Poezii si poeti (II) - reintalnirea cu poemul pierdut

Carmen Veronica Steiciuc a identificat poemul despre care scriam ieri. L-am recunoscut. Il redau aici, este frumos si diafan, dar nu acel diafan poeticesc chinuit de stereotipul romantismului tarziu, la fel cum nu se cufunda nici in postmodernismul rigid al cuvintelor multe si fara inteles. Este, cum imi place sa spun, un poem "cu stare".


Ierburi cu nume ciudate

(din volumul culoarea neprevazută a orei)


1. iar dacă liniştea nu are culoare e un

trucaj din acelaşi motiv pentru care
visele se reîntorc în delirul
semnelor de întrebare

stăm

şi copacul se simte fericit şi iarba

ne privim în tăcere ideea răsuceşte
forme de aer pe moleculele arse
un hohot în care lebăda nu ştie
răspunsul ad litteram


2. contur diamantin pe balustrada orei un
toast pentru iubire secundele ridică

lebăda ne priveşte mirată dar unde
vă sunt aripile domnilor dar
unde prietenii...

tu dai ploaia la o parte şi cuvintele
în sfeşnice de aer se aprind

e timpul să ne spunem tot, dar
absolut tot, eucaliptul a înflorit în
chiar acest moment e punctul sublim
imaginea se desprinde aleargă prin
fereastra deschisă se-aruncă


3. un timp nu vom auzi unul de celălalt

pe urmele lăsate ierburi cu nume
ciudate vor creşte

în miezul secundei un zbor definit de iluzii
(frunzele vor ierta depărtarea din noi)

amurguri hoinare prin visele noastre
vor trece

precum zarurile la-ntâmplare
aruncate

vom rătăci fiecare prin numele celuilalt
vom pluti prin odihna văzduhului o vreme

precum tăişul toamnei un acrobat străbate


4. prin memoria mea veţi călători o bună
bucată de vreme eucaliptul spune
prin tâmplele voastre insomnia va trece
delirul cu albe acorduri...

(un hohot fortissimo în toată încăperea)
opriţi înregistrarea

tu îţi aprinzi ţigara (adagietto)
şi mai trece un timp

nemărginire oarbă ce sunet ciudat e
freamătul surd al uitării

o prăbuşire perfectă un straniu zâmbet
de alge risipit în oglinzi de-nserare


5. uneori fericirea e atât de aproape

firul de iarbă face o reverenţă
dispare

invizibilul crede în destinul punctului
dealtfel şi lebăda remarcase o oarecare
convergenţă în gândurile pare

cântecul acesta nu începe niciunde

cygnus
nimic mai desăvârşit decât
liniştea în care fiinţa iubită
prinde contur

(Carmen Veronica Steiciuc)

Maica Ecaterina Fermo conferentiaza, sambata, la Botosani

Sambata, 18 iunie, la ora 15.00, Maica Ecaterina Fermo va sustine la Cinematograful Unirea din Botosani conferinta cu tema "Romanii, intre compromis si Hristos - dezbatere asupra problemelor actuale ale Romaniei".

Monica Fermo a murit la vârsta de 32 de ani, pe 29 iunie 1986, exact când s-a născut Elena. A fost o actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB) şi om de televiziune. S-a născut dintr-un tată evreu, dar încreştinat de mama sa, pentru a scăpa de furia nemţilor, când avea 20 de ani, şi dintr-o mamă rusoaică, creştină pravoslavnică. Părinţii, nefiind foarte credincioşi, nu au mai botezat-o pe Monica, ea rămânând în legea iudaică. Abia peste 32 de ani de la naştere Monica primeşte botezul şi o dată cu el şi numele de Elena.

Hotărârea de a se călugări a fost luată tot la îndemnul părintelui Argatu. "În prima zi după botez, eram, la părintele, mai multe persoane în aceaşi situaţie ca mine. Dar numai mie mi-a recomandat să mă călugăresc", îşi aminteşte Maica Ecaterina.

Un critic demisioneaza si il acuza pe Nicolae Manolescu, presedintele pe viata scriitorilor!

http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/06/demisia-criticului-daniel-cristea-enache-din-uniunea-scriitorilor-trebuie-respinsa-lupta-cu-un-presedinte-trecator/ Am citit aici mai mult despre scandalul real creat in Capitala dupa ce un critic tanar si-a dat demisia din USR din pricina unor scrisorele pe care un oarecare profesor le tot trimite in prima linie a Romaniei Literare. Romanie Literara condusa, se intelege, de primul scriitor al tarii, pe numele sau NM. Pana aici nimic spectaculos, cu atat mai putin scandalos. Numai ca tanarul critic reclama ca in spatele celui oarecare profesor s-ar afla chiar primul scriitor al tarii (a nu se intelege ca sintagma de prim scriitor ar avea conotatii valorice, ci doar ca detine o functie de presedinte al USR, pentru ca in fapt nici nu e scriitor, ci critic literar).

Problema in sine nu e strigatoare la cer. Scandaluri literare au fost de cand lumea, iar lumea, iaca, inca exista si se bucura de gloria elitelor in viata. Interesant de urmarit este un alt aspect. NM a bantuit multa vreme prin vietile multora dintre scriitorii pe care ii pastoreste. Ajutat frateste de mai tanarul si-n veci ferice Mircea Dinescu, a lovit - pe la spate sau drept in moalele capului - multi scriitori incomozi, amintesc aici doar atacul mortal asupra lui Cezar Ivanescu. Sa nu uitam cum, in 2008, aflam cu mare pompa prin agentia de presa NewsIn ca Cezar Ivanescu a facut politie politica. Informatie obtinuta pe surse din CNSAS. Sursa, Mircea Dinescu, intamplator angajat al trustului Realitatea, care detine si agentia NewsIn, singura care obtinuse bomba de presa. Cezar Ivanescu a luptat pana la disperare, pana la a-si accepta moartea pe care o simtea deja dand tarcoale. Nimeni nu a dezmintit informatia care, iata, nici la 3 ani de la moartea poetului nu a fost confirmata. Solidar cu MD, seful scriitorilor romani a mai facut un gest de neiertat: nu si-a dat acordul pentru ca trupul neinsufletit al poetului sa fie depus in sediul Uniunii Scriitorilor, pe motiv ca: US nu e capela! Numai ca, dupa Cezar Ivanescu, UE a fost fara probleme capela pentru Adrian Paunescu sau Fanus Neagu, odihneasca-i Domnul in pace!

Au urmai apoi alte secvente, de data aceasta avandu-l in centru pe Nicolae Breban, de o alta factura si cu un alt final (din fericire).

Acum, citind textul lui LIS, am gandit ca poate scriitorii au invatat cate ceva, ca nu mai trebuie sacrificati oameni, ca trebuie sa fie uniti si sa spele rusinile care s-au tot adunat pe obrazul USR.

Congresul National de Poezie, editia a IV-a 16-18 iunie 2011

Evenimentul se desfasoara la Botosani-Ipotesti - Suceava - Putna si este organizat de Fundatia Culturala "Hyperion" - Caiete botosanene, Centrul Cultural Bucovina Suceava, cu sprijinul Consiliului Judetean Botosani, Consiliul Judetean Suceava, Uniunea Scriitorilor din România, Primaria Municipiului Botosani, Consiliul Local Botosani, Centrul Judetean pentru Conservarea si promovarea Culturii Traditionale Botosani, Memorialul Ipotesti - Centrul National de Studii "Mihai Eminescu"


Joi, 16 iunie 2011:

- Ora 9,30 – 13,00 – Memorialul Ipotesti – Centrul National de Studii "Mihai Eminescu" – Aula "Laurentiu Ulici" – Deschiderea lucrarilor Congresului National de Poezie, editia a IV-a. Alegerea unei noi conduceri. Tema: "Poezia româna contemporana în context european. Traduceri, editari, prezente în edituri, librarii si reviste"

Ora 13.0 - 13.15 - Bicblioteca Nationala de Poezie Mihai Eminescu - Amfiteatrul Laurentiu Ulici - Conferinta "Eminescu si Eminovicestii. Radiografii familiale -destine individuale". Prezentare Valentin Cosereanu

- Ora 16.00 – Parcul Mihai Eminescu – La Standurile Cartii de Poezie. Lansari de carte, autografe. Prezentari de reviste.

- Ora 18.30 – Terasa Cofetariei "Parc" - Recitalul poetilor invitati. Spectacol de muzica si poezie.

    
Vineri, 17 iunie 2011:

- Ora 11.00 – Plecare la Suceava.

- Ora 15.30 – Aula Universitatii "Stefan cel Mare" din Suceava: Continuarea lucrarilor Congresului National de Poezie, editia a IV-a.

- Ora 18.00 – Recital la Cetate – recitalul poetilor invitati. Decernarea Premiilor Congresului National de Poezie, editia a IV-a, pentru un poet consacrat si pentru un poet tânar.


Sâmbata, 18 iunie 2011:

- Ora 9.30 – Deplasare la Putna.

- Ora 10.30 – Sala de consiliu a Manastirii Putna: – Concluziile Congresului National de Poezie, editia IV-a. Lansarea unui apel sau a unei scrisori catre Institutul Cultural Român.

Dintre scriitorii invitaţi: Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Popa, Nicolae Tzone, Chiril Covaldji, Elena Loghinovski, Christian W. Schenk, Dinu Flămând, Doina Uricaru, Leo Butnaru, Emilian Galaicu-Păun, Arcadie Suceveanu, Nicolae Leahu, Maria Şleahtiţchi, Vasile Tărâţanu, Claudiu Komartin, Răzvan Ţupa, Andra Rotaru, Iulia Militaru, Dan Mircea Cipariu, Ioan Es. Pop, Dan Coman, Radu Vancu, Ştefan Manasia, Marin Malaicu-Hondrari, Cosimin Perţa, Diana Geacăr, Rita Chirian, Cornelia Maria Savu, Iolanda Malamen, Călin Vlasie, Nicolae Coande, Dumitru Augustin Doman, Virgil Diaconu, Paul Aretzu, Dumitru Chioaru, Ioan Radu Văcărescu, Silviu Guga, Vasile Dan, George Vulturescu, Dumitru Păcuraru, Echim Vancea, Vasile Muste, Ion Mureşan, Luigi Bambulea, Marta Petreu, Adrian Popescu, Ioan Pintea, Cassian Maria Spiridon, Lucian Vasiliu, Nichita Danilov, Liviu Antonesei, Daniel Corbu, Liviu Apetroaie, Nicolae Panaite, Aurel Ştefanachi, Val. Talpalaru, Adi Cristi, Şerban Axinte, Antonio Patraş, Dragoş Cojocaru, Paul Gorban, Liviu Pendefunda, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, Emil Nicolae, Adrian G. Romila, Sterian Vicol, Florina Zaharia, Angela Baciu, Corneliu Antoniu, Andrei Velea, Mircea A. Diaconu, Constantin Arcu, Carmen Veronica Steiciuc, Ovidiu Alexandru Vintilă, Izabel Vintilă, Ion Beldeanu, Mircea Tinescu, Doina Cernica, Viorica Petrovici, Liviu Popescu, Nicolae Cârlan, Roman Istrate, Ion Filipciuc, Vasile Ursache, Horaţiu Stamatin, Dumitru Brădăţanu, Vasile Zetu, Anica Facina, Constantin Severin, Elena Brânduşa Steiciuc, Sabina Fânaru, Constantin Hrehor, Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Dumitru Ţiganiuc, Emanoil Marcu, Dumitru Ignat, Lucia Olaru Nenati, Maria Baciu, Nicolae Corlat, Vlad Scutelnicu, Petruţ Pârvescu, Vasile Iftimie, Dumitru Necşanu, Constantin Bojescu, Ciprian Manolache, Gabriel Alexe, Stelorian Moroşanu, Victor Teişanu, Cristina Şoptelea, Cezar Florescu, Valentin Coşereanu.

"Amiralul", un film despre cum iubeste Rusia...

De ce ma uit, cu inconstienta si nemila fata de mine insami, la un film ca "Amiralul", pe care l-am vazut de nenumarate si chinuite ori? Un film cu care rusii reusesc sa o puna in umbra chiar si pe Anna Karenina, de fapt o lectie pentru Anna Karenina, care nu a avut putere sa isi poarte pana la capat iubirea.
Ana din "Amiralul" a iubit inalt, poate prea inalt pentru cat a putut Rusia sa duca. E atata tristete sa iti doresti sa nu mori fara sa dansezi macar o data cu omul inimii, e atata chin in prezentul scurt, nesigur pe clipa ce vine, care aduce moarte sau izbavire.

Un film care ma bulverseaza de fiecare data si ma nauceste inainte de a-l revedea. Dupa ce se sfarseste, ramane din nou tacerea...

"Portretul luptatorului la tinerete", un film incomplet, dar necesar

Am vazut "Portretul luptatorului la tinerete", un film de Constantin Popescu, lansat oficial la inceputul anului 2010, la Berlin, unde a si fost "condamnat" de Institutul Wiesel si Asociaţia pentru Studierea Istoriei Romilor, care au cerut eliminarea din festival. Contestatie care nu a fost luata in seama de organizatorii Festivalului de Film de la Berlin. Filmul a primit si premiul pentru regie la Festivalul de Film de la Bratislava.

Un film care, pe fondul unor cunostinte anterioare, nemultumeste prin saracia de "trairi" pe care regizorul reuseste sa le transmita, filmul fiind mai degraba despre fuga, frica, violenta unui regim care era hotarat sa se impuna prin toate mijloacele. Bazat pe povestea lui Gavrila Ogoranu, partizan haituit de comunisti timp de 29 de ani, condamnat la moarte de mai multe ori dar fara sa ajunga in inchisorile cumplite ale regimului, filmul nu surprinde la adevarata dimensiune motivatia care ii sustinea pe tinerii din lotul de "banditi", dar reda - si aici e un castig imens - cateva dintre metodele folosite de Securitate in a-si racola si educa informatorii, cruzimea cu care tortura "elementele dusmanoase", dar si ura fata de Dumnezeu, preoti, in special ortodocsi. "Sa scoateti oamenii de sub influenta preotilor", spun comunistii in sedintele de instruire, pentru ca mai tarziu un preot batut si schingiuit sa fie intrebat: "Ce nevoie ai tu de Dumnezeu? Nu iti da partidul tot ce ai nevoie?!".
Magistral rolul pe care il face Mihai Constantin, fiul lui George Constantin, intruchipand un personaj malefic si diabolic: Pantelei Bodnarenko (nascut la Tiraspol, cunoscut ca Gheorghe Pintilie sau Pantiusa).
Am recitit cateva dintre cuvintele ramase de la Gavrila Ogoranu, care a sfarsit in 2006, la 3 saptamani dupa ce aflase ca se va face un film despre viata lui:
"Dacă în România teroarea a fost mai fără milă şi nedreptăţile mai strigătoare la cer decât în celelalte ţări vecine, dacă a existat un fenomen Piteşti şi un Canal al morţii, se datorează faptului că în societatea românească s-au găsit atâtea suflete negre în stare de orice josnicie".
"Niciunul dintre partizani nu a căzut mort în luptă în munţi. Răniţi au fost, dar morţi, nu. În spatele fiecărui mort a fost o vânzare. N-au fost singuri în această luptă. Alături de noi a fost populaţia din regiune, care i-a ajutat şi ocrotit. Peste 1.000 de familii au avut de suferit în urma răzbunării Securităţii".

Vezi VIDEO AICI, un fel de rezumat: http://www.youtube.com/watch?v=We7ZWBzV9Ag&feature=related

Iata si fragmente dintr-un Testament scris de luptatorii anticomunisti in cei aproape 10 ani cat au ratacit prin munti:


"Testament

Alcătuit de Grupul Carpatin-Făgărăşan în primăvara anului 1954, în muntele Buzdugan (ciorna acestui testament a fost găsită de Securitate la profesorul Remus Budac)

Pe potecile munţilor, acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria şi conştiinţa libertăţii neamului nostru, alături de durerea ceasului de faţă, în inima şi creierul nostru, am purtat ca o povară scumpă: visuri, doruri şi gânduri pentru vremile ce vor să vie. Visuri, doruri şi gânduri, izvorâte şi călite în dragoste pentru neamul nostru.
Şi aşa am înţeles noi, neamul nostru: o dâră de foc sfânt, pierdută în negura vremurilor, în care din loc în loc strălucesc sori şi luceferi, într-o ploaie de stele, şi care izvorăşte din hăul trecutului, de dincolo de vremea dacilor nemuritori. Iar înaintea noastră, în continuarea dârei de foc, printre crestele de brazi, vedem aceeaşi dâră de lumină, din ce în ce mai puternică, terminată în visul nostru la picioarele Domnului Hristos în Ziua cea Mare.
Şi-n această dâră de foc, din urma şi dinaintea noastră, noi, câţiva fii ai acestui neam, pe care destinul ne-a adunat pe aceste creste, ne aducem aportul nostru de foc, candela iubirii noastre de neam, jertfa noastră.
Vrem să aducem pe altarul patriei tot ce se va găsi mai bun în slaba noastră fiinţă pământeană: libertatea noastră, tinereţea noastră, renunţările la o viaţă tihnită. Şi de candela ce-am aprins-o va cere, pentru a lumina, însăşi viaţa noastră, nu vom ezita să o sacrificăm. Nu am luat arma în mână să luptăm pentru ambiţii deşarte de mărire omenească, nici din spirit de aventură, nici din ură pentru nimeni.
Noi nu admirăm neamul nostru, nici nu căutăm să-l înţelegem şi să-l studiem în virtutea nu ştiu cărui principiu scornit de mintea omenească. Noi îl iubim. Aşa cum e. Aşa cum îşi iubeşte copilul părinţii lui. Şi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nici o mamă din lume nu şi-ar schimba copilul ei. În inima şi mintea noastră, n-au încolţit niciodată visuri şi gânduri de emigrare prin nu ştiu ce ţări fericite. Voim să rămânem aici părtaşi ai durerilor şi bucuriilor neamului, al destinului său, în valul căruia voim şi noi să ne contopim soarta noastră.
În aceşti ani am găsit în suflete de români, adesea umili şi nebăgaţi în seamă, atâta nobleţe şi atâta frumuseţe, încât nu o viaţă, dar şi o mie de vieţi de ai avea, merită să le jertfeşti. Ne-am lovit însă şi de atâta răutate, ipocrizie, interese, ambiţie prostească, zgârcenie şi mai ales nepăsare, încât ni s-a umplut sufletul de durere, amărăciune şi dezgust. A trebuit să primim pe obrazul nostru, nu odată, sărutul scârbos a lui Iuda şi, nu odată, otrăviţi cu roadele amare ale josniciei omeneşti, am ajuns în pragul deznădejdii. Ne-am coborât atunci în adâncuri şi din istorie ne-am luat din nou seva dătătoare de viaţă. Ne-am cuminecat din jertfa tuturor câtor şi-au dat viaţa pentru acest neam. Iar voi dragi camarazi căzuţi din rânduri, ne-aţi legat prin jertfa voastră cu putere, în lupta din care nu putem să ieşim decât biruitori sau morţi.
Şi mai ales am simţit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele noastre puteri omeneşti ne-ar fi dus la moarte şi deznădejde. Aici, pe crestele munţilor, am simţit cuvintele Domnului, care ne-a spus că fără El nu putem face nimic. Şi noi, prin suferinţa noastră, am învăţat să-L iubim. Căci până nu vei suferi tu însuţi, măcar o palmă sau o înjurătură pe nedrept, până atunci nu vei putea înţelege, drama de pe Golgota. Aceste gânduri, adânc frământate în nopţi lungi de iarnă, îngropaţi în zăpezi pe crestele Carpaţilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mână, vi le închinăm vouă, tineri din sate şi oraşe, ca semn al dragostei ce v-o purtăm, ca unora ce le va fi dat, când noi nu vom mai fi, să vadă şi să desăvârşească marea şi strălucita biruinţă românească.

Grupul carpatin-făgărăşan, muntele Buzduganu, Săptămâna Mare, anul 1954"

Sticla pictata manual, sau in ce imi mai investesc sufletul...

Ingerul si preoteasa, la cinstirea IPS Teofan cu ocazia implinirii a 3 ani de la intronizarea ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei

Blogul Razboi intru cuvant marcheaza cei 3 ani care se implinesc pe 9 iunie 2011 de cand IPS Teofan slujeste ca Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. Surpriza (chiar surpriza!!) a fost sa descopar ca postarea de care amintesc aduce in prim plan textul Ingerul si preoteasa, precum si postarea in legatura cu discutia pe care am avut-o cu IPS Teofan despre casa de la Varatec:

http://www.razbointrucuvant.ro/2011/06/09/ips-teofan-3-ani-de-slujire-ca-mitropolit-al-moldovei-si-bucovinei-intru-multi-ani/

Scriu aceste randuri pentru ca tin sa redau un mesaj postat pe Razboi intru cuvant de cineva semnat: Roman Ortodox in Franta:
“O femeie mai saraca cu duhul ii prinde barba si i-o saruta, in mirarea si chiar stupefactia celor mai seriosi de fata. IPS Teofan zambeste. Nicio clipa nu se arata deranjat, nu se grabeste, nu isi iuteste uitatura.”
Intr-adevar gestul femeii starneste zambete, dar nu pentru ca ar fi “saraca cu duhul” (in intelesul frazei din text: lipsita de intelegerea ca nu trebuie sa faca asa ceva) si prin aceasta fiind mai putin “serioasa” precum ceilalti, care au fost de fata. Starneste zambete, ca atunci cand vedem niste copii facand gesturi, in simplitatea inimii lor.
Iar acesta intamplare ma face sa ma gandesc cum, de asemeni, o femei din multime, venind pe la spate, indraznind, s-a atins de poala Mantuitorului, si El, i-a spus: “Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace.”
Acum, ce-i drept, femeia s-a atins, nu de poalele hainelor arhieresti ale IPS Teofan, ci de barba lui. Asa ca, mergand mai departe mi-am amintit Psalmul 132:Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.. Si cautand la talcuirea Sfintilor Parinti vedem ca Sfantul Maxim zice: “Mirul este Duhul Sfant, iar capul e mintea, iar barba lui Aaron, ratiunea care taie patimile si ierurghiseste lui Dumnezeu faptele cele bune; iar harul Duhului se pogoara peste marginea imbracamintei, adica filosofia practica se da prin cea morala, caci marginea imbracamintei este si sfarsitul [desavarsirea] acesteia”
Cu siguranta ca acea femeie n-a avut in vedere toata aceasta teologie, ci s-a marginit doar sa faca un gest care a fost izvorat din credinta ei, ca apropiindu-se de cele sfinte sa dobandeasca si ea o oarecare tamaduire sufleteasca, aceasta fiind, daca am lasa la o parte superstitia a la Gigi Becali…
Cu toate acestea este de remarcat gestul de cinstire a barbii, si cu atat mai mult uimeste astazi acest lucru, cand dorinta de a ajunge la asemanarea cu Chipul Mantuitorului nu se mai exprima nici prin acest lucru exterior chiar in randul unor clerici.
Si iata ca alaturi de femeia care saruta barba IPS-lui Teofan, mai vedem in acest articol descris in linii simple si copilul cu sindromul Down. Doua chipuri de oameni care cuceresc prin simplitatea inimii lor, intr-o lume in care vedem din ce in ce mai mult cum corectitudinea, normele, stass-ul, fac parte din ce in ce mai mult din cotidianul nostru. Desi nu ajuta sa-i punem in balanta pe unii si pe altii, precum s-a intamplat, conturand in antiteza atitudinea preotesei si pe cea a copilului bucuros de a darui pana si o pernauta, este totusi bine sa ne amintim, si sa incercam sa fim mai putin complicati, si prin urmare sa ne debarasam de grijile si stressul care umplu din ce in ce mai mult viata noastra, uitand pana si ca o traim.



Multumesc, om bun, pentru cuvinte de departe!

Ultima mea lucrare - sticla pictata, motive egiptene

Cu IPS Teofan, despre casa lui Eminescu de la Varatec

Am vorbit astazi cu IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, despre casa lui Eminescu de la Varatec. Stia despre ce este vorba si senzatia mea este ca verdictul Sfintiei Sale este dat de multa vreme si, gandindu-ma adanc la acest lucru, tind sa ii dau si dreptate.

IPS Teofan mi-a spus ca nu exista niciun act care sa ateste CU CERTITUDINE ca acolo, in spatele cimitirului de la Varatec, este casa in care poposea Eminescu. Nu a spus insa niciun moment faptul ca este EXCLUS ca acela sa fi fost locul in care tragea poetul atunci cand venea in satul manastiresc, indeosebi pentru a se intalni cu Veronica. Inaltpreasfintitul spune ca maicile batrane, in trecut, au vorbit despre povestea de dragoste dintre cei doi, insa nu trebuie trecut cu vederea faptul ca, fiind vorba despre o manastire de maici, o iubire nelegitima nu avea cum sa se bucure de intelegerea comunitatii. "Maicile trebuie lasate sa isi faca treaba lor, sa se roage. Nu vor ca acolo sa se faca un muzeu, mai ales ca nu exista certitudinea faptului ca acolo a stat Eminescu. De fapt, pentru iubitorii poetului, Eminescu este peste tot, avem poezia lui. Maicile trebuie lasate acolo, sa isi vada de ale lor", mi-a spus IPS Teofan. Are dreptate Mitropolitul, au dreptate si maicile, au dreptate si iubitorii de Eminescu. Am indraznit insa a-i spune Inaltpreasfintitului ca problema trebuie lamurita si incheiata cumva, pentru ca ea starneste patimi, acuzatii si, atata timp cat nu se va discuta public, deschis si lamuritor despre acest subiect, multe dispute se vor amplifica. "Stiu, se spune ca noi nu vrem sa facem nimic", a spus IPS Teofan. "Poate ca ar trebui vorbit mai clar. Poate ca cei care se implica in aceasta disputa nu vor sa faca un muzeu acolo, ci doar atrag atentia asupra starii de degradare in care se afla casa. Daca s-ar conserva casa, pana cand se vor lua alte masuri, probabil ca ar fi un semnal bun", i-am spus Mitropolitului. Vorba ultima a Inaltpreasfintitului a fost: "Sa lasam maicile in liniste".

IPS Teofan, spuneam, are dreptate. Maicile au nevoie de liniste. Dar casa – pentru ca, repet, Sfintia Sa nu a spus niciun moment ca este exclus ca aceea sa fie casa la care tragea Eminescu – trebuie renovata. NU DARAMATA, s-a facut greseala asta la Ipotesti si in consecinta astazi avem o copie a vechii case, asa cum copii sunt mai toate obiectele ce se mai pastreaza pe acolo. E important ca acea casa de la Varatec sa ramana in picioare, chiar si ca simplu monument istoric, ca „chilie”, asa cum s-ar parea ca figureaza in Lista Monumentelor Istorice.

De partea cealalta, iata declaratia directorului Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Național a județului Neamț, Adrian Alui Gheorghe, aparuta in presa nemteana.

"Sunt tot felul de poveşti referitoare la prezenţa în acel loc a lui Eminescu. Printre declaraţii ar fi cea a lui Augustin Z.N.Pop şi a Zoei Dumitrescu-Buşulenga. Nu există documente care să ateste prezenţa poetului acolo, ci doar legende. În schimb, am descoperit locul în care cu certitudine a fost casa Veronicăi Micle. Această casă a fost demolată în anul 1974; avem poze ale acelei locuinţe, precum şi o schiţă. Am avut o serie de discuţii cu reprezentanţii Consiliului Judeţean Neamţ ai Consiliului Local Agapia şi ai mănăstirii în vederea refacerii Casei Veronica Micle. Locul identificat de noi este în preajma mormântului Veronicăi şi consider că ar fi un perimetru evocator format de Pădurea de argint, Casa Muzeu «Veronica Micle» şi mormântul acesteia", a declarat Adrian Alui Gheorghe, directorul Direcţiei pentru Cultură Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional al judeţului Neamţ.

Sa nu uitam ca mare parte din biografia lui Mihai Eminescu s-a realizat TOCMAI pe baza marturiilor ramase de la Augustin Z.N.Pop. Marturii care, iata, au fost valabile in alte situatii, nu si in cazul de la Varatec. Apoi, profesionalismul Doamnei Busulenga – un eminoscolog de calibru – trebuie tratat ca atare. Se stie ca si-a dedicat viata lui Eminescu si ca a tratat cu maxima seriozitate tot ce a avut legatura cu viata si opera poetului. Deci lejeritatea cu care sunt luate in discutie aceste doua marturii nu sunt un semn bun, decat daca se doreste evitarea cu gratie a adevaratei probleme. Apoi, a oferi pe mai departe o atentie "cavalereasca" Veronicai Micle pare o actiune fortata, o deturnare a atentiei si o sfidare a celor care au dreptul sa primeasca un raspuns clar. Se stie ca Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu Busulenga) a suferit tocmai din cauza ca Veronica Micle (care a sfarsit, se pare, punandu-si capat zilelor, un gest de neiertat in ortodoxie) se bucura de o atentie exagerata, chiar si mormantul fiindu-i asezat in chiar curtea uneia dintre biserici.

Iata o marturie ramasa de la Maica Benedicta, care nu mai are nevoie de nicio lamurire suplimentara:

"Când am venit prima oară (n. la Văratec), trăia încă măicuţa care a fost stareţă înaintea maicii Nazaria, maica Pelaghia, care a trăit 102 ani. Eu am cunoscut-o când avea o sută de ani. Deci, asta era acum 25 de ani, ea trăise cel puţin 30 de ani în secolul trecut, ălălalt. Şi-i aducea aminte pe Creangă şi pe Eminescu, care veneau aici. Ea ne-a povestit cu gura ei, îşi amintea de hainele de şiac ale lui Creangă, tot acelea de care vorbea şi Iacob Negruzzi, în amintirile lui, dacă vă amintiţi. Şi venea cu Eminescu, care, zicea ea, avea de obicei o haină albastră. Asta n-am ştiut niciodată. Măicuţa zicea că era ucenică, tinerică de tot, fetiţă de 14-15 ani, şi ea îşi aducea aminte. Pentru că sus, spre „Schimbare”, dacă vă duceţi într-acolo, spre bisericuţa aia de sus, unde-i şi cimitirul, e o căsuţă. Acolo era casa unde trăgea Eminescu. Pe de altă parte, fireşte, era şi Veronica pe aici, pe undeva. Deci, Creangă şi Eminescu, prezenţe… Cred că mai cu seamă atunci când Eminescu era la Neamţ – că el a fost o vreme bolnav, acolo, la bolniţă la Neamţ. A fost la mănăstirea Neamţ, după ’83, bineînţeles. Şi Creangă era cel care îl vizita, îl aducea. Aceea era!".

(Cristian Curte – "Maica Benedicta Dumitrescu Bușulenga despre "aroma" Văratecului". În "Lumea Monahilor", anul II, nr. 11 (17), noiembrie 2008)

Sustin in continuare Campania Casa de la Varatec, insa cred cu tarie ca este nevoie sa se vorbeasca deschis despre acest lucru, adica Mitropolia, Manastirea Varatec, sa isi expuna clar punctul de vedere. Al meu, dupa discutia cu IPS Teofan, este ca maicile trebuie cu adevarat sa ramana in linistea manastirii, ca nu este nevoie de un muzeu la Varatec. Este insa necesara restaurarea si conservarea acelei case. Chiar si numai ca "chilie"...

Primii comunisti din Romania...

La instalarea comunismului in Romania, partidul avea foarte putini membri. Este foarte important de precizat care au fost cei dintai care au pactizat cu PCR; acestia n-au fost altii decat ungurii, cei care s-au inzestrat cu carnete rosii de partid spre a se pune la adapost in dorinta lor acerba de a pune mana pe Ardeal. Insa, in anul 1946, acestia s-au lovit de rezistenta studentimii din Cluj, care a facut o greva de aproape trei saptamani condusa de un calugar student la Medicina, Bartolomeu Valeriu Anania, ce a facut sa-i aduca la tacere pe unguri prin acest protest pasnic, intreprins numai pentru a arata apartenenta Ardealului la Romania. Dupa unguri si-au facut carnete de partid tiganii, urmati de cei mai corupti oameni ai satelor si oraselor care s-au pus in slujba intunericului, neluand seama daca partidul le cerea sa tradeze si pe cele mai apropiate rude, chiar si pe cei care in timpul vietii le-au facut de multe ori atat de doritul bine. Oricum, primii ministri si primii membri PCR nu erau romani.


Ieromonah Siluan Antoci, in cartea "Monahii ortodoxe purtatoare de lumina in intunericul comunist"

Parintele Arsenie Papacioc: "Preot m-au facut la o manastire de maici, langa Botosani, la Agafton"

"Parintele Petroniu (nota mea: Parintele Petroniu Tanase, traitor multi ani la Sfantul Munte, a trecut la Domnul pe 22 februarie 2011) imi este nas de calugarie. Am evlavie la el. Chiar in noaptea cand m-a calugarit, la Manastirea Antim, in 1948, el a tras la sorti numele de Arsenie. Nici pe mine, nici pe staret - Parintele Benedict Ghius - nu ne-a lasat sa tragem. El a tras sortul din caciula. Iar eu, fiind in biserica in mantie, m-am dus la strana sa vad cand cade Sfantul Arsenie; si l-am gasit pe 8 mai, odata cu Sfantul Apostol Ioan Evanghelistul. Iar ziua in care am fost calugarit era 26 septembrie. Tot Sfantul Ioan Evanghelistul! Cand am vazut, m-am cam speriat. Exact la un an, tot de Sfantul Ioan Evanghelistul, m-au facut preot. Si-am zis: ma urmareste Apostolul iubirii! Preot m-au facut la o manastire de maici, langa Botosani, la Agafton, pentru ca acolo era slujba arhiereasca".

(Parintele Arsenie Papacioc in dialog cu Arh. Ioanichie Balan) 

Medicul Pavel Chirila la Botosani, Conceptul de medicina crestina. 1 mai 2011

Plantele modificate genetic
In Geneza, cap. 1, apar aceste expresii: "Si a vazut Dumnezeu ca este bine si a fost asa". Acum 50 de ani, dupa mii de ani de la Creatie, omul a gandit ca Dumnezeu nu a facut bine plantele la Creatie, si s-a apucat sa modifice plantele, exact in genele lor, sa faca o planta mai buna decat a fost facuta la Creatie. Ca si cand, fiind un Dumnezeu al perfectiunii, a facut ceva imperfect la Creatie. Asa au aparut organismele modificate genetic, au fost introduse in alimentatia omului. Pana in momentul de fata se cunosc doua boli provocate de aceste plante: cancerul si alergiile. Acum doua saptamani, a fost o cearta la Academia de Stiinte Agricole, marea majoritate a oamenilor de stiinta agronomi, probabil indrumati din Occident, au sustinut ca si Romania trebuie sa introduca OMG. Scriptura vorbeste despre alimentatia omului pana la Potop, si anume semintele ierburilor si roadele pamantului, adica cerealele si fructele. Studiile contemporane arata ca cerealele si fructele sunt cele mai valoroase alimente de pe pamant, cu care omul poate supravietui cel mai mult, in aceste tipuri de alimente se gaseste totul, de la aminoacizii cei mai valorosi, pana la minerale, vitaminele cele mai vaoroase.


Cancerul
Cancerul este o boala care trebuie tratata prin toate metodele care exisa, si citostatice, si operatie si terapii naturiste, fiecare cu rolul ei. Medicina naturista poate interveni in componenta imunitara a cancerului.

Pacat si boala
Doar in cateva situatii gasim o situatie directa intre pacat si boala. Celelalte cauze care nu sunt pacate nu actioneaza specific, si e normal sa fie asa, pentru ca omul trebuie sa inteleaga ca orice pacat poate produce orice boala, si ca orice boala a carei cauza este pacatul trebuie inteleasa si asumata ca atare.

Cereale si fructe
Alimentatia viitorului, a prezentului si a trecutului este una singura, cea naturala. Alimentatia integrala, alimentatia nerafinata, faina integrala, lapte integral, sare integrala, nu margarina, ci ulei presat la rece, nu ulei rafinat, ulei presat la rece.

Cu plante modificate genetic nu s-a hotarat inca nimic, dar probabil le vor introduce, pentru ca se vor supune directivelor internationale.

O planta pe langa corp nu trateaza o boala, iar in efectul magic al plantei nu trebuie sa crezi.

Despre psihologie
Poate fi folosita in practica catehetica? Psihologia laica, stiintifica, academica, se spune ca a scos cei mai multi oameni din biserica, este o stiinta care trebuie crestinata, este o cale prin care este atacat sufletul bolnavului. Sunt multi psihiatri interesati. Am organizat un curs cu psihologii, am vazut dorinta lor de a invata, dar nu le-a predat nimeni in scoala asa ceva. Scoala de psihologie are multe indicatii contrare conceptului de psihologie crestina.

Suplimentele alimentare
Suplimentele alimentare care au invada piata: luam suplimente alimentare daca ne lipseste ceva din corp. Conceptul de medicina crestina nu trateaza oamenii sanatosi. "Oamenii sanatosi nu au nevoie de doctor”, spune un verset peste care se trece usor, dar are multe semnificatii. Asistam la incalcarea acestui verset, incalcare care aduce mii de boli. Se obisnuieste sa se faca o profilaxie a bolilor, dar dezvolta ceea ce numim inductie patogenetica. Aceste plante, luate fara sa aiba omul nevoie, dezvolta niste simptome, reactii alergice.

Educatia sexuala si ortodoxia
Ministerul Sanatatii a vrut sa scoata 10.000 de caiete metodologice, cu descriere amanuntita asupra practicii sexuale, pentru elevi. La intiativa Mitropolitului Teofan, care pe atunci era la Craiova, am reusit sa impiedicam aceasta intiativa guvernamentala. Am fost priviti ca fundamentalisti, groaznici, duri, ca nu intelegem binele pe care vor ei sa il faca. Nu trebuie sa vedem asa. Noi suntem datori sa spunem punctul de vedere al dogmei si moralei crestine. Crestinismul este o religie maximalista, ofera si pretinde maxuimul. Fiecare om atinge ce nivel poate. Dumnezeu nu se supara pe om, fiecare om are sansa manturii. Nu este bine si normal ca religia ortodoxa, prin reprezentantii ei, sa scada aceasta stacheta. Religia ortodoxa nu este o religie a relaxarii, ci una a ascezei, fiecare om in masura care poate…

Vaccinul, o afacere!
Vaccinul contra cancerului de col uterin. Nu sunt de acord. Fiecare mama face ce doreste, dar acum doi ani, cand s-a achizitionat acest vaccin, am primit de la universitatile americane studii. In America, in fiecare an, 6 milioane de femei cu virusul uman papiloma, dintre acestea 0,84 % au si cancer uterin. Tot in America, 3.800 de femei fac anual cancer, 80 la suta dintre ele au si papiloma. Nu trebuie sa fii specialist, din aceste 4 cifre intelegi ca nu papiloma da cancer, ci cancerul dezvolta… Bazat pe aceste studii, vaccinul este o farsa, spun oamenii de stiinta. S-a dovedit mai tarziu, dupa ce au acordat Premiul Nobel pentru acest virus, la cateva luni procuratura suedeza a anchetat Comitetul Nobel pentru frauda. Ancheta nu e finalizata inca. Eu am iesit pe 4 posturi TV, am spus aceste lucruri. Am declansat o suparare mare. 24 milioane de euro costase vaccinul! De marti pana joi, de cand am vorbit public, vaccinarea s-a oprit la 3,2 % din cat vizau ei. Dupa un an, pregatind o noua campanie, cu gripa porcina sau aviara, nu mai conteaza animalul, am primit o citatie de la Colegiul Medicilor, unde am fost acuzat ca vorbesc impotriva vaccinurilor si ca imi suspenda dreptul de libera practica. Eu cunosteam legea colegiilor. Daca imi ridicau libera practica insemna ca ma cerceteaza pentru opinie. Eu imi exprimam parerea despre un medicament sau o boala. Acum o luna, la TV, o jurnalista l-a intreb pe un invitat: in iunie expira vaccinurile, au costat milioane de euro. Cine raspunde pentru acesti bani care s-au dat degeaba? Invitatul a raspuns: domnul Chirila, el a convins populatia sa nu se vaccineze. V-am spus asta nu ca sa va impresionez, ci ca sa intelegeti ca este si o mare afacere la mijloc.

Trup si suflet
Sa nu cadem in extrema aceasta, prin care sa acordam trupului o importanta mai mare decat o are el de fapt. Sufletul este determinant, cu toate manifestarile lui.

Se transmite cauza spirituala a bolilor?
Noul Testament introduce o teologie a persoanei, cum nu a mai existat pe pamant, atat de profunda si de aplicata la persoana umana, dar nu exista nimic, conform credintei noastre ortodoxe, care sa cada de la parinti la copii. Nu va sfatuiesc sa credeti in aceasta idee, in cazul acesta am practica o religie fatalista, ceea ce este total gresit. Fiecare suflet are in fata lui Dumnezeu dreptul la mantuire personala, in momentul in care incepem sa le dam pe seama bunicilor, generatiilor, nu mai este teologia crestina.

Spitalul Christiana
S-a nascut din initiativa unui grup de medici si preoti, cu scopul de a avea un spital unde se poate aplica conceptul de medicina crestina. Medicii si preotii lucrau impreuna, maicile asistau bolnavii, un an de zile s-a citit Psaltirea continuu in spital. La un moment dat a fost distrus printr-o actiune samavolnica, in care au fost antrenate 18 comisii de control, ministere, corp de control al Guvernului, Garda Financiara, Curtea de conturi. Au luat cele 5000 de boli de observatie ale bolnavilor, intr-o noapte, au extras din interior adeverinte de somaj, cupoane de pensii, apoi ne-au imputat sute de milioane de lei, in anii 94, pe motiv ca internarile au fost neregulamentare, deoarece lipsesc taloane de pensii si adeverinte, pe care ei le-au extras si le-au dat foc intr-o noapte, in curtea spitalului. Cine era in spatele acelei actiuni nu m-am lamurit, am avut doar banuieli, mai multe zvonuri pentru care nu am dovezi. Conceptul de medicina crestina, care a inmugurit in acel spital, cu vindecari miraculoase care s-au produs, exista in continuare, le-am prezentat in fata dvs., si are perspective frumoase. Cand am infiintat Centrul medical Christiana am comis o greseala majora. In 90, fara venit, fara legea sponsorizarii, am acceptat sa lucram cu statul, Ministerul Sanatatii. Ne-au prevenit multi straini sa nu ne asociem cu statul. Dupa 15 ani am infiintat Spitalul Sf. Irina, merge foarte bine entru ca e fara stat. Am castigat un proiect european, noi trebuie sa contribuim cu 1 milion de euro, probabil ii vom achita, cu ajutorul lui Dumnezeu, este primul centru de recuperare oncologica in Romania, va reusri pentru ca este fara stat.

Griul incoltit il luam primavara, la iesirea din iarna, oamenii astenici, la ciclu, la convalescenti, dar nu la cancer.

Cineva e foarte revoltat ca toate alimentele contin aditivi. E foarte bine ca sunteti revoltat, mai aveti un lucru de facut: sa nu le consumati!

De ce se imbolnavesc si copiii? De ce se imbolnavesc si sfintii...

Inseminarile in vitro sunt acceptate de BOR, intreaba cineva. Biserica nu s-a pronuntat, eu sunt impotriva, din mai multe motive, nu avem timp sa le dezvoltam.

Biometria la romani
Biometria aplicata pasapoartelor romanesti este cea mai performanta din lume, cip-ul acela dezvolta cred ca 56 de pagini scrise, un pasaport nemtesc dezvolta numai 6 pagini. Din pacate, toate sinoadele ortodoxeale altor tari sunt impotriva Biometriei, toti parlamentarii altor tari sunt impotriva biometriei. Guvernul Romaniei a fost de acord cu biometria, parlamentarii romani au fost de acord, Sindul nostru a fost de acord, parlamentarii nostri din parlamentul European au fost de acord cu biometria, iar poporul nu a reusit sa se opuna vehement biometriei. Ce meritam aceea avem!

Sarea iodata
In 2002, Guvernul roman a dat o hotarare unica in lume, prin care obliga populatia sa manace sare iodata, asemenea hotarare nu a mai existat, nimeni din lume nu si-a permis sa oblige poporul lui sa manance ce vrea Guvernul. S-a produs in Romania, o tara foarte originala din multe puncte de vedere. Sarea iodata, cu obligatia de a fi mancata de poporul roman, ca si cum Guvernul s-a gandit intens la starea de sanatate a poporului sau. In lume au fost 3 experimente cu iodarea sarii, intr-un catun, intr-o scoala si o provincie din Australia. Experimentul: au facut analize si au vazut ca a crescut cancerul, hipertiroidia, au crescut alergiile la iod, deci o catastrofa. Hotararea de Guvern s-a dat, dupa cateva saptamani am publicat un articol, am scris despre cele 3 experimente, si am primit un telefon de la Politia sanitara din minister. Dumneata obisnuiesti des sa vobesti impotriva Guvernului? Obisnuiesc, am raspuns. O sa-ti iau dreptul de a vorbi in public. Era, saraca, ori naiva ori nu era in toate facultatile, pentru ca nu poti pune pumnul in piept. M-am dus la ea, pentru ca m-a chemat, am incercat sa ii prezint studiile. Ea a incercat sa ma contrazica, dar nu cu argumente stiintifice.. ci in genul Ministerul Sanatatii este preocupat.... La un moment dat am zis: eu nu inteleg nimic din ce spui dumneata, dumneata nu intelegi nimic din ce spun eu. Sotia mea, medic cercetator alergolog, a lucrat ani la rand in acest domeniu si are o alergie la iod. Era sa faca soc anafilactic dupa ce a fost data cu iod la o infectie. Sotia mea va acumula mai mult iod in organism in urma hotararii de Guvern. Daca face un soc anafilactic, indiferent ca moare sau nu, eu vin si te strang de gat. Acum ai inteles?, i-am spus. Da, dar stati linistit, o sa dam o noua hotarare de Guvern, prin care pregatim si sare normala, la farmacie, cu reteta. Doamna, farmaciile, de cand au aparut, vand medicamente, nu alimente. In 2006 am refacut statistica, si am constata ca bolile de tiroida in Rom au crescut, cancerul de tiroida s-a dublat, alergiile au crescut de vreo 3 ori, iar hipotiroidia, pentru care de fapt se luase masura, a ramas nechimbata. Am publicat din nou aceste rezultate. Chiar a doua zi, am rugat ziaristul sa faca pagina mare, cu titlul: Guvernul baga cancerul in tiroida romanilor. Poporul roman nu a rectionat deloc, nici macar un telefon nu a primit ziaristul, ca a crecut de doua ori cancerul! Ministerul Sanatatii nu a reactionat, nu au fost agresivi, ci indiferenti. Guvernul a fost singurul care a reactionat: a dat o noua hotarare de Guvern, prin care a dublat cantitatea de iod in sare! Apoi, a mai revenit cu o masura, prin care dadeau voir si magazinelor naturiste sa vanda sare fara iod.

