Spectacolul vieţii sau filmul fără cortină

"Winter Sleep" (Somn de iarnă), filmul regizorului turc Nuri Bilge Ceylan, a câştigat în 2014  Palme d'Or, dar nu s-a regăsit în nominalizările la Oscar.

Un film de artă, pornind de la peisajul Cappadociei şi până la frazele cinematografice prelungi ataşate unei anume culturi umane, păstrând atât de accentuat nota tradiţională. Faptul că este inspirat din texte cehoviene (cu treceri prin Dostoievski) nu îl face mai puţin "otoman", dimpotrivă.
196 de minute care trec bine, fără să simţi că stagnezi, că aştepţi să se întâmple ceva. Cu cadre uneori sufocante, într-un obscur plat, fără mistere sau flashuri de dragul efectelor, personajele sunt obligate să convieţuiască, să comunice, să se iscodească sufleteşte. Chiar dacă la început par că nu se privesc, nu se iubesc, nu se mai suportă.
Dialogurile sunt de mare întindere, uneori seci, enervante, iritante, dar numai pentru a crea privitorului acea creştere a ideilor, care spre final capătă valori şi nuanţe neaşteptate, dar fireşti. Fiecare vorbă, atitudine, reactie, reactie la reactie sunt, de fapt, desluşiri, răspunsuri, aşteptări, cunoaşteri despre celălalt şi despre sine.
Stânca menţine şi conservă, pe tot parcursul filmului, răceala personajelor, zăpada apasă destul cât să îi prăbuşească pe toţi în sinele-ascunziş, lumina asigură fiecăruia în parte doar spatiul imediat apropiat pentru a-şi desfăşura angoasele, temerile sau pentru a primi adevărurile despre ei, aşa cum le văd ceilalţi.
Trebuie să intri în fiecare personaj şi să recunoşti, odată cu el, că ai eşuat. Sau, dacă ai curajul să trăieşti, vei afla într-o zi că eşti viu şi că singurătatea este o formă de doi... Şi că asta poate fi frumos!

"Îmi place foarte mult teatrul. Nu numai că am folosit de multe ori dialogul acesta, dar este destul de literar. Acest tip de limbaj este foarte utilizat atât la teatru, cât și în literatură, dar este destul de riscant să-l folosești în cinema și poate foarte bine să nu funcționeze. În primele mele filme, am fost foarte atent să fac lucruri naturale și realiste, dar mi-am dat seama că s-a făcut mult astăzi în filme și chiar în reclame TV, în care limbajul de stradă este folosit destul de des. Prin urmare, am decis să mă îndrept spre un tip de dialog mai literar și să văd dacă Shakespeare și Dostoievski ar putea lucra pe ecran. Cu toate acestea, întrucât dialogul a fost destul de laborios, am avut nevoie de actori profesioniști, deoarece neprofesioniști ar fi avut probleme la livrarea liniilor", spune regizorul Nuri Bilge Ceylan.

Dacă vreţi să vedeţi un dialog de mare calibru, cu imagini superbe ale Cappadociei şi cadre perfecte de film decupate teatral din spectacolul vieţii, filmul lui Nuri Bilge Ceylan le cuprinde pe toate.
Este nevoie de răbdare şi concentrare pentru a înţelege viziunea regizorului asupra conflictelor şi asupra emoţiei umane.

Lipseşte cortina, e adevărat, dar numai pentru că dimpreună, actori, regizor, spectator, se află de aceeaşi parte a lumii...