George Enescu i-a fost naș de botez, Yehudi Menuhin a spus
despre el că este cel mai mare pianist, după Chopin. A murit la 33 de ani,
răpus de leucemie. A iubit nebunește, a trăit ca un prinț și a cântat ca un
arhanghel!
Personalitatea lui Dinu Lipatti a fost, de departe, una
dintre cele mai strălucitoare ale primei jumătăți de secol într-o Europă
frământată de criza economică, războaie mondiale și lupte
comunistoid-securistice. Nu este de mirare ivirea lui Lipatti, dacă ne gândim
la elita autohtonă a anilor 30-50, cu Mircea Eliade, Nae Ionescu în frunte, cu
un Enescu divin și un Iorga uriaș.
Nașul Enescu
Dinu Lipatti s-a născut la București, pe 19 martie 1917.
George Enescu a acceptat cu bucurie să boteze copilul prietenilor săi artiști
(tatăl lui Dinu Lipatti cânta la vioară, mama la pian). "Astăzi, 12 iunie
1921, Dinu Th. Lipatti a primit odată cu botezul religios şi botezul artei de
la naşul său, marele maestru George Enescu", scria tatal lui Dinu pe
verso-ul fotografiei care îi înfățișează pe cei doi mari artiști ai României si
ai lumii (fotografie din volumul "Dinu Lipatti", de Grigore
Bărăgăuanu şi Dragoş Tănăsescu, Editura Muzicală)
Legendara profesoară de pian Florica Musicescu îl ferește de
ispita năucitoare a copilului-minune, iar Dinu intră timpuriu la Conservator.
La 17 ani participă la Concursul Internaţional de pian de la Viena. Spre
dezamăgirea generală, deși cântă excepțional, românul iese pe locul II. Furios,
faimosul pianist francez Alfred Cortot, membru în juriu, părăseşte
festivitatea, în semn de protest. Îl ia, în schimb, pe Lipatti în Franța unde,
sub conducerea sa, tânărul artist va studia pianul la École Nationale de
Musique.
La 19 ani umple săli de concert în Europa! Revine în România
odată cu începerea celui de Al doilea Război Mondial. În București, concertează
sau îl acompaniază pe George Enescu. Se îndrăgostește de frumoasa pianistă
Madeleine - pe-atunci măritată Cantacuzino (care îi devine soţie, în mod
dramatic, cu câteva luni înainte ca Dinu să se sfârșească din viață).
Iubire și durere
În 1943 părăsește România împreună cu Madeleine și se
stabilește la Geneva, unde obține un post de profesor la Conservator.
Concertele lui însuflețesc toată Europa. Dincolo de aura de pianist de o
excepțională expresivitate și trăire, Dinu Lipatti cucerea prin frumusețea
princiară a sufletului său.
La scurt timp după plecarea din țară află cumplita veste a
bolii: leucemie! Degetele lui legendare răscolesc în continuare pianul, dar
suferința fizică este cumplită! Este numit, în continuare, "arhanghelul
claviaturii".
Cortizonul abia descoperit era extrem de scump și greu de
procurat. Într-un gest de solidaritate, Igor Stravinsky si Yehudi Menuhin îi
cumpără medicamentul și Dinu se bucură de o relativă ameliorare a bolii.
Degetele prind din nou aripi și Dinu Lipatti zboară în Franța, la Besancon. Era
16 septembrie 1950. Ultimul concert. Denumit deseori și Ultimul vals. Cel pe
care pianistul nu l-a mai cântat, pentru a face loc rugăciunii… Peste trei luni
murea, la numai 33 de ani!
Ultimul vals!
16 septembrie 1950, Besancon. Dinu Lipatti își potolește
trupul sorbind discret din sticluța cu cortizon, așezată lângă pian. Mângâie
clapele ca de rămas bun… Auditoriul, cu respirația tăiată. Urmează în program
cele 14 valsuri ale lui Chopin. Interpretarea este perfectă, clară, nicio notă
nu se împrăștie, niciun acord nu scapă printre degete. După al 13-lea vals
tăcerea taie în carne vie, sala înmărmurește.
(Video: Ultimul recital, Dinu Lipatti, Besançon 1950, un documentar de Philippe Roger, subtitrat în română)
Pianistul se ridică. Urmează o pauză lungă. Publicul nu
părăsește sala, în încremenită așteptare. Biografii lui Dinu Lipatti spun că
artistul ar fi leșinat în culise și că numai cortizonul l-a ridicat pe
picioare, doar cât să revină în fața pianului. Dar nu cântă ultimul vals!
Încheie concertul cu piesa lui favorită, Coralul pe tema "Iisus rămâne
bucuria mea", din Cantata nr. 147, de Bach. O rugăciune…
Un concert care a intrat în istoria secolului al XX-lea,
care a și fost înregistrat și este păstrat astăzi ca un tezaur de mare preț.
Naș pentru fetița prietenului său!
În ultimele fotografii, Dinu zâmbește fericit cu un prunc în
brațe. Un genovez, dedicat pianistului român, îl întreabă pe doctor despre
starea lui Dinu. "Nu mai sunt speranțe, dar încercați să îi arătați că
încă face parte din această viață", îi spune medicul. Știind că boala îl
va răpune în scurt timp, genovezul, a cărui soție se pregătea să nască, i-a
propus lui Dinu să fie naș fetiței ce avea să vină pe lume. Un gest
înduioșător, uman, dar și de o noblețe rar întâlnită!
La scurt timp după botez, Dinu Lipatti moare la Geneva, la 2
decembrie 1950.
(Dinu Lipatti și nașul său, George Enescu - foto: Radio România Muzical)
