OSTROV, filmul-oglindă despre prăbușire și înălțare

Regizorul Pavel Lungin ne rupe brutal de tot ce până acum credeam despre noi, ne așază în față o altă oglindă, cea a iubirii făptuite mai mult decât rostite.

Filmul lui Pavel Lungin este, fără nicio urmă de îndoială, cel mai cunoscut film creștin după pelicula "Jesus of Nazareth", din 1977, a lui Franco Zeffirelli. Cu un scenariu semnat de Dmitri Sobolev, un tânăr absolvent al Institutului de Cinematografie de la Moscova, scenariu care este, în fapt, proiectul său de diplomă, filmul "Ostrov", din 2006, are o distribuție de excepție: Petr Mamonov, Viktor Sukhorukov și Dmitri Diuzhev.

Regizorul Lungin nu era deloc un novice al lumii cinematografice la apariția "Ostrovului". În anul 1992 el fusese desemnat cel mai bun regizor la festivalul de film de la Cannes din anul 1992, cu filmul "Taxi Blues".

Filmul din 2006 este o pagină de pateric, o peliculă iconografică având în prim-plan strădania mântuitoare a unor monahi care viețuiesc în nordul Rusiei, într-o mănăstire izolată de lume, dar care este des cercetată de către creștinii aflați în nevoință sufletească sau trupească.

Despre acest film răscolitor, monahul Rafail Noica spunea că "acum, în postmodernitate, începe să aibă niște tâlcuri pe care nu le avea în anii 50… Sunt mult mai adânci, se pun probleme reale, probleme duhovnicești ale omului… Mă întreb dacă nu e omul care a ajuns de-a lungul istoriei la ultimul impas și dacă nu este filmul un mod în care se poate exprima sfâșierea asta a omului, despărțit de Dumnezeu?…".

Filmul lui Pavel Lungin poate fi despre pocăință. Dar la fel de bine poate fi despre iubirea de aproape și despre iubirea de Dumnezeu. Părintele Anatolie (interpretat de către Piotr Mamonov) este marcat de o experiență petrecută în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Structurat cinematografic ca o parabolă creștină, filmul prezintă povestea unui om care în timpul războiului, la ordinul unui ofițer neamț, își ucide un camarad pentru a-și salva sieși viața.

Dacă nu obișnuiți să urmăriți filme care au drept subiect viața monahală, nu vă lăsați stăpâniți de prejudecăți. Nu este un film doar pentru monahi, ci mai mult despre cel care privește. În traducere românească, "Ostrov" înseamnă "Insulă". În fapt, filmul asta și reprezintă: lumea sufletească, duhovnicească, intimă a fiecăruia dintre noi, privită ca o insulă pe care – singur sau în mijlocul mulțimii fiind - parcurgi etape de purificare care nu pot duce decât într-un singur punct: împăcarea cu sine și cu Dumnezeu.

Este un film despre rugăciune, în care ne regăsim nu doar în tehnica strădalnică a rostirii de zi cu zi, dar mai ales în neconformismul și în rudimentarul drumului parcurs pas cu pas către verticala îndumnezeită. 

"Nu pot muri, nu pot trăi", spune Anatolie, prins parcă între două lumi, cea a pătimirii trupești și cea a eliberării prin rugăciune nestinsă. Filmul ne învață smerenia, cumpătarea, așezarea fiecăruia în firea ce ni se cuvine, necrâcnirea la rău și nejudecarea aproapelui. Filmul urcă din negura păcatului (cumplita ucidere a camaradului) către o moarte urmată de Înviere. Ne dezvăluie calea împăcării cu sine și cu Dumnezeu.

Este drumul de la nevrednicia umană la Omul lui Dumnezeu și, mai apoi, la Nebunul întru Hristos. Este filmul care ne urmărește până în străfundul sufletului pentru că acolo, în intimitatea trăirii, fiecare cuvânt, fiecare simțire capătă sens. Regizorul Pavel Lungin ne rupe brutal de tot ce până acum credeam despre noi, ne așază în față o altă oglindă, cea a iubirii făptuite mai mult decât rostite. Fiecare cuvânt al Părintelui Anatolie este o întrebare pe care suntem datori să ne-o adresăm nouă. Pentru că, în lume trăind, alegem în cunoștință de cauză dacă vrem să fim Anatolie sau Iov, dacă vrem să fim căutători sau risipitori întru Adevăr.

Petr Mamonov, actorul care l-a interpretat pe Părintele Anatolie, ne spune că avem o viziune deformată despre creştinism. "Sfinţii ne învaţă: Mântuieşte-te! – şi e destul pentru o viaţă. Mod de acţiune? Construieşte-te pe tine însuţi! Un minuscul punct. Dar acest punctişor va aduce lumină mai multă. Dar dacă e să ne limităm numai la indicaţii: că asta nu e aşa, că pensiile sunt mici, guvernul e de vină, că americanii sunt capul răutăţilor, că Bin Laden, să-i fie de haram… nu se va schimba nimic. Doar răul se va înmulţi, care şi aşa e destul. Să împuţinăm răutatea. Despre asta este umila noastră încercare, prin filmul "Ostrovul". (...) Precum copiii, nu căutam să înţelegem, ci să reţinem ce se întâmplă cu omul care a început să creadă, şi s-a avântat către Dumnezeu, cum era eroul meu… cât de responsabil şi greoi este păcatul. Deoarece uităm mereu că păcatul e lipsa luminii. Nu are substanţă. Răul ca atare nu există. Noi îl materializăm, îl facem palpabil. Prin iritările noastre. Prin lipsa de respect faţă de celălalt…", spune actorul şi muzicianul Petr Mamonov.

Filmul este o icoană cinematografică pe care nu doar că o privim, ci o trăim dimpreună.