In Scriptura, se spune ca fiecare pacat poate genera oricare boala, dar mai exista ceva, 3 sinucideri, a lui Iuda si 2 in Vechiul testament. Toate 3 legate de o tradare. Acesta este un caz unde foarte precis se arata cauza spirituala a bolii.

Pilda de la Parintele Argatu
Sotia mea, pe vremea comunistilor, fiind un alergolog renumit, a plecat cu o bursa in America. A mers la Parintele Argatu si i-a spus: Parinte, am ocazia sa raman in Occident, ce sa fac? I-a raspuns Parintele Argatu: daca ramai in Occident vei trai in lumea dreptilor, daca te intorci in Romania vei trai in lumea sfintilor.

Cafeaua
Cafeaua nu e nociva deloc! Cu conditia sa fie bio, nu tratata cu chimicale, nu cu arome sintetice. Nefiarta, ci infuzata! Numai romanii fac cafea la ibric, e foarte toxica. Sa fie indulcita cu miere, sa fie tratata si cu un pic de lapte.

Dr. Pavel Chirila la Botosani, duminica, 1 mai

Intalnire cu medicul care l-a ingrijit, in ultimul an de viata, pe filosoful Petre Tutea! Protopopiatul Botosani organizeaza duminica, 1 mai, ora 18:00, la Teatrul Mihai Eminescu, intalnirea duhovniceasca "Conceptul de medicina crestina".

Conferinta va fi sustinuta de Prof. Univ. Dr. Pavel Chirila, medic crestin, cel care i-a fost alaturi filosofului Petre Tutea. Intrarea este libera.

Prof. Dr. Pavel Chirila este directorul Centrului Medical Naturalia si profesor de Bioetica crestina - doctor in stiinte medicale, medic primar medicina interna.

Este, de asemenea, presedinte la Asociatia Romana a Medicilor Fitoterapeuti (ARMF), o asociatie pentru medicii si farmacistii pasionati de fitoterapie.

Doctorul Pavel Chirila isi propune sa promoveze statutul medicului fitoterapeut in contextul actual al practicii medicale din Romania.

A fost medic la Policlinica "Gh. Marinescu" din Bucuresti, la Clinica Medicala a Spitalului de Urgenta din Bucuresti. Medic cercetator principal gradul I la Institutul de Medicina Interna "N. Gh. Lupu" al Academiei de Stiinte Medicale din Bucuresti, precum si medic cercetator principal gradul I la Centrul de Medicina Sociala "Christiana" Bucuresti (spital desfiintat intre timp!)

Este medic naturist (doctor de medicina naturala), un practician al medicinei crestine si autor al mai multor lucrari de specialitate. In cartea "Spitalul crestin", la care este coautor, dr. Pavel Chirila contureaza imaginea unei institutii care are in centru, ca o inima, biserica.

Pe langa Centrul Medical Naturalia a reusit sa ridice, cu sprijinul Comisiei Europene si al unor fundatii caritabile, singurul asezamant de tratare a bolnavilor de cancer si leucemie in faza terminala, Centrul de Ingrijiri Paliative "Sfanta Irina". In prezent este medic primar la Centrul Medical Naturalia.

PRIMAVARA INVIERII...

Interviu cu Parintele Justin: Mesaj de Sfintele Pasti catre credinciosi

Părinte, cum vedeţi pericolul societăţii electronice, mai ales că acum se introduce în sistemul economic semnătura electronică pentru firme, deocamdată, prin care se plătesc taxele către stat, urmând ca în timp să fie obligatorie pentru fiecare cetăţean?

Semnătura aceasta electronică consider că este ultimul jug pe care acest sistem i-l pune omului, ca să nu mai mişte deloc, nici în dreapta, nici în stânga. Să îl ţină pe om legat cât mai strâns de ieslea lui, ca un animal înlănţuit, care nu mâncă decât fânul pe care îl primeşte de la stăpân. Scopul administraţiei mondiale, la ora actuală, nu este altul decât desfiinţarea persoanei şi comuniunii dintre oameni. Dacă alte sisteme politice au înjugat drepturile oamenilor, acest sistem electronic dictatorial, va înjuga sufletul, gândirea umană. Pentru că ei vor să devenim nişte numere, cum purtam, noi, deţinuţii, să desfiinţeze relaţiile interumane şi relaţia omului cu Dumnezeu. Este o robotizare a societăţii, din care va dispare uşor, uşor omul obişnuit, şi vor rămâne roboţii supravegheaţi de oamenii superiori, care conduc lumea. Cetăţeanul nostru de azi nu își dă seama, în orbirea lui, de situația în care se află, şi de faptul că acceptă ca o vită propria-i desfiinţare. Trebuie să stârpim acest sistem electronic din faşă şi să facem tot posibilul să nu acceptăm această nouă ordine electronică, această civilizaţie virtuală, pe internet. Asistăm la declinul omului de la persoană, de la nume, la număr.
Omul este după chipul lui Dumnezeu şi are în el toate resursele de a rămâne în Harul divin şi de a nu pica în această capcană extrem de înşelătoare prin care ne vindem libertatea şi dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt. Omul demn, liber, în integritatea persoanei lui, are şi o altă atitudine faţă de nedreptăţile sociale ale unui sistem sau altul. De aceea ei preferă oameni tâmpi, pe care să îi prostească uşor. Şi încep din copilărie, de altfel, să tâmpească copilul prin televizor, apoi prin învăţământ, unde i se administrează o materie aleasă de ei, cu noţiunile pe care vor să le inoculeze, cenzurând o mare parte din istoria popoarelor şi cunoaşterea este astfel influenţată. Cunoaştem zicala de pe vremea lui Gheorghiu Dej: "Voi nu aveţi voie să gândiţi. Partidul gândeşte pentru voi. El vă gospodăreşte şi vă dă ceea ce trebuieşte. Noi suntem cei care vă dirijăm şi vă dăm pâinea de toate zilele". Îmi amintesc un capitol din Frații Karamazov, din care rămâi foarte uimit de anumite asemănări de doctrine: Papa era reprezentat în roman, grandios, la înălțimea unui balcon, cu fastul de rigoare, iar, jos, pe o margine de stradă, mergea Mântuitorul Iisus Hristos, abia ducându-şi picioarele de slab şi rănit ce era. De la balcon Papa strigă: "Luaţi-l repede şi băgaţi-l la puşcărie! El nu-şi mai are rostul, că mult ne-a încurcat în administraţia noastră. Noi suntem stăpâni, noi dăm pâinea, noi dăm dreptatea, noi dăm fericirea poporului". Iată cum este văzut Hristos în concepţia papală, de altfel de aici au apărut şi dogmele lor eretice despre infailibilitatea papală, Filioque şi alte inovaţii de ale lor, pentru a crea un sistem autonom şi dictatorial în biserică, până într-acolo încât Îl scot pe Dumnezeu din lume. Nu mai există Dumnezeu, ci omul, iar omul superior este, bineînţeles, Papa. Nu vedeţi şi dumneavoastră asemănarea izbitoare între doctrina umanistă, nihilistă, papală şi comunistă? Şi aşa a rămas omul gol goluţ, în grijile şi păcatele lui, dezbrăcat de haina luminoasă a harului lui Dumnezeu. Dar el nu mai este nici măcar gol ca Adam în rai, ci s-a îmbrăcat cu haina întunecată a dumnezeilor mincinoşi de care am pomenit. Acum, că urmează să vină papa în România, mă întreb oare cu ce scopuri politice mai vine? Ca aşa s-a jucat istoria asta până acum, şi s-au împărţit neamurile, prin vizite şi conferinţe de pace, chipurile. Noi sperăm să rămânem cu Ardealul întreg totuşi. Că dacă nu au reuşit atâţia papi să îl subjuge, nu o reuşi acesta de azi.

