ZILELE EMINESCU, Botoșani 2013: Programul manifestărilor din 14-16 ianuarie!

ZILELE EMINESCU, ediţia a XLIV-a, şi Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu", ediţia a XXII-a, se desfășoară la Botoșani-Ipoptești-Vorona în perioada 14 – 16 ianuarie 2013, evenimentele fiind organizate de Primăria municipiului Botoșani, Consiliul Local Botoșani, Fundația Culturală Hyperion – "Caiete botoșănene", în colaborare cu Consiliul Județean Botoșani, Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu", cu sprijinul Ministerului Culturii, Centrului Județean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiționale Botoșani și al Societății Culturale "Raluca Iurașcu" Vorona.


PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR:

Luni 14 ianuarie – Primirea invitaţilor. Cazare Hotel Rapsodia Botoşani.

– Ora 12: Vorona – Şezătoare literară tradiţională, pelerinaj la conacul familiei Iuraşcu din Joldeşti şi la Mănăstirea Vorona.

Marţi, 15 ianuarie – ZIUA CULTURII NAŢIONALE

– Ora 9: Şedinţa extraordinară a Consiliului Local Botoşani, cu aprobarea titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Botoşani poetului laureat.
– Ora 9,45: Depuneri de jerbe la statuia poetului Mihai Eminescu din faţa Teatrului.
– Ora 10,15: Te Deum la Biserica Uspenia.
– Ora 10,30: Slujbă religioasă la Biserica Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril Ipoteşti.
– Ora 11: Deplasare la Ipoteşti.
– Ora 11,15: Salutul organizatorilor. Cuvinte ale invitaţilor.
– Ora 11,30: Lansări de cărţi: Cezar Ivănescu şi Lucian Vasiliu – Dialoguri televizate (despre cărţi şi nu numai), Editura Junimea – prezintă Lucian Vasiliu. Turnurile Ocolaşului Mare, (Antologia Grupului de la Durău), Editura Timpul – prezintă Mircea A. Diaconu. Emil Iordache – Un univers de personaje, Editura Vasiliana 98, Iaşi – prezintă Liviu Apetroaie.
– Ora 11,50: Noutăţi editoriale eminesciene: Mihai Cimpoi − Mihai Eminescu. Dicţionar enciclopedic; Adrian Dinu Rachieru − Despărţirea de Eminescu?; Lucia Olaru Nenati − Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii; Svetlana Paleologu Matta − Existenţa poetică a lui Bacovia (traducere şi studiu introductiv de Lucia Olaru Nenati).
– Ora 12,05 − Pauză de cafea.
– Ora 12,30 − Spectacol de teatru susţinut de trupa Colegiului Naţional A.T. Laurian: SSST, adaptare după Îmblânzirea scorpiei de W. Shakespeare. Regia Mirela Nistor şi Alexandru Sârbu.
– Ora 13,40: Vernisajul expoziţiei de pictură Cer şi pământ, autor Corneliu Dumitriu. Prezintă Gellu Dorian.
– Ora 17: Sala de spectacole a Teatrului "Mihai Eminescu" Botoşani – Lansarea cărţii Terra ballerina de Ion Mircea, în colecţia Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu", Editura Paralela 45 Piteşti.
– Gala de decernare a Premiului Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" – Opera Prima, ediţia a XIV-a şi Opera Omnia, ediţia a XXII-a. Spectacol extraordinar susţinut de GRIGORE LEŞE – DE DRAGOSTE, DE RĂZBOI, DE MOARTE, DE UNUL SINGUR. Prezintă actorul MARIUS ROGOJINSCHI.

Miercuri, 16 ianuarie – plecarea invitaţilor

Sunt invitaţi: Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Mircea A. Diaconu, Ioan Holban, Ion Mircea, Claudia Tiţa, Adrian Popescu, Vasile Spiridon, Daniel Cristea Enache, Andrei Terian, Jean Văcărescu, Calin Vlasie, Claudiu Komartin, George Vulturescu, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Daniel Corbu, Valentin Talpalaru, Marius Chelaru, Adi Cristi, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Nicolae Sava, Vasile Tudor, Carmen Veronica Steiciuc, Viorica Petrovici, Sabina Fânaru, Varujan Vosganian, Grigore Leşe, Gavril Ţărmure, Leo Butnaru, Cristian Simionescu, Marian Constandache, Ioan Pintea, Liviu Apetroaie, Paul Aretzu, Corneliu Antoniu şi scriitorii botoşăneni: Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Dumitru Ţiganiuc, Dumitru Ignat, Emanoil Marcu, Lucia Olaru Nenati, Maria Baciu, Nicolae Corlat, Vlad Scutelnicu, Constantin Bojescu, Dumitru Necşanu, Vasile Iftime, Petruţ Pârvescu, Gabriel Alexe, Corneliu Filip, Stelorian Moroşanu, Victor Teişanu, Cristina Şoptelea, Mircea Oprea, Valentin Coşereanu, Lucreţia Andronic, Ciprian Manolache, Dorin Baciu, Cezar Florescu, Marius Irimia şi alţii.

MULTUMESC!

Multumesc din suflet celor care mi-au fost alaturi duminica, la lansarea cartii FORMA PASARII. A fost o zi de iarna frumoasa, cu zapada, ger, viscol si inimi frumoase. Dupa cum am anuntat, fondurile din vanzarea cartii sunt donate Asociatiei IHTIS (presedinte Mihaela Mihaescu).

Inima imi este alaturi de toti cei care au inteles ca doar impreuna suntem o forta si ca putem dezvolta o energie care, alimentata zilnic cu ganduri si fapte, va lucra de la sine pentru semenii nostri.  

Reverente pentru poeta Mihaela Arhip, doamna Marieta Baciu (violonista) si domnul Florian Baciu, doamna prof. Geanina Cotoi, doamna procuror Mirela Podovei, doamna Monica Buza, Andreea Moldovanu, domnul Constantin Ionescu (si minunatei sale Doamne), domnul Constantin Adam, pictorita Aida Suster, Claudia Luca, Daniel Bucatariu si Ionut Iosub (de la Stiri Botosani), Vlad Placinta (de la Asociatia Salveaza o inima) si tuturor celor care au cumparat cartea. Multumesc, de asemenea, si Mihaelei Nistorica: a oferit sala si ceaiul cald!

 

"Ingerul si copilul pazitor", o carte scrisa de actrița Ligia Toniță

"Va anunt cu bucurie ca a iesit la lumina cartea "Ingerul si copilul pazitor". Are numai cateva zile, insa tare ii place sa se joace cu cel care o citeste. Cum o deschizi dai de un ingeras mare mester la reparat scari. Cred ca si voua vi se intampla sa visati o scara cu trepte lipsa. Ei, mie ingerasul asta iubitor de miere cu scortisoara, chiar mi-a reparat-o si acum pot indrazni sa visez mai departe. Pe urma m-am intalnit si cu Ingerul cu Cizme Verzi, in casuta caruia incap nenumarate cizme verzi. Fiecare pereche tine in ea cantecul unei zile. Cum te incalti cu ele, cum auzi melodia! L-am vazut si pe Ingerasul Teofil, indragostit de oameni, pe Sarkis, o corabie cu aripi care transforma frica in iubire si tristetea in bucurie, pe Moris, vanzatorul de jucarii care mi-a vorbit despre cutia cu lumina, pe Ingerul Lumanare, care avea un mesaj urgent pentru copii... La urma de tot a venit Ingerul cu Aripi de Carte care mi-a dat trei samburi de poveste si mi-a zis sa le las si copiilor loc in carte sa scrie si ei povesti. Asa am facut", ne spune LIGIA TONIȚĂ.

Cine doreste sa ajunga la "Ingerul si copilul pazitor", poate sa intre AICI  

Cartea este dedicata copiilor la culcare si parintilor la trezire.

Pentru bucurie si liniste.

 

Lansarea cartii FORMA PASARII

"La drum cu îngerii", Editura Clubul Saeculum, 2003

"Forma păsării", Editura Axa, 2012

FLORI din ţara mea...

Flori nemuritoare.  (Tutova, 2012)

Arta pe sticla, un mod de a uimi copilaria!

Zilele acestea am incheiat un an in care, saptamana de saptamana, am lucrat cu copiii in cadrul unui curs de Arta Decorativa. Am abordat in special pictura pe sticla, dar am facut si lucrari pe carton, ceramica, chiar si pictura pe fata sau pe baloane.


Sentimentele cele mai puternice sunt acum, la final. Cand mi-am dat seama ca imi lipsesc acesti prichindei mai mari sau mai mici (de la 4 anisori la frumoasele domnisoare de 15-16 ani), ca dincolo de ce am invatat impreuna m-au fascinat cu frumusetea lor, cu spontaneitatea si dorul de frumos pe care il au ca nimeni altii.

M-au fascinat atunci cand au prins curaj in fortele lor. Cand sfatul meu preferat a devenit: Vreau sa imi spui intai cum vezi tu lucrarea aceasta! Nu va imaginati cata fantezie si cata forta creativa se ascunde in capsorul lor.

Mi-au dat lacrimile deseori la vreo replica "geniala" a vreunui mic artist. Sau atunci cand Alma (are 6 ani si ne-a anuntat ca peste 4 ani va implini 20!) ne-a aratat fascinata un… chip de fata intr-o pata de culoare varsata pe carton, iar Andreea a decretat ca nimeni nu va deranja "fata din culoarea rosie". In ora la care am lucrat cu argila (obiecte pe care apoi le-am pictat), cei mai multi dintre copii au modelat melci, flori, chiar si o masina. David, de 4 anisori, ne-a surprins cu… o copita de cal si o scoica deschisa!

Maturitatea celor 5 ani ai lui Cristian, minunata energie a Oanei, tacerea vesela a Mirunei, uimirea Alexandrei sau bucuria Andreei… Seriozitatea lui Alex, spontaneitatea Almei si debitul verbal al Emiliei… Rabdarea Biancai, delicatetea Anei Lhea (nu stiu cum se scrie exact), veselia de pe chipul Izei, incruntarea concentrata a Iustinei, mutenia cu ochi mari a misterioaselor gemene Andra si Alexia, si… vesnica intrebare: “Doamna, acum ce facem?”...

Scriu aceste cuvinte pentru a marturisi, de fapt, altceva: copiii acestia au creat lucrari uimitoare! Si convingerea mea este ca nu e nevoie neaparat de profesor, ci de un om care sa le descopere curajul in ei insisi.

(Cursul s-a desfasurat in perioada august 2011-august 2012, la Tratoria demisol, "La Nistorica")

Foto: Oana Tabultoc; Bianca, Miruna, Cristian si Alex (Expozitia din 1 aprilie, "La Nistorica"); Miruna Buza; pictura pe sticla de Bianca Iacob; vas pictat - sticla, de Miruna Buza; vas pictat - sticla, de Alexandra Mera; platou pictat - sticla, de Miruna Buza; lucrare pe carton de Miruna Buza; Oana Tabultoc, pictura pe fata; vas pictat - sticla, de Andreea Moldovanu; Ioana si David, cu primele lor lucrari pe sticla.

15 iunie: Trandafiri dupa ploaie, la Biserica Vovidenia din Botosani

De la Părintele Ghelasie, vorbe pentru viaţa noastră!

Principiile Părintelui Ghelasie, marele isihast creştin trecut la Domnul in 2003, transmise de Părintele Valerian:

1.Să nu te alarmezi!
2.Să nu te contrazici!
3.Nu-ţi arăta nevoinţa!
4.Nu blama Răul! (care cuprinde Nu deznădăjdui, Nu cârti, Nu condamna, Nu judeca)

În fotografie, Părintele Ghelasie de la Mănăstirea Frăsinei:

Mananca, roaga-te, iubeste!

Uneori, sa-ti pierzi echilibrul datorita iubirii face parte din a trai o viata echilibrata.

DE ZIUA POEZIEI: Doua poeme de VIRGIL MAZILESCU

Vei auzi din nou: fii inima mea

vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar nişte canale
care din obişnuinţă nu mai duceau nicăieri
apoi îţi arzi hainele

o piele febril descheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frăţesc: şi mai mic uriaş inima şi
aşadar aşadar devii a doua mea inimă
apropie-te

la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte oraşul
şi absenţa ta: o cicatrice pe un perete de aer
micşorându-se din ce în ce


Prefaţă

şi după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină
din adâncul pământurilor sterpe -curajul şi puterea(omenească)
s-au topit ca aburul

şi altceva în afară de faptul că m-am născut şi că trăiesc
şi că probabil voi muri cutremurându-mă(ceea ce dealtfel am vrut să spun şi acum doi ani şi acum trei ani de zile)
deocam-
dată vai nu pot spune
îmi reiau prin urmare vechea limbă: începând chiar din
clipa de faţă. o sucesc o mângâi o bat cu sete. dar sintagmele
stranii în care (se spune că)sufletul meu doarme ca într-o vi-
zuină pierdută nu mă mai ademenesc. degetele subţiri care vor

săpa canale-n pădure şi se vor întoarce acolo mereu şi vor intra
încetul cu încetul în putrefacţie? degetele subţiri nu mă mai
tulbură

"Frumosul adevăr - cel mai simplu tratament pentru cancer"

Pentru fiecare dintre noi, fie că sîntem pregătiţi sau nu, va veni ceasul cel de pe urmă. Nu vor mai fi răsărituri de soare, minute, ore sau zile. Tot ce ai adunat, lucruri preţuite sau uitate, vor trece în mîinile altora. Bogăţia, celebritatea şi puterea ta se vor risipi ca fumul în vînt.

Nu va conta ce ai avut sau ai datorat.
Pica, resentimentele, frustrarea şi gelozia nu vor mai fi. La fel, speranţele, ambiţiile, planurile şi promisiunile tale vor expira. Victoriile şi eşecurile care păreau atît de importante vor fi uitate. La sfîrşit nu va mai conta de unde vii şi unde te-ai aşezat. Nu va mai conta dacă eşti frumos sau inteligent.

Atunci, ce va conta? Cum va fi măsurată valoarea vieţii tale?

Nu va conta ce ai cumpărat, ci ce ai construit.
Nu ce ai luat, ci ce ai dat.
Nu va conta succesul, ci ce ai lăsat în urmă.
Nu va conta ce ai învăţat, ci ce i-ai învăţat pe alţii.
Va conta orice gest de integritate, compasiune, curaj ori sacrificiu care i-a ridicat, i-a însufleţit şi i-a făcut pe ceilalţi să-ţi urmeze exemplul.
Nu va conta competenţa, ci caracterul tău.
Va conta nu cîţi oameni ai cunoscut, ci cîţi îţi vor simţi multă vreme lipsa.
Vor conta nu amintirile tale, ci ale celor dragi despre tine.
O viaţă care contează nu e construită la voia întîmplării, ci prin alegere.

(Discursul final al documentarului "Frumosul adevăr - cel mai simplu tratament pentru cancer")

Constrângere sau autenticitate?

Am găsit câteva vorbe frumoase astăzi, pe care le dau mai departe. Spre a fi ceea ce suntem...
"Morala, spunea Nae Ionescu, are două rădăcini: Una care înseamnă constrângere şi care izvorăşte din apăsarea semenilor asupra noastră. Ea face oamenii cumsecade. Alta, care izvorăşte din noi înşine şi care însemnează un anumit stil de viaţă personal, face pe oameni autentici. Îi face să fie ce sunt. Numai această din urmă rădăcină face morala cu adevărat respectabilă. Nietzsche are dreptate când numeşte pe cealaltă un paravan al laşităţii şi o compensaţie virtuală a năzuinţelor pe care n-ai avut curajul să ţi le-mplineşti aievea".
(din cartea lui Mircea Vulcănescu, "Nae Ionescu, aşa cum l-am cunoscut", Ed. Humanitas, 1992)

Poetului Ion Nicolescu. La plecare

e ger în triste calendare
sfinţii se dau orbilor cu împrumut

în zadar am pîndit labirintul
Poetul îşi poartă paşii îndărăt
zar caldarîmului de pofte

într-o lume de tălpi îţi culci suferinţa
(pe un leu de-mprumut se vinde poetul)
nici vorba
vine iertarea de seară
ca o pasăre pe uscat

mai puţini tot mai puţini poeţi
libertatea poartă la gît
medalii de gheaţă

Nebun şi înger

cine are de-a face cu îngerii este deasupra jocurilor şi a lumii întregi ţi-am spus dimineaţă „nu de vulturi, ci de înălţimea zborului teme-te!”

m-am trezit greu, ţineam de mână un nebun
(îngemănat în aripă cu îngerul său, fugea în lume
pentru apărarea oamenilor singuri)
nu am uitat mersul pe sârmă, chiuitul aspru al gândului
pregătit de-cu-seară la foc mic,
de unde înţelepciunea,
de unde cumsecădenia de paie, de unde rostul
de a fi ceea ce sunt
într-o lume care nu este ceea ce este

nebun de aripă, mă vindecă lumii un înger...

ROMÂNIA DE COLECŢIE - Asta-i tara ta

O imagine care m-a făcut realmente să plâng azi. Un sat izolat de nămeţi, unde nu poate pătrunde Ambulanţa. Bunica din fotografie are 77 de ani, este bolnavă şi are nevoie de dializa, de care depinde viaţa ei. Ambulanta ajunge doar până la aproape 4 km de sat. De acolo, mai departe pornesc militarii, cu un autocamion cu tractiune 6x6, de la Garnizoana Botoşani, şi un echipaj de pompieri.

Bunica ajunge cu bine la Ambulanţa, medicii o duc apoi în siguranţă la spital. O ştire de presă, de sezon.
Doar că, privind fotografia, au început să mă şiroiască lacrimi. Pe bune! Priviţi îndelung, cu suflet şi cu ochi buni. E atât de frumoasă iarna asta câteodată!
Asta e România de colecţie: un pompier şi un militar, purtând de mînă o bunică!

ROMÂNIA DE COLECŢIE - Poetul-cerşetor

Nu ştiam nimic despre poetul Ion Nicolescu până ieri. Pentru ca astăzi să îmi dau seama că pe Ion Nicolescu îl ştiu toţi românii. Ion Nicolescu e un "cerşetor", cules de pe stradă zilele trecute şi depus la Reanimare, cu diagnostic deloc încurajator. Starea lui este gravă.
Oamenii buni şi-au trimis veste despre starea poetului Ion Nicolescu. Scriu despre acest om pentru că aseară mi-a stors sufletul de fiori. Citeam despre el pe blogul lui liviuioanstoiciu.ro, scriitor care făcea publică o scrisoare despre vii... Redau câteva rânduri: "Niciodată nu am avut atâta tristeţe în cuvinte. Poetul Ion Nicolescu e internat la Spitalul Judeţean Buzău. A fost luat de pe stradă, găsit leşinat. L-au recunoscut nişte asistente ieşite din tura lor de serviciu, care au participat la unele manifestări cultuale. Au sunat la 112 şi l-au adăpostit la spital. Ion Nicolescu a ajuns un cerşetor. Acum o jumătate de oră, după ce m-a sunat dl. Cojocaru, m-am dus acasă şi am golit garderoba mea modestă. Nu am bani să cumpăr pentru Ion Nicolescu îmbrăcăminte şic. I-am umplut o sacoşă cu îmbrăcăminte de second-marin. Am dat şi cămaşa de pe mine. Trăim vremuri incredibile".
Cine este acest "cerşetor"?
Ion Nicolescu. Iată ce spunea Nicu Alifantis despre el: "Poetul bolnav de poezie, acelaşi care a semnat şi versurile cântecului «Douăzeci de îngeri», este domnul Ion Nicolescu. Ne-am cunoscut în 1975, într-unul dintre spectacolele Cenaclului Flacăra. Tot el a scris versurile unor cântece mai vechi de-ale mele, cum ar fi: «Rococo», care se găseşte pe albumul «Voiaj», apărut în 1995, apoi «Imn (Trăiască România)» şi «Cântec (Ţara noastră-i, ţara noastră)», care se găsesc pe single-ul editat împreună cu Florian Pittiş în 1979. Excepţional poet. Plin de umor, de simţ civic, patriot sincer şi adevărat, dedicat şi devotat omului şi drepturilor acestuia, încerca să-şi facă publice ideile în măsura în care era posibil la acea vreme. Nicolescu era foarte iubit de mişcarea avangardistă a artiştilor anilor '70. Unul dintre cei mai înfocaţi fani ai lui Ion Nicolescu la acea vreme era Florian Pittiş, care recita câteva poezii de-ale sale cu mare succes. «Imn (Trăiască România)» a fost unul dintre cele mai cântate cântece ale mele la acea vreme. Trebuie să recunosc că este poetul graţie căruia am căpătat cea mai mare popularitate cântându-i poezia. Aşa a fost să-mi rămână la suflet poemele domniei sale asupra cărora am revenit şi mă bucur nespus să le fac iarăşi cunoscute celor din jurul meu, pentru a nu fi uitate, aşa cum pe Ion Nicolescu l-a uitat viaţa, Dumnezeu ştie pe unde!”.

De povestit că da, pe Ion Nicolescu l-a uitat viaţa de mult! Cam prin vremea gloriei lui Păunescu, Alifantis şi alţii! Imnul Cenclului Flacăra, devenit apoi "Trăiască România", a fost scris de Ion Nicolescu în altă formă, fiind schimbat ulterior de Păunescu, cel care a introdus, în locul versurilor despre provinciile istorice, versurile cu "Trăiască Ceauşescu". Ion Nicolescu nu a acceptat, fapt care i-a atras numeroase ghionteli securistice. Păunescu a scos imnul în varianta patriotardă, Nicolescu a fost scos din librării şi biblioteci, odată cu varianta originală a cântecului.

Nimic din toate acestea nu mi-a dat însă fiori, aşa cum am simţit că mă zgudui la cele câteva cuvinte care încheie scrisoarea către Liviu Ioan Stoiciu: "În timp ce Ion Nicolescu zăcea în reanimare, dl. Cojocaru (prozator, angajat al spitalului, n.m.) a xeroxat nişte poezii ale acestuia, dându-le tuturor angajaţilor din spital. S-a întâmplat un mic miracol. După ce i-au citit poeziile, aceşti extraordinari oameni ai spitalelor s-au dus să-l vadă pe poet. Restul nu mai contează".

Aceasta e România de colecţie: un poet cerşetor, artişti mari care în trecătoare zile şi liniştite nopţi îşi amintesc despre cei care i-au făcut celebri ("pe Ion Nicolescu l-a uitat viaţa, Dumnezeu ştie pe unde!"), şi nişte oameni simpli dintr-un spital de provincie, cu salarii mizere, care, după ce vor fi citind pe holuri poezii xeroxate, scapă o lacrimă şi adapă de zile un poet-cerşetor.

ION NICOLESCU - Un poet in viata (noastra)

Cântul LXXX


eu ştiu ce-i o odă şi când a-nceput
dar odele vin de la sine
aşa cum eu însumi şi de bună voie
m-am ridicat din mulţime
poeţii-s omagiul acestei planete
pe care se-ntâmplă şi crime
pe care se-ntâmplă şi altceva
decât generoase fapte de rime
popoarele lumii fac mari sacrificii
şi-şi pot permite să aibă poeţi
să nu pierdem timpul cu false discuţii
toţi oamenii sunt nişte poeţi



Cântul XXV


ţara noastră-i ţara noastră
dulce pajişte albastră
aripă sculptată-n dor
de lumina ochilor
dacă-i dor nu-l stingi cu apă
dacă-i timp nu-l poţi întrece
dacă-i gând nu-l poţi străbate
noi suntem români
noi suntem români ca brazii
noi suntem români ca grâul
noi suntem români ca focul
noi suntem români
ţara noastră e a noastră
vârf de jale şi de dor
dulce arşiţă albastră
ca lumina ochilor


Cântul LXXXVI

cum poţi să treci
tu pe Calea Victoriei
cum poţi să bei cafea liniştit
când alt om ca tine
pe-aceeaşi planetă
poate-i bolnav
poate-i nefericit
un om ţine-o floare în dinţi
toată viaţa
şi cel mai moral dintre lucruri
e viaţa
şi cea mai frumoasă poveste e viaţa
pe care-o-nvăţăm cât trăim
pe de rost

ADRIAN POPESCU: Struguri

Dacă nu sîntem la fel cu versurile noastre

la ce bun să mai scriem?

Eminescu şi Rilke, Byron şi Bolliac şi Mureşanu

Voiculescu şi Mandelştam au reuşit.

Struguri nevăzuţi storşi în presele
Timpului.

Dacă nu-şi pot încarna imaginile
ce le mai rămâne poeţilor?

Roua şi cernelurile, da
broboanele de trudă, simetria, da

dar mai cu seamă sângele spălînd
obrazul şi mîinile care ţin cartea.

În fibrele tinere ale lemnului
în cămările închise ale pietrei

numai zvîcnetul arterelor pătrunde
numai culoarea sîngelui rezistă vremii.