viață nu pentru că învață bine, muncește enorm sau are conștiința
propriei responsabilități, ci pentru ce este ea: un copil cu o energie atât de
fină și de curată, că simți cum te furnică până în vârful degetelor nevoia de
frumos.
Oana, la 13 ani, este o efervescență continuă, dar fără pericolul de a
eșua sau de a degenera. Grăbită și totuși capabilă de autocontrol, clară în
alegeri dar dispusă la schimbări atunci când sugestiile îi vin în întâmpinare,
Oana te susține fără să îi ceri de două ori un lucru. Primește idei, dar le
transformă pe parcurs și le transpune în stilul propriu, fără să se abată însă de la
estetic și armonie. O viziune clară,
simplă, fără complicații.
Andreea are lumină și liniște. 15 ani. Are curaj, dar curajul
provocărilor mai degrabă decât al inovației. Nimic nu îi pare imposibil,
provocarea capătă o notă personală pe care apoi o nuanțează cu propria intuiție
artistică. Andreea, ca și Miruna, se bucură de puștii ghiduși din jurul ei, îi
protejează, îi încurajează.
Și copiii mai
noi, fiecare cu minunea lui: uimirea și zâmbetul angelic al Ștefanei, neobosita vervă a lui Ayleen,
domnișoria și pisiceala plăcută a Anei Lhea, năstrușnicia gălăgioasă a lui
Gabriel, tăcerea veselă a lui Tudor, alura de prințesă a Alexiei, agitația
năucitoare a lui Pavel, seriozitatea Adelinei… Și copiii de la Mini-Centrul Casa "Ruxandra", cărora le mulțumesc din suflet că mi-au stat alături, că m-au sprijinit chiar, atunci când trebuia să mai potolim năzdrăvăniile celor mici. Sund mândră de realizările lor, de lucrările frumoase și atât de atent muncite de Gabi, Petrică, Elena, Mihai și Florin!
Expoziția noastră a fost o sărbătoare. Poate cea mai
frumoasă întâmplare a mea din ultimii ani. Pe lângă cărți, pe care nu le-am
exteriorizat, nu le-am mărturisit îndeajuns… Chiar dacă mi-s dragi.
Sunt recunoscătoare și mulțumesc tuturor celor care mi-au
îngăduit să le fiu alături și să făurim împreună un miracol artistic.
Voi consemna aici cuvintele rostite la vernisaj de pictorul
Corneliu Dumitriu, a cărui artă o admir sincer și necondiționat:
"Mă simt onorat. Sunt foarte impresionat de expoziția pe
care ați făcut-o, copii! Este pentru mine exemplul că cei mari, dacă reușesc să
stea cuminți în jurul celor mici, ies lucruri extraordinare. Mintea adevărată
este la voi. Voi să știți că cel mai important lucru pe care trebuie să-l
găsiți este să vă găsiți pe voi înșivă. În voi este talentul. Să nu imitați pe
nimeni! Fiecare dintre voi este cel mai important om din lume, din univers.
Asta este cheia. Pictura este o problemă de iubire de ceea ce faci.
Galeria mea se simte onorată de prezența voastră și a distinșilor voștri părinți și profesori, și
bunici. Sper să vă placă și vouă ce-ați făcut. Să vă admirați unul pe celălalt,
să vă iubiți, să continuați munca.
Eu vă mulțumesc foarte mult că ați venit.
Este un experiment care îmi aduce o foarte mare bucurie.
Există aici lucruri de valoare, autentice. Iar voi ați învățat să aveți în
universul vostru, în ambientul pe care îl aveți acasă, să aveți obiecte făcute
de voi.
Vă doresc să fiți sănătoși, să creșteți mari, nu neapărat să
vă faceți pictori, Doamne ferește!, dar aș vrea să subliniez importanța artei
plastice în dezvoltarea unui copil. Se spune că un copil care desenează este de
câteva ori mai inteligent decât un copil care nu desenează, pentru că are
aplicația a ceea ce are de făcut, și are responsabilitatea faptei sale prin
eșecul pe care îl are, sau să reușească, și consid că ce se întâmplă aici este
un lucru foarte bun".
Vernisajul a avut loc vineri, 29 noiembrie, ora 17.00, la
City Gallery
Au expus: Miruna Buza, Andreea Moldovanu, Alexandru Cotoi, Oana
Tabultoc, Ștefana Tincu, Ayleen Ivasciuc, Ana Lhea Arcalianu, Gabriel Șobachi,
Tudor Apostoae, Alexia Păpădie, Cristian Pușcașu, Pavel Dascălu, Adelina Rusu,
Raluca Lucaci, Ioana-Alexandra Ciubotariu și copiii de la Mini-centrul Casa
”Ruxandra”: Gabriel Goczi, Petrică Goczi, Elena Tibel, Florin Tibel, Mihai
Tibel.
(Foto: ebotosani.net, Facebook, Stiri.Botosani.ro)
(Video: Gabi, explicand procesul creatiei!)
(Miruna, delicata si... stralucitoare)
(Oana se joaca, si ea, in muzica si culoare)