CLICK AICI PENTRU INTERVIU COMPLET

LUMINA

10 aprilie - 99 de ani de la nasterea Parintelui Cleopa!

Mesaj inregistrat al Parintelui Arsenie Papacioc catre Parintele Cleopa (pe 15 august 1998, an pe care Parintele Cleopa nu il mai sfarseste pe pamant, ci in Ceruri)

Prea Cuvioase Parinte Cleopa,

Nu mi-e usor sa vorbesc prin sculele astea moderne, de la distanta de sute de kilometri, dar trebuie sa cred ca sunt niste adevaruri, caci poarta cuvantul intre noi: "Hristos a inviat!" Si cand am spus "Hristos a inviat!", parca am simtit ca ati raspuns: "Adevarat a inviat!"

Nu suntem despartiti! Eu am avut soarta asta, ca sa zic asa, sa fiu mereu departe de Sihastria, du-pa cum randuieste Dumnezeu. Dar inima mea, care este adancul fiintei omenesti, este constiinta peste suflet, inima mea este alaturi de Sfintia Voastra si de Sihastria noastra. Dar, iata ca Dumnezeu ne randuieste mantuirea asa cum vrea El.

Am vrut, sincer, sa o iau la fuga spre Sihastria, dar toata viata mea mi-a fost frica de ne-blagoslovenie. Am preferat moartea, si asta mi s-a intamplat de multe ori, decat fara blagoslovenie.
Aici este o Dobroge intreaga. Vara, o tara intreaga vine pe aici. O credincioasa de aici a fost in vizita la Sihastria si parintii de acolo nu au avut ce face si i-au spus ca parintele Arsenie se muta la Sihastria. Acea femeie a lesinat pe loc! Inchipuiti-va!
Ei, acum nu o sa lesine toti, dar, daca numai unul lesina, ce ma fac eu in fata lui Dumnezeu? Deci, trebuie sa ai curajul sa nu fugi, sa nu o iei la goana, sa nu dezertezi, ci sa stai mai departe pe front si sa lupti.

Eu, aici, am primit pe oamenii care vin si care nu-s niciodata multumiti ca nu pot sa sfatuiesc mai mult. Asa a venit un grup si au cerut sa ma inregistreze cu aparatul, sa spun un cuvant pentru Parintele Cleopa, preacuviosul meu parinte! Dar, ce pot sa spun mai mult, decat ca fiecare clipa este un prilej sa ne pregatim de moarte, de inviere.

Eu zic, si zic cu adevarat, Parinte Cleopa, ca eu sunt sigurul care nu ma mantuiesc! Am mare nadejde la Dumnezeu, dar ce as putea sa zic eu cand am vazut ca sunt atat de slab, de nepatruns de marile taine ale lui Dumnezeu? Cu cat traiesc mai mult, cu atat ma caiesc mai mult! Cu cat te apropii de munte, cu atat il vezi mai inalt! Dar am avut la un moment dat curajul sa spun lucrul acesta, pe care l-am simtit, ca daca nu pot sa sui muntele, vine muntele la mine! Asta m-a incurajat! Cat despre faptele mele: "Iadul, Arsenie!"

Blagosloviti si ma iertati, Parinte Cleopa, si pomeniti-ma macar cat va pomenesc si eu!

Arhimandrit Arsenie Papacioc

Adormirea Maicii Domnului

15 august 1998, Techirghiol

(Din cartea Ne vorbeste Parintele Arsenie, Editura Manastirea Sihastria, Text ingrijit de Arhimandrit Ioanichie Balan)

Pomenirea Parintelui Nicolae Steinhardt de la Rohia (trecut la Domnul pe 30 martie 1989)

Ce este sfinţenia? Nu cred că stă în a-ţi face o chilioară strimtă pe un vîrf de munte şi a trăi acolo în deplină singurătate; sau a te zăvori într-o chilie, o cameră, o celulă pe viaţă; ori a-ţi lega piciorul cu un lanţ de un zid de piatră; ori a-ţi trăi viaţa toată pe un stîlp, cocoţat acolo sus. Acestea-s forme simple, relativ uşoare, brute ale sfinţeniei.

Adevărata, marea sfinţenie, de neînchipuit de grea este de a trăi într-o obşte şi a-ţi iubi aproapele (aşa cum e) ca pe tine însuţi; sau măcar (stadiu inferior, însă tot remarcabil şi sfînt) a te purta cu el ca şi cum l-ai iubi ca pe tine însuţi, ori mai mult ca pe tine însuţi.

Ăsta-i lucrul cel greu, cel sfînt, cel creştinesc, cel supraomenesc.

(Se întîmplă să vezi în biserică o canalie care-şi face neîncetat semnul crucii, bate sute de metanii şi aprinde nenumărate luminări. Cum se explică faptul? Luînd aminte că metaniile şi celelalte sînt treabă uşoară.) Celui ce se legase cu un lanţ de un zid, arhiepiscopul Meletie al Antiohiei îi porunceşte să se dezlege: nu cu lanţul se leagă creştinul, ci cu dragostea şi cu libertatea. Zăvorîrea, lanţul, stîlpul, coliba în vîrf de munte sînt rudimente, exerciţii. Ca şi postul. (V-am mai spus-o: v. Epistola către Coloseni 2, 20-23.)

Forma cu totul superioară şi cutremurător de grea a sfinţeniei este ca, liber fiind, într-o obşte închisă trăind, să-ţi iubeşti aproapele nu mai puţin ca pe tine, aşa cum Hristos şi-a iubit apostolii (Ioan 13, 34).

De aceea sfinţi îi consider pe acei care au trecut cu bine examenul cel teribil, cel de care n-ai cum trişa: al închisorii ori al mănăstirii (ori chiar al vieţii în lume), iubindu-şi aproapele deşi prea bine şi prea desluşit îl vede aşa cum este. Restul: milostivirea, privegherile, posturile, metaniile, flagelările… sînt doar treptele dintîi ale Scării, sînt simple gymnofisii yoghine.

(din “Monahul de la Rohia – Nicolae Steinhardt raspunde la 365 intrebari puse de Zaharia Sangeorzan”)

Săraci în Dumnezeu

Zbaterea pe orizontală anulează orice posibilitate de salvare din haosul lumesc. Omul nu mai trăieşte deznădejdea cu disperare tocmai pentru că disperarea însăşi a devenit un mod de viaţă comod, declamativ până la penibil.
Sărăcia declanşează conflicte grave, cu efecte ireversibile, chiar dacă istoria a demonstrat cu asupra de măsură că specia umană nu a evoluat ca urmare a acestor conflicte, ci doar a schimbat o dictatură cu alta, mai docilă şi, în final, mai periculoasă decât precedenta.

O problemă gravă este chiar percepţia cuvântului sărăcie. Nu ne raportăm la nivelul de trai inferior (ca ierarhie, statut social, mentalitate). Suntem săraci privind doar în sus, chiar dacă este un "sus" la fel de orizontal şi de material.
Ciudat cum nu ne raportăm la nivelul superior şi ca trăire spirituală, dureros cum nu suferim din cauza sărăciei în sentimente, cum privim în "sus" şi rămânem la acelaşi nivel jos(nic) înspăimântător.

Există o criză economică, socială, dar există şi o criză a libertăţii, o neputinţă de a lupta pe verticală, complacerea in sărăcia apteră şi dezolantă.