"Carte de identitate" cu Sanda Nicola sau drumul dificil al întoarcerii ACASĂ

Pe Sanda Nicola am urmărit-o stăruitor încă din urmă cu aproape 10 ani, când am aflat că este soția unuia dintre cei mai talentați jurnaliști de pe la noi. Știam pe atunci că, oricât de multe vedete de televiziune am avea în România, Liviu Iolu este unic în cuvânt. Un Liviu Iolu care, iată, făcea ca și Sanda Nicola să devină unică prin această iubire care pe de o parte intriga, pe de alta fascina.

"Cu trei ani mai mic decât mine, dar cu un veac mai înțelept în atâtea privințe", îl descrie Sanda Nicola pe soțul ei, în cartea-tratat-de-sinceritate apărută de câteva zile. "Ce șansă pe mine să mă iubească un asemenea om, cât de insuportabil părea gândul că l-aș putea face să sufere".

"Carte de identitate" este cartea care, pe parcursul a 190 de pagini, face radiografia unui destin. Și dacă ești un obișnuit al subiectelor mondene, e bine să parcurgi aceste pagini. La finalul cărții vei înțelege că mondenitatea nu e nici pe departe ceea ce pare, că în spatele vedetelor există mai mereu un păpușar care creează o poveste cu prinți și prințese pentru că tu, privitor, să aduni angoase, frustrări și, desigur, să alimentezi zilnica nevoie de admirație pentru cei care merită mai mult decât tine, pentru că, nu-i așa, ei au reușit în viață, tu nu!

Dar, mai presus de toate, "Carte de identitate" este calea către împăcare și iertare. Este despre rănile trecutului care ies la suprafață. Răni care pot provoca uneori frici, alteori un atac de panică. Sau cancer. Și atunci totul se zdruncină din temelii. Meritul cel mai mare al acestei cărți este tocmai generozitatea cu care autoarea te determină pe tine, cititor, să te identifici cu traumele ei, să te regăsești în fericirile ei, să te adăpostești în aceeași tihnă cu ea. Și te lași zguduit de lacrimă atunci când faci o-împreună-călătorie la capătul căreia găsești iertarea pentru cei dragi. E important să o faci la timp. Dar trebuie să știi și că niciodată nu e prea târziu. "Abia după 30 de ani, o sarcină pierdută, un divorț și un cancer de col uterin, am înțeles că iertând nu le fac alor mei o favoare, ci îmi dau mie șanse reale să mă vindec și să fiu în sfârșit fericită", scrie Sanda Nicola în Prologul cărții.

O carte care se citește de dimineață până seara, cu necesare pauze de acumulare afectivă, este "Carte de identitate". Și, chiar dacă în pagini sunt dezvăluite amănunte biografice pe care mulți dintre noi nu am avea curajul să le expunem cu atâta brutal/confesivă sinceritate, Sanda Nicola face acest lucru într-un firesc ce te învăluie și te surprinde deopotrivă. Este ca și cum ea, ca autor, investește încredere în fiecare cititor în parte. Știe că un amănunt aparent nesemnificativ poate fi ușa spre autocunoaștere, spre salvarea altcuiva.

Cartea Sandei Nicola ne ajută să înțelegem câte ceva din mersul lumii. Pentru că jurnalista nu dă lecții, ci învață lecțiile la care ea însăși acumulase prea multe restanțe. În 2001 pierde un copil născut prematur. Născut viu, pe care nu a apucat să îl vadă. Declarat în final născut mort, la propunerea medicului. "Sunteți tineri, veți mai avea alți copii, nu vă fac eu așa ceva să vă pun pe drumuri după certificat de naștere și certificat de deces", povestește autoarea, care mărturisește mai departe: "...în timp, am ajuns să-l urăsc pentru decizia aia. Aș fi vrut să scrie undeva negru pe alb că am avut un băiat, aveam nevoie de asta ca o recunoaștere a dreptului meu de a suferi". Nu a mai avut altă șansă de a deveni mamă, de atunci... vreme de 14-15 ani!

14 ani mai târziu. Seara de 30 octombrie, Colectiv. Lângă Maternitatea Bucur. "Nu cred că pot să vorbesc două ore despre moarte din locul ăla", este mesajul transmis de Sanda Nicola psihologului ei. Răspunsul este unul aproape năucitor: "Te-ai gândit că poate nu rămâi gravidă pentru că în subconștientul tău tu ești în continuare gravidă?".

Morțile de la Colectiv o copleșesc. O zdruncină și o aruncă într-o durere de necuprins. Acolo, în acea noapte, într-o pauză de 7 minute dintre două relatări în direct pentru televiziunea la care lucra, în mașina cu care venise și în care se mai aflau soțul Liviu și Florentina, psihologul ei, Sanda Nicola face ceva ce cu greu își poate imagina cineva de acasă, care urmărește derularea știrilor pe sticla televizorului. Din cartea de rugăciuni primită de la Părintele Alexie (duhovnicul ei), citește înfrigurată rugăciunea pentru cei adormiți. Citește acolo - sub presiunea din cască prin care i se transmite din regie, din minut în minut, că trebuie să între în direct - pentru toți cei care sfârșiseră atât de tragic cu câteva ore înainte, dar și pentru băiatul ei care ar fi avut deja 14 ani. "...ciudat lucru, sufletul meu se dezmorțea", scrie Sanda Nicola. "După ce învățasem să mă rog în inimă, acum îmi dădeam seama că știu să plâng în inimă, Atunci i-am dat cu adevărat drumul să plece băiatului meu".

După numai câteva săptămâni de la Colectiv, cu Sanda Nicola se petrece miracolul așteptat: rămâne însărcinată și va aduce pe lume, cu sacrificii uriașe, o fetiță pe numele Agnes.

"Carte de identitate" este necesară celor care nu au făcut încă pasul către iertare. Este necesară celor care vor să intre într-o profesie dificilă și de cele mai multe ori epuizantă, cea de jurnalist. Este o carte despre șansă, sacrificiu, despre dramele și fericirile fiecăruia dintre noi. Și despre iubire. Mai ales despre iubire! 

"Mulți dintre noi cred că pentru a schimba țara trebuie să ieșim în stradă. Eu cred că mai întâi trebuie să ne întoarcem acasă", scrie Sanda Nicola în finalul cărții, și probabil că acesta este mesajul cel mai important pe care ni-l transmite. Acolo, în acasa fiecăruia, găsim resurse pentru tot ce avem de făcut. Pentru noi și pentru țară deopotrivă.