e ger în triste calendare
sfinţii se dau orbilor cu împrumut
în zadar am pîndit labirintul
Poetul îşi poartă paşii îndărăt
zar caldarîmului de pofte
într-o lume de tălpi îţi culci suferinţa
(pe un leu de-mprumut se vinde poetul)
nici vorba
vine iertarea de seară
ca o pasăre pe uscat
mai puţini tot mai puţini poeţi
libertatea poartă la gît
medalii de gheaţă
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...
-
Iași, început de iunie 2017. Pe Sărărie, și cea mai ușoară pală de vânt răscolește un miros de tei care imediat învăluie strada. Poarta scâr...
-
şi strigi ca şi cum şi strigi ca şi cum în ferestre cerul ar prăbuşi candelabre Era prima dată când primeam de la mama, doar pentr...
-
-Era Cezar Ivănescu un om incomod, irascibil, intransigent în familie, era acel om de care s-au temut atât de mult duşmanii săi? Sau, dimpot...
-
Cel mai dureros pentru o mamă este să nu poată visa la viitor. Sunt mamele care trăiesc doar prezentul continuu, sub presiunea apăsătoare a ...
-
31 ianuarie 2010, duminica E ora 3, spre dimineata de duminica. Citesc Jurnalul si ma cuprind fiorii: "Vivaldi. De ce "merge"...
-
Te întorci în tine ca în viață și simți cum se reîncarcă sentimentele, cum se hidratează carnea pe tine. Prima secundă după ce ai trecut pe ...
-
(I) Atunci când disciplina sportivă se îmbină cu medicina, viața se rostuiește într-un miracol. Și ieși din nostalgiile prăpăstioase, din vi...
-
Daca in viata de zi cu zi ne-am distinge prin inocenta si curajul de a crede in ingeri, in mod sigur ne-am transforma usor in animale. Astf...
-
”Ultimii copii din Tokyo” este una dintre cele mai bizare scrieri, dar o bizarerie construită pe calapodul unui prezent care face fantastic...
-
In primavara anului 2002, cand s-a intors Maica Benedicta de la Bucuresti, mi-a zis ca este foarte bucuroasa pentru ca a venit la ea, la Buc...
altar de-ntuneric
RăspundețiȘtergereinima poetului se-ntoarce
si-atit
sfintii tot mai putini
daruiesc orbilor lumina
in labirintul de vorbe ti-am ascuns inserarea
dar vine pasarea din noapte
sa-ti puna medalii de gheata la git
Dumnezeu să îl ierte!
RăspundețiȘtergereIar numai pe cei Buni să îi înzilească!
Ion un mare suflet ,iubitor de tara, de oameni pacat i-a iubit prea mult.
RăspundețiȘtergereMaestrul meu I.N. a iubit România dincolo de fiinţa sa, şi fiindcă rezonam cu el, am umblat sute şi sute de zile împreună (între 1998 şi ianuarie 2012). Eu sunt Sancho Panza (Doru E.). Este arhicunoscut acest fapt!
RăspundețiȘtergerePax et Lux!