http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/06/demisia-criticului-daniel-cristea-enache-din-uniunea-scriitorilor-trebuie-respinsa-lupta-cu-un-presedinte-trecator/ Am citit aici mai mult despre scandalul real creat in Capitala dupa ce un critic tanar si-a dat demisia din USR din pricina unor scrisorele pe care un oarecare profesor le tot trimite in prima linie a Romaniei Literare. Romanie Literara condusa, se intelege, de primul scriitor al tarii, pe numele sau NM. Pana aici nimic spectaculos, cu atat mai putin scandalos. Numai ca tanarul critic reclama ca in spatele celui oarecare profesor s-ar afla chiar primul scriitor al tarii (a nu se intelege ca sintagma de prim scriitor ar avea conotatii valorice, ci doar ca detine o functie de presedinte al USR, pentru ca in fapt nici nu e scriitor, ci critic literar).
Problema in sine nu e strigatoare la cer. Scandaluri literare au fost de cand lumea, iar lumea, iaca, inca exista si se bucura de gloria elitelor in viata. Interesant de urmarit este un alt aspect. NM a bantuit multa vreme prin vietile multora dintre scriitorii pe care ii pastoreste. Ajutat frateste de mai tanarul si-n veci ferice Mircea Dinescu, a lovit - pe la spate sau drept in moalele capului - multi scriitori incomozi, amintesc aici doar atacul mortal asupra lui Cezar Ivanescu. Sa nu uitam cum, in 2008, aflam cu mare pompa prin agentia de presa NewsIn ca Cezar Ivanescu a facut politie politica. Informatie obtinuta pe surse din CNSAS. Sursa, Mircea Dinescu, intamplator angajat al trustului Realitatea, care detine si agentia NewsIn, singura care obtinuse bomba de presa. Cezar Ivanescu a luptat pana la disperare, pana la a-si accepta moartea pe care o simtea deja dand tarcoale. Nimeni nu a dezmintit informatia care, iata, nici la 3 ani de la moartea poetului nu a fost confirmata. Solidar cu MD, seful scriitorilor romani a mai facut un gest de neiertat: nu si-a dat acordul pentru ca trupul neinsufletit al poetului sa fie depus in sediul Uniunii Scriitorilor, pe motiv ca: US nu e capela! Numai ca, dupa Cezar Ivanescu, UE a fost fara probleme capela pentru Adrian Paunescu sau Fanus Neagu, odihneasca-i Domnul in pace!
Au urmai apoi alte secvente, de data aceasta avandu-l in centru pe Nicolae Breban, de o alta factura si cu un alt final (din fericire).
Acum, citind textul lui LIS, am gandit ca poate scriitorii au invatat cate ceva, ca nu mai trebuie sacrificati oameni, ca trebuie sa fie uniti si sa spele rusinile care s-au tot adunat pe obrazul USR.
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...
-
în orchestra mută ca o cale lactee orbul își murmură psalmii nori de păsări atârnă în păr, pe umeri ploaie de heruvimi femei cu gust de rodi...
-
Cine l-a văzut alunecând agale pe străzile Botosanilor îl păstrează înapoia privirii pentru totdeauna. Cine l-a cunoscut îndeaproape păstr...
-
E sigură că Dumnezeu era acolo, în satul ei, atunci când mama a dăruit-o lumii pământești. Născută pe 27 martie 1964, de Ziua Intern...
-
tu mergi pe deasupra ierbii precum în pustiu umărul ar priponi îngeri să bem cât mai e timp în curând vor izbi ciutele vor năvăli grei...
-
!Mori cu adevarat cand incepe sa te uite lumea... Constantin Dracsin, cu numele real Costache Gugoasa, s-a nascut la 20 iulie 1940, in satu...
-
Caut de multa vreme o poezie care, odata, m-a cutremurat, din care retineam si deseori imi fugeau prin minte si prin inima ultimele versuri....
-
Nu ştiu de ce am mers la întâlnirea cu Klaus. Suflul interior mă avertiza, si – Slava Domnului – am primit cu bucurie alarma. Poate că astfe...
-
nu mai încerc să număr zilele, oricum nu sunt ale mele. doar dimineţile se pot număra, cele de dinainte de trezire. atunci gândul stă singur...
-
O amintire care mă va emoţiona pururi: Domnul Profesor Aurel Dorcu, despre cartea mea de reportaj, "La drum cu îngerii". O carte, ...
-
Ca şi fericirea, suferinţa este egoistă sau împărtăşită. O fericire trăită în inchiderea inimii este aceeaşi cu o suferinţă intimă, ascunsă,...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu