Autorul primelor manuale de religie din România s-a născut în Botoșani

Preotul Aristide Cucu s-a născut la 28 septembrie 1901, în Hudeşti, județul Botoşani. Petrece anii copilăriei la Concești, sat în care părinții săi erau învățători și unde micul Aristide urmează și cursurile primare. Îl regăsim apoi în Seminarul "Veniamin Costachi" din Iași, iar mai târziu la Facultatea de Teologie a Universităţii din Cernăuţi, unde va urma apoi și Seminarul Pedagogic Universitar.

Se căsătorește cu învățătoarea Elena Costinescu, fiică a preotului din Ionășeni. Singurul fiu, Pavel, este medic pneumoftiziolog, cu doctorat în medicină.

Preotul Aristide Cucu va fi hirotonit la Darabani și va activa ca paroh al Bisericii "Sf. Nicolae" vreme de 20 de ani. După 1945 părăsește Darabanii și ajunge în județul Prahova, la Ditești, pentru următorii 22 de ani. Se pensionează și revine în Moldova, dar nu la Darabani, ci se stabilește la Iași, alături de fiul medic. La Iași, deși pensionar, va sluji la Biserica Golia până în anul 1991. Tot aici, spre finalul anului 1982, va finaliza lucrul la Dicționar.

Se stinge din viață pe 29 ianuarie 1992. Este înmormântat la Cimitirul Eternitatea din Iași.

Preotul Arstide Cucu este autorul primelor manuale de religie pentru cursul primar, din România.

A alcătuit, pe când era preot la Darabani, Carte de religie pentru clasa a lll-a primară şi Carte de religie pentru clasa a lV-a primară, lucrările – imprimate la Tipografia Școalelor din Dorohoi - fiind aprobate de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (1938). "Cele două manuale, prin caracterul lor accesibil şi prin tezaurul de învăţăminte morale pe care le propun, ar putea constitui şi astăzi instrumente folositoare în educaţia şcolară", spune Victor Teișanu. Tot la Darabani, Aristide Cucu a alcătuit și o carte de rugăciuni, numită "Scara la cer".

Însă lucrarea pe care a elaborat-o cu răbdare, în zeci de ani, reluând și completând, modificând și reorganizând, este "Dicționarul teologic- istoric bisericesc". Păstrată în manuscris și așteptând, parcă, momentul propice pentru a ieși în lume, lucrarea vede lumina tiparului la un sfert de secol de la plecarea la Domnul a preotului Aristide Cucu și la peste trei decenii de când a fost finalizată.

Editura Quadrat din Botoșani a publicat, spre finalul anului 2016, "Dicționarul teologic – istoric bisericesc", lucrarea fundamentală a preotului Aristide Cucu, de a cărei apariție s-au îngrijit Victor Teișanu (cel care a semnat și prefața Dicționarului) și Dumitru Ivan, directorul Editurii Quadrat.

Publicarea acestui Dicționar era mai mult decât necesară, date fiind informațiile cuprinse, dar mai presus de toate se constituie într-un act reparatoriu pentru munca de mai bine de patru decenii a unui preot de o deosebită erudiție, o personalitate distinctă în peisajul postbelic românesc.

"Pentru noi, întâlnirea cu acest manuscris reprezentând opera de căpătâi a preotului cărturar, la circa un sfert de veac după moartea sa, a constituit o veritabilă revelaţie. Dicţionarul, rodul a peste patru decenii de migăloasă documentare şi elaborare, a fost definitivat abia în septembrie 1982", scrie în Prefața "Dicționarului..." scriitorul Victor Teișanu, menționând că este vorba despre o "muncă impresionantă (...) însumând cercetarea unei vaste bibliografii, de la ziare şi reviste, la dicţionare, enciclopedii, cursuri universitare, cărţi şi tratate din sfera teologiei româneşti şi universale, etc.".

Într-un timp al tehnologizării rapide, la prima vedere, un dicționar de termeni – fie ei și teologici - nu pare să își mai găsească utilitatea. Însă ceea ce impresionează la lucrarea preotului Aristide Cucu este tocmai minuțiozitatea cu care a așternut în orizontul cultural fiecare termen, concept, expresie, anticipând astfel nevoia de cunoaștere a confraților săi preoți. Pentru că, ceea ce este semnificativ, autorul extrapolează cu generozitate, extinde termenii de dicționar, lărgind cu asupra de măsură sfera de înțelesuri apelând la surse dintre cele mai diverse, surprinzătoare chiar.

O simplă parcurgere a celor 600 de pagini ne relevă un autor erudit, un fin cunoscător al izvoarelor documentare, o minte organizată și luminată, capabilă să descifreze un text teologic, dar și să îi înțeleagă pe Kafka, Hegel sau Kant. Avem de a face, astfel, cu un dicționar atipic, în care vom afla termeni explicați în viziune pur teologică, dar vom întâlni la fel de bine ziceri din Voltaire, Blaga, Arghezi. Vom afla, de pildă, ce înseamnă Muzica grație "Jurnalului" lui Gala Galaction sau a reflecțiilor lui Platon. Despre Asceză vom afla prin intermediul "Istoriei Bisericii Universale", dar și din scrierile publicate în foaia "Telegraful român", de către Neculae Mladin, mitropolit al Ardealului. Iar despre Atos, preotul Aristide Cucu ne oferă o perspectivă largă tocmai prin alăturarea – în jurul unui singur termen – a mai multor viziuni: "Istoria Bisericii Universale", de E. Popovici, "Magazin istoric" (nr. 7 din 1975), dar și "Patericul românesc" al lui Ioanichie Bălan.

Vorbim, după cum spuneam, despre un timp în care identificarea și procurarea surselor de informare erau adevărate aventuri, cu riscurile de rigoare, un timp în care cenzura elimina din spațiul public, uneori și din bibliotecile particulare, cărți care umbreau luminosul ev comunist. Cu toate acestea, bogăția bibliografică și intuiția cu care au fost folosiți diverși autori ne fac să credem că preotul Aristide Cucu dispunea de o excepțională disponibilitate în această direcție. 

Victor Teișanu se referă, de altfel, în prefața lucrării, tocmai la "viziunea autorului", care "este una enciclopedică, prin urmare ne furnizează consideraţii pertinente şi despre stiluri arhitectonice, muzică, pictură, chiar şi despre… limba română literară!".

"De aceea, credem că actualul dicţionar, cu toate deficienţele sale inerente unei lucrări scrise fără intenţia de a fi dată publicităţii, (motiv suficient care să-i justifice imperfecţiunile), poate deveni pentru oricine trăieşte în spaţiul cultural românesc, un mijloc rapid de informare şi creştere spirituală. Un instrument necesar studenţilor teologi, profesorilor de religie, preoţilor şi celorlalţi slujitori ai bisericii, publicului larg şi mai ales tinerilor, poate cei mai expuşi fenomenului alienării şi secularizării care bântuie lumea de azi", scrie Victor Teișanu în finalul cuvântului introductiv al "Dicţionarului teologic-istoric bisericesc".

O carte care încheie un ciclu de destin, un "Dicționar..." care, alături de manualele de religie construite cu migală de către pr. Aristide Cucu în perioada interbelică, conturează fericit o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe, dar și a culturii române.