Emigrație, prostituție, viața ascunsă a ambasadelor populate cu politruci ieftini și superficiali. Plus consecințele care îmbracă haina suferinței. Filmul lui Ciprian Mega este tulburător și pe alocuri bulversant. Bulversant dacă nu recunoști Calea, tulburător dacă nu accepți Viața. Triada hristică (Eu sunt Calea, Adevărul și Viața) se compune din fâșii sufletești pe care le culegi pe întreg parcursul filmului, pentru ca în final să o găsim revelată, dezvăluită în simplitatea și firescul credinței.
Dincolo de subiectul extrem de incitant – povestea unei prostituate românce în Cipru – filmul Dimineaţa care nu se va sfârşi scoate la iveală aspecte grave privind diaspora și neimplicarea diplomației în problemele grave cu care se confruntă românii aflați peste graniță. Cum la fel de bine aspectate sunt fisurile din interiorul clerului, atunci când politicul impune și dispune.
Producția purtând semnătura lui Ciprian Mega este una care iese din linia obișnuită a cinematografiei românești, și asta nu doar datorită faptului că regizorul (care semnează și scenariul) este preot. Născut pe 24 iulie 1985, Ciprian Mega a absolvit Seminarul Teologic, urmând apoi Facultatea de Teologie, obținând și un doctorat în Marea Britanie (studii la Nottingham și Londra). Hirotonit preot în 2009, ajunge un an mai târziu în Biserica Ortodoxă a Ciprului, unde formează parohia românească și construiește prima biserică românească din Cipru. Biserica, inaugurată în 2012, poartă hramul Sfânta Mare Muceniță Chiriachi și Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (sfântul botoșănean născut la Crăiniceni – Horodiștea).
Preotul Ciprian Mega debutează ca regizor în 2015, cu scurtmetrajul Nunta lui Iov, filmul fiind selectat în același an la Festivalul de la Cannes. În 2016 debutează și în lungmetraj, cu pelicula Dimineața care nu se va sfârși, cu Ela Ionescu, Valeriu Andriuță și Ovidiu Crișan în rolurile principale. "Povestea din Dimineaţa care nu se va sfârşi este reală în întregime. Personajul principal, interpretat de Ela Ionescu, e construit din poveştile mai multor fete, care-au trăit în acest fel, în Cipru", mărturisește preotul regizor, într-un interviu pentru Adevărul. "O parte din aceste amintiri sunt chiar trăite de mine. Şi-am fost sensibilizat într-atât, încât le-am ţinut minte şi le-am dus cu mine. Filmul îmi oferă posibilitatea ca toate stările şi sentimentele astea, pe care le scriu la un moment dat, să le transmit celuilalt prin imagine, prin replici, dar mai ales prin gesturi, prin privire, prin tot de presupune trăirea actorului în acel moment".
Filmul merită văzut și pentru jocul excepțional al actorilor. Valeriu Andriuță, Ovidiu Crisan, Ela Ionescu reușesc, individual și împreună, să dezvolte o poveste care impresionează, cu care spectactorul empatizează și care deschide uși spre meditație.
Valeriu Andriuță, căruia regizorul i-a încredințat rolul preotului, devine una cu personajul său, și nu doar datorită replicilor care dezvăluie dramatismul situațiilor, cât mai ales forței interpretative.
După rolul preotului din După dealuri, în regia lui Cristian Mungiu, Valeriu Andriuță descoperă și construiește un personaj diferit în filmul lui Ciprian Mega. Dacă în După dealuri lupta era la vedere, corp la corp, în Dimineața care nu se va sfârși povârnișul sufletesc este și mai greu de străbătut.
Eva, interpretată de Ela Ionescu, este o prostituată care încearcă, într-un final, să depășească impasul existențial și să iasă din vicleșugul vieții în care este prinsă. Violată în copilărie de tatăl vitreg, pleacă în Cipru, dar cade victimă traficului de carne vie. Se căsătorește pentru a scăpa din viața de infern. Are o fetiță pe care acum o crește mama ei, în România, dar soțul se dovedește a fi un narcoman, care de altfel moare lăsând-o din nou singură, dar cu un copil. Revine la viața de prostituată, află că are SIDA. Când forțele îi slăbesc, ajunge la parohia românească din Cipru. De aici, povestea crește și în verticala ființei. O verticală încă destul de pământeană, de sfârtecată sufletește, dar care pe parcurs capătă o densitate spirituală ce va purta, în final, mesajul întregului film.
Oricât de ispititoare ar fi dezvăluirea celor ce se vor petrece între Eva și preot, vom lăsa spectatorul să parcurgă alături de personaje urcușul, fiecare treaptă din verticala ființei.
Despre oameni, locuri, cărți, filme, teatru. Despre tot ce ne unește. (Florentina Toniță)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Evgheni Vodolazkin - LAUR. "Calea ta e grea, căci istoria dragostei tale abia începe"
"Laur" poate fi deopotrivă cartea vindecătorilor și a celor vindecați. "Laur" poate fi, asemenea, cartea inițierii. Î...
-
Vulnerabilitatea fizică nu i-a fost slăbiciune sufletească, mâinile neputincioase nu au devenit povară nici sieşi, nici celor din jur. Const...
-
Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava Pălea curata-i frunte ce-o sangerase spinii Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii Parea ca vars...
-
Malini, Festivalul Nicolae Labis, octombrie 2010. Intre doua odai mici, intunecate doar cat soarele sa strafulgere peretii pe rand, din ...
-
Dumnezeu sa ii lumineze calea! Mircea Ivanescu - Iubire nedeslusita sa te îndragostesti atunci, în cele din urma, de zapada, ...
-
28 noiembrie, 1960, Paris. Academicienii francezi se întrunesc pentru a delibera asupra celebrului Premiu Goncourt. Românul Vintilă Horia, a...
-
"Duminica este ziua Invierii, pentru noi, toate aceste trei zile au fost o Inviere prelungita, o bucurie nesfarsita a biruintei asupra ...
-
Matei Călinescu (15 iunie 1934, București – 24 iunie 2009, Bloomington, Indiana) reprezintă, în literatura română și în cea universală deo...
-
Am regăsit zilele acestea interviul din 2021 solicitat de doamna prof. Carmen Mandache și publicat pe Facebook. L-am recitit ca pe o ”fotogr...
-
Pentru cititorii familiarizați cu memorialista de detenție postbelică românească, o carte al cărei subiect pătrunde dincolo de poarta unei p...
-
Încă nu se stârnise vântul de martie. Doar aerul dimineții se plimba sfios printre oamenii grăbiți. În josul străzii, soarele se încolăcea î...